Iubire Blestemată

Capitolul 2

Seara a avut loc întâlnirea haitei. Ion era pe gânduri știa ce avea să le spună, dar gândul ca eu vorbisem cat se poate de serios îi tulbura minte. Întâlnirea lor se făcea într-o pădure . Locul era asa de întunecat, cerul era de un gri amețitor. Toată lumea aștepta să iasă Ion și sa le vorbească despre reușită lui. Vraja era făcută însă Dani și Ion aveau o urma de regret. Dani se urca împreună cu Ion pe stânca din mijlocul păduri :
-În sfârșit am văzut rost de vraja care ne va proteja de blestemul lunii!
-Uuu auuu!
Dani era în spate în umbra și rânjea ușor ca și cum știa ca entuziasmul lui Ion era doar o simpla mască. Știa ca Ion se gândea la episodul cu mine, dar problema era ca și el se gândea neîncetat la incidentul acela. Nu știa însă de ce adresa putea înțelege ca ceva sa întâmplat. El și-a dat seama ca acolo când m-a urmărit i-a placut ca am reprezentat o provocare.
După discursul lui Ion , Dani a coborât în mulțime și Ion l-a urmat. Atunci în bratele lui Dani a sărit Maria o fata frumoasa de aceiași rasă. Un vârcolac perfect.
Dani se uita la ea dorea sa o ia în brațe dar parcă ceva nu îl lăsa. O respinge cât se poate de serios , fata era derutat nu înțelegea gestul persoanei care pana acum se presupunea ca este perechea ei.
-Ce ai?
-Maria îmi pare rău dar ceva s-a schimbat .
-Serios? Aseară totul era cât se poate de normal.
-Acum nu mai e , știi azi nu e ieri iar de mâine nu vreau sa cred ca mai exista "noi" dacă înțelegi.
-Bine dacă asta e ce vrei înseamnă ca ăsta e sfasitul.
Se uita în ochii ei avea sentimentul ca făcuse ce trebuie. După care îi arunca o privire lui Ion ca și când i s-ar opune. După felicitările și respectul haitei Ion anunță deschiderea vânătorii . Toți vârcolaci alergau și se preschimbau în lupi . El și Dani rămăseseră singuri.
-Dani știu ce crezi dar așa e mai bine și nu vreau sa mai aud obiecții ăsta e decizia mea.
-Păcat a mea este total diferită. Dacă crezi ca rănind o persoana poți fi tu fericit atunci ești nebun.
-Da am rănit o persoana dar am făcut 15 fericite cred ca totuși balanța este în favoarea mea.
-Ok. Atunci ramai doar cu 14 în balanța aia.
Pleacă se întoarce cu spatele și pleacă lasă toată haita în spate și cel mai important îl lasă pe Ion în spate.
Eu eram în oraș nu aveam chef de absolut nimic îmi închisesem telefonul nu vroiam sa vorbesc cu nimeni deoarece eram mult prea sigura ca tati si-ar fi dat seama ca sunt supărată și ar fi întrebat de ce? și chiar nu aveam chef de explicați. Am mers în cel mai frumos loc din oraș , de fapt pe cel mai înalt bloc din oraș acolo simțeam cs pot sa mă desprind de realitate , iar priveliștea era de basm, niciuna din problemele mele nu putea sa ajungă pana acolo sus. Eram bine. Când de odată aud o voce.
-Știam ca am sa te găsesc aici!
-Pleacă de aici potaie dispari , de ce nu vreți sa înțelegeți lasati-ma în pace nu mai vreau sa va văd , javrelor.
-Bai stai puțin ascultă-mă!
-Nu vreau nici o explicație , tu și Ion.... nu vreau sa va vad.
-Nu mai exista eu și Ion , a greșit prin ceea ce a făcut , nu meritai .
-Nu meritam , dar știi mi-am învățat lecția. Gata cu crezut în oameni care nu știu alceva decât sa te folosească .
-Ai dreptate. Acum cum știu ca nu am voie sa mă apropri , vreau sa te întreb : ce ai de gând sa faci?
-Mâine la prima ora plec .
-Unde?
-Nu știu undeva unde sa pot avea și eu o viață liniștită și normală. Nu vreau sa mai văd pe nimeni absolut nimeni , înțelegi?
-Da. Totuși părinții tai?
-Mama și tata, nu am nimic de spus în privința lor cel mai probabil mă vor căuta, dar nu vreau sa mă găsească nimeni.
-Atât de mult te-a rănit Ion?
-Nu. S-au adunat toate pana s-a umplut paharul și acum simt cum sunt o bombă cu ceas care stă să explodeze.
-Hei dacă vrei te pot ajuta cu asta. Și eu am probleme cu chestia asta si am învățat cum sa mă descarc.
Îmi cobor privirea spre el , stătea acolo sprijinit de mașină așteptând un răspuns, eram așa de distrusa încât propunerea lui mi-le părea tentantă. Fără sa mai stau pe gânduri mă arunc în gol așa cum fac de fiecare dată. Magia mea m-a teleportat direct în mașină lui.
-Sa înțeleg ca ăsta este un da.
Se întoarce spre mașina și se urca rapid și fără sa mai spună nimic pornește mașina .
Mă uit pe geam tăcută și mă gândesc ca m-am lăsat pe mana unui necunoscut . Totuși era un necunoscut frumos , simțeam ca mă înțelege și ceva mă apropri de el.
-Unde mergem?
-Este o surpriza . Ai sa vezi.
-Ok .
Nu știu de ce aveam încredere în el, totuși ceva îmi spunea ca totul va fi bine . Am ajuns într-un loc pustiu , mai de graba era o cabana pe care as putea sa jur ca o furaseră dintr-un film de groază. Oprește mașina și îmi face semn sa cobor , deschidere ușa și analizez mai în detaliu casa. Acum nu mi-se mai părea o casa de groază ci una foarte veche rustică în pragul căreia aveam sa găsesc o bătrânică. El o lua înainte și se îndrepta spre ușa maro a casei , îl urmez cu pași mici căci trebuie sa recunosc ca eram un pic cam speriată. Ajunsa înăuntru puteam sa văd ca mica căsuța era de fapt o sala de lupte cu tot felul de bete săbi și cuști. Sa fiu sinceră nu îmi dădeam seama de ce m-a adus aici. El se ajeaza pe un scaun și începe sa se pregătească. Se face comod .
-Ce căutăm aici?
-Am venit aici ca sa te ajut sa scapi de ura și poate așa ai sa mai golești paharul.
-Cum spui tu dar sa știi ca are sa te doară.
-Alege arma!
-Fără .
-Treaba ta. Ce tu ai ales arma eu am sa aleg locul. Ce spui de cușcă?
-Nu contează am sa te bat măr.
-Oare?
Acolo în cușca aceia eram doar eu cu el față în față, eram așa de concentrata și furioasa încât mă reped spre el sa îl atac atunci printr-o singura mișcare îmi oprește atacul și în mai puțin de un minut mă trezesc pe podea.
-Doar atât poți ? Ce s-a întâmplat cu vrajitoare și ura din tine unde sunt?
-Hei mă încălzeam și eu.
Mă ajuta sa mă ridic dar sa fiu sincera după vro 16 încercări, aveam deja destule vânătăi, iar fundul meu nu mai putea rezista.
-Gata stop! Te rog chiar nu mai pot , sunt sătulă de atâtea vânătăi .
-Ok , dacă spui tu, cred ca s-a golit paharul.
-Nici nu ai idee.
-Hmmm... Pana la urma ce ai de gând sa faci?
-Nu știu . Cred ca mai pot rămâne , mai ales ca dacă afla tati de ce s-a întâmplat aici totul va suferi o schimbare majoră.
-Cum adică?
-Ion este alfa datorită tatălui meu , și tot așa poate suferi tot din cauza lui. Tati nu e genul de persoana care sa ierte un astfel de comportament. Pe lângă ăsta eu nu pot sa iert un astfel de comportament , ce a făcut Ion este ceva de neiertat , el a fost atât timp singura mea familie și acum el a ales haita , nu pe mine. Tata de și alfa nu a ales niciodată haita , familia a fost pe primul loc mereu însă a știu sa pună limite intre cele doua. Noi nu ne-a simțit neglijați , iar haita l-a considerat unul dintre cei mai buni alfa.
-Știu ca tatăl tău își iubesc mica prințesa dar totuși ce crezi tu ca va putea face ?
- Din partea lui tati mă aștept la orice mai ales atunci când e vorba de mine.
-Cred ca a venit timpul sa te duc acasă.
-Da am nevoie de o baie și de ceva care sa mă ajute cu vânătăile astea.
După ce ne schimbam Dani mă duce acasă , și chiar atunci când sa plec , el șoptește ușor:
-Noapte buna! Mâine sa nu îți faci program!
Mă uit ușor la el și zâmbesc, care sa fiu sincera e mai mult o confirmare decât ce am vrut eu sa pară.