Iubire Blestemată

Capitolul 1

Totul a început dintr-o gluma cu o poveste imposibila dintr-o fata de 16 ani și un băiat de 21. De și povestea lor de dragoste se părea imposibila destinul avea pentru ei alte planuri.
Era o dimineața răcoroasă de aprilie . Ma scol din pat și zâmbesc atunci când ma uit pe fereastra deoarece îmi amintesc ca mai sunt 3 zile pana la ziua mea. În sfârșit am sa fac și eu 16 ani . Cei drept mami și tati nu ma vor considera niciodată matura dar totuși nu îmi vor mai spune ca sunt un copil și nu am minte. În fiecare dimineață ma scol și ma gândesc ce sa răspund la cea mai simpla întrebare care îmi bântuie visele : Cine sunt? De și cred ca vi se pare o întrebare banala nu pot sa răspund decât parțial asa am senzația. Mereu încep răspunsul asa: eu sunt Georgiana fata lui Mihai , om de afaceri din Germania și a Ioanei o simpla femeie casnica . Și atât altceva nu pot spune toată viata mea am trăit în umbra tatălui meu nereușind să mă remarc prin altceva decât prin faptul ca eram fata lui din păcate. El ma reprezintă cu el spune lumea ca semăn , mi-aș dori sa pot spune altceva despre mine nu ma înțelegeți greșit îmi iubesc tatăl foarte mult dar e prea greu sa trăiești în umbra lui . Ok. Viata mea e o continuă plimbare intre țara în care locuiesc România și țara in care s-a făcut remarcat tata. Părinți mei nu locuiesc în România ci în Germania, iar eu îmi continui studiile în țara care pentru ei este lipsita de speranță țara care i-a dezamăgit. Pentru mine România este țara pe care o pot numi acasă țara în care am cunoscut prima oara dragostea.
După veșnică trezire mă îmbrac liniștită și cobor sa îmi pregătesc o cana de cafea pentru a rezista unei zile obositoare la scoala. Plec de acasă cu prietenul meu cel mai bun Ion care prinț altele era și cel care se presupunea ca are grija de mine , Ion este un băiat saten cu ochii căprui care aduce cu sine o gramada de belele este un băiat rebel care însă depinde de tatăl lui atunci când da de probleme . Și credeți-ma problemele lui nu sunt așa de simple pe cât si-ar dori el , de cele mai multe ori se lasă cu politia , spitalizări și restul instituțiilor care au treaba cu genul ăsta de mici derbedei . Va vine sa credeți ca el are grija de mine , uneori mă simt tare jignita . Ion mă duce uneori cu mașina lui la școală , de cele mai multe ori sare peste aceasta responsabilitate deoarece trezirea la el se face în zilele lui bune pe la 4 după amiază. Cei drept îmi propune de cele mai multe ori sa merg și eu cu el dar mai tot timpul refuz deoarece beat uita ca conduce mașină . Așa ajung sa experimentez mersul cu racheta. În fine astăzi era ziua aia buna pentru mine deoarece a reușit sa se trezească sa mă poată conduce la scoala.
-Neața, Ioane! Ce e cu ochelari de soare ? E vro noua moda ?
-Foarte amuzant! Mi-a uitat rasul acasă !
- Ok ! Serios acum ce ai mai pățit?
Atunci mă încumet și îi iau repede ochelari de soare de la ochi.
-Ioane ce e ăsta ?
Analizând mai bine problema mă uit la ochiul lui care era vânat, colorat parcă cu un mov ca acela de la fardurile mele atât de evidențiat și închis încât l-ai fi observat de la mare departare.
-Nimic!
-Iar te-ai bătut ? Bravo Ioane nu îmi vine sa cred ca ai uitat ca mi-ai promis ca nu se va mai întâmplă și asta ai spus acum aproximativ o luna și iată cum istoria se repeta!
- Dacă știi ca se repeta putem trece peste interogatoriu ?
Întorc privirea pentru a privi pe geamul mașini un gest pe care îl fac deseori când se întâmplă o asemenea scenă. Uitându-ma pe fereastra văd ca ne apropiam de liceu.
-Nu cred ca vei putea scăpa așa ușor de mine. Nu mă mai duc la primele 3 ore ! Mergem altundeva alege tu locul unde vrei sa vorbim.
-După câte te cunosc știu ca nu am sa scap de tine așa ușor și îmi imaginez ce se va întâmpla așa ca propun sa mergem la mine cel puțin acolo nu vii fi nevoit sa plătesc pentru obiectele cu care se vor arunca în mine.
Dau ușor din cap în semn afirmativ. Mă tot cădeam la prostiile pe care le-a făcut pana acum și sa fiu sincera îmi imaginam ce s-o fi întâmplat aseara. Îmi imaginam mașina avariată un accident sau o încăierare teribilă din care adversarul poate ca zăcea undeva la spital sau cine mai știe pe unde. Ajunși acasă la el îmi las haina în cui și ma îndrept către sufragerie ma fac comoda, iar el se pune în fotoliul din fata mea.
-Vreau sa îmi spui tot ce s-a întâmplat acum!
-De ce ? Parca nu ai dedus deja ce s-a întâmplat!
-Ioane știi bine ca nu pot avea încredere în promisiunile tale niciodată. Cum ai putut sa îți încălci promisiunea?
-Geo știi destul de bine : ce sunt și mai ales cine sunt?
-Da, din păcate știu prea bine ce ești, un idiot care împarte pumni în stânga și în dreapta vezi doamne el e un vârcolac mare si tare cu o reputație! Știi ce, ma doare pe mine undeva de reputația ta!
-Data trecuta am vorbit serios! Nu am sa te mai ajut gata m-am saturat sa fiu proasta care te sprijină și mai ales știi cat ma doare sa te vad asa!
-Așa e la noi dacă ești alfa trebuie sa îți asumi responsabilitățile!
-Serios! Ce alfa ești tu dacă nu ai putut sa îți îndeplinești adevăratele tale responsabilități! Nu ai fost în stare sa ai grija de mine! Și dacă îmi aduc aminte eu sunt motivul pentru care ești tu alfa! Spune-mi și mie când am mai petrecut un week-end întreg fără discuțile astea cu supra-natural ? Când a fost ultima oara când mai sunat sa ma întrebi ce fac nu ca ai nevoie de mine pentru nu știu ce vraja care sa te ajute?
-Geo, nu fi așa !
-Ba da ma suni doar când ai nevoie de mine! Sa îți spun de când nu am mai vorbit despre evenimentele actuale?
-Geo știi ca ești foarte importanta pentru mine!
- Nu, Ioane, uite ca nu știu , ce ai sa faci sa îmi arăți? Nimic ca de fiecare data!
-Gata m-am saturat eu nu te mai ajut deloc , uita ca trebuie sa ai grija de mine și nu îți face griji ca pana acum m-am descurcat de minune singura!
Mă ridic de pe canapea mă duc rapid iau geaca și plec . Nu mai am nimic sa îi spun. Coborând scările nervoasa cum eram dau peste peste un băiat care urca scările. Cei drept am căzut deoarece impactul a fost așa de puternic.
-Ai grija pe unde mergi !
-Scuzați-mă! Îmi pare așa de rau!
Atunci îmi ridic privirea și îi întâlnesc ochii. Erau de un căprui aprins , mă privea ciudat , eram amețită dar totuși puteam simți săgețile din privirea lui îmi puteam da seama ca nu era om din cauza şarmului ăsta ciuda căruia îi devenisem prizonieră. Am stat acolo așa înmărmuriți câteva minute, dar va mărturisesc ca au fost cele mai lungi minute din viața mea.
-Hei , nu este vina ta și eu eram cu ochii în telefon.
Mă ajuta sa mă ridic , cei drept el mă ridica de la sol de parcă as fi fost ușoară ca un fulg.
-Şti trebuie sa plec! Chiar îmi pare rau!
-Hei a fost și vina mea! spune el zâmbind și mai şarmand .
Atunci trec nepăsătoare pe lângă el lăsându-l în urmă fără sa scot nici un cuvânt . Ies din scara blocului și mă simt pierdută cearta cu ion a fost chiar ceva destul de tulburator. Și pana acum i-am spus ca plec, ca îl las balta , dar niciodată nu plecasem fără sa îi dau șansa să îmi explice sa mă convingă că nu e așa Cum credeam eu, dar cel mai groaznic era că mă simțeam bine , liberă în sfâşit îi spusesem ce aveam pe suflet. Nu îl văd pe Ion un băiat de care as putea sa mă îndrăgostesc nu am aceste sentimente pentru el ci mai de graba sunt aceleași sentimente pe care o sora le are pentru fratele ei. Ăsta cred ca mă doare cel mai tare că de și eu îl văd ca pe un frate el încă mă vede ca pe un copil care trebuie sa facă tot ce zice Ion. Gândurile mele erau din ce în ce mai ciudate. Vroiam sa scap de aceasta tensiune și știam exact cum. Mă uit în jur și văd cel mai înalt bloc al orașului care din fericire se afla la marginea orașului. Încep să alerg așa derepede încât puteam auzi vântul care îmi șoptea la ureche: "mai repede, știu că poți , hai hai odată" . Atunci picioarele mele se roteau și mai repede , iar viteza creștea. Am ajun repede la bloc și tot așa de repede am străbătut scările pana pe acoperiș. Acolo tot orașul părea o floare luminata și îmbibată de lumina soarelui care îmi zâmbea incurajator. Mă întorc cu spatele la prăpastie și mă gândesc la începutul zilei de azi și tot în același moment îmi dau drumul de pe acoperiș la fel Cum m-as arunca în pat. Pana la pământ erau aproximativ 90 de metri dar eu mă aruncam pur și simplu în gol. Adrenalina îmi curgea prin vene , este cel mai frumos sentiment pe care îl puteai simți . Făceam ăsta destul de des și nu mă puteam satura niciodată de ăsta. Iar atunci când mai erau doar 4 metri intre mi e și pământ deschideam ochii și pufff dispărea și reapaream pe pământ în picioare ca și cum nimic nu sar fi întâmplat ăsta e cel mai bun lucru în a fi vrajitoare.
Acolo jos pe pământ era el băiatul din scara lui Ion.
-Iar tu? Nu credeam ca are sa mă pună sa am grija de un copil!
-Stai sa ghicesc, hmm Ion!
-Era îngrijorat și așa.......
-Ca si-ar trimis una din potăi !
-Exact Cum am crezut ca vei fi un copil răsfățat care îmi va da bătăi de cap.
-Serios! Sa fiu sincera nici nu ai idee cât de greu Îți va fi sa ai grija de mine! Așa ca dacă te-ai gândit ca este o misiune ușoară te înșel. Cred ca ești unul din potăile de bază dacă te-a trimis pe tine.
Și atunci îmi împreunează decentele și poc dispar sus pe acoperiș.
-Înțelegi acum ! Mult succes! Mai fac odată poc și mă teleportez la scoala pentru a începe ora și mai ales sa rad un pic de băiatul acela care se va strofa sa mă găsească. După ore însă am o surpriza mașină lui roșie, un BMW, iar el stătea sprijinit de capota cu un zâmbet rautacios.
-Te mai aşteptam mult?
-Îți spun pentru ultima oară nu trebuie sa mă aștepți , mă descurc șingura!
-Ion vrea neapărat sa vorbească cu tine!
-Eu nu! Dar totuși poți sa îi transmiti ca vreau sa mă lase în pace !
Atunci îmi face sem sa mă uit în spate și ce sa vezi era chiar Ion.
-Geo , te rog doar de data ăsta am nevoie de tine!
Când am auzit ce a spus am turbat de furie pa propriu.
-Nici măcar nu îți pare rău pentru ce ai făcut ai venit doar pentru ca ai nevoie de o vraja stupida. Crede-ma că realizez , ca am luat cea mai buna decizie cand am plecat.
Și atunci îi întorc spatele și plec , dar mă întorc cu greu stapaninu-mi lacrimile și îi spun:
-Dacă fac vraja aia stupida ai sa mă lași în pace și ai sa pleci din viața mea fără sa pui potăi pe urmele mele prefăcându-te ca nu exist?
-Sunt cu adevărat disperat așa că da!
-Da-mi foaia aia! "Cerul albastru , luna argintie , stelele piritau în brațele tale , iar ce ai legat tu magie, vei rupe pentru mine ." Gata felicitări ai făcut ce trebuie și mai pierdut.
-Georgiana!
Și spunându-mi numele se aproprie de mine . Atunci mă întorc și îi arunc o privire fulgerătoare și îi spun:
-Nu , Ioane eu am făcut vraja aia eu o pot desface în momentul în care te aproprie de mine tu sau potăile tale. Cum vraja aia a reprezentat mai mult decât mine atunci nu vei vrea sa o rup?
-Da este adevărat , dar asculta-ma!
-Nu ! Nu mai am nevoie de nimic de la o javră!
Am plecat , am alergat atât de departe în pădurea de lângă liceu sa fiu destul de sigura ca nu mă va auzi și am început sa plang.
Intre timp Ion ramase pe loc țintind drumul pe care am fugit.
-Așa e mai bine ! Aveam cu adevărat nevoie de vraja aia! Am procedat corect nu?
-Ioane, ai ales cu mintea , dar personal cred ca inima ta sângerează.
-Dani trebuie sa faci ce a spus nu o vei mai urmari, sau măcar sa te apropii de ea !
-Cum spui tu! Dar nu știu dacă e bine ce face.
Dani se urca în mașină și pleacă , iar Ion rămâne un timp așa îngândurat după care se urca în mașină și pleacă.