Iubire Blestemată

Capitolul 19

Nici nu am mai stat la discuți, mi-am luat tava cu mâncare și am plecat în camera, mi-am încuiat camera în caz ca cineva are chef de explicați. Sa fiu sincera chiar mi-ar fi plăcut sa am parte de niște explicați însă na domnul nu le considera obligatori. După ce am mâncat m-am întins în pat însă nu reușeam sa mă culc. Mă ridic din pat și ma așez la fereastra. Cerul este asa de înstelat. Îmi las capul rezemat de fereastra rece. Nimic nu ma liniștește, cel puțin nu mă mai poate liniști. Am  stat acolo însă nici asa nu mă simțeam mai bine.
      -Pot sa intru?
Vocea lui Dani se auzea de pe partea cealaltă a uși. Nu știu de ce însă chiar nu am chef de discuți sau orice alceva.
      -Ușa aia e închisă cu un motiv. Deci știi care e concluzia.
      Nu mi-a mai răspuns, însă s-au auzit alte 2 ciocănituri.
      -Dani nu am chef de alte morale, nu mi-e trebuie sa mi le ți.. Cred ca ai greșit camera!
      Nu îmi răspundea însă am auzit alte 2 ciocanituri. Mă enervau la culme. Mi-am părăsit locul și am mers spre ușa. Am deschis ușa tare izbind-o de perete. În fata mea stătea un Ion cu ochii de cățeluș.
        -Cate șanse am sa nu ma dai afara? De fapt poți sa ma dai afara  ca tot nu plec nicăieri.
         Am oftat și i-am făcut semn sa intre. Mi-a zâmbit, iar eu nu am făcut alceva decât sa îmi dau ochii peste cap.
         -Ce vrei? Nu te-ai convins încă ca nu am experimentat mirosul? Dacă e nevoie mergem împreună la doctor...
          Ion s-a așezat pe fotoliu, și a oftat lung semn ca deja am trecut de limita normala a nervilor lui.
          -Geo.. de ce trebuie sa fi mereu gata de atac? Știu ca ești nervoasa pe mine, poate chiar supărată. Însă nu am făcut nimic ilegal e ceva normal.
         Am ridicat o sprânceană în semn de tu chiar ești prost? Mi-am pus manile în san și m-am gândit la o replica destul de buna.
         -Ai dreptate e normal. De fapt e asa de normal încât dacă eu m-aș întâlni cu tine și as mirosi asa nici nu ai baga de seama, poate ai fi mândru de mine. Doar e normal ?
          Imediat cum am rostit asta el m-a privit uimit și puteam simți cum începe sa se enerveze la culmea.
        -Nici nu se pune problema. Tu nu gândești limpede? Eu am 21 de ani tu pe de alta parte ești prea mica!
        Un zâmbet malefic mi-a apărut pe chip.
        -Mai mult de 90% din tipele de pe aici au vârstă mea și fac ce faci tu, ca sa fiu un pic mai drăguță. Eu de ce nu as putea? Dacă îmi aduc aminte, băiatul ala Răzvan urmarea asta nu?
         Ion făcuse ochii cat toate zile, l-am privit cum înghițea în sec. Se pare ca am atins punctul sensibil.
         -Poftim? Geo?
         Sincera sa fiu ma buvnea rasul însă cred ca ar trebui sa îmi duc opera pana la capăt acum ca am intrat în joc trebuie sa îl și termin nu?
         -Știu ceva? Poate ca ar trebui sa îl caut pe Răzvan. Am o problema la care se pare ca el are rezolvarea.
         I-am întors spatele și paşeam încet spre ușa. Am auzit imediat scartaitul parchetului când s-a ridicat.
         -Tu oprește-te imediat! Cum sa faci asa ceva?
         Nici nu va dați seama cat de sadica pot fi, însă îmi pare așa de bine ca îl pot chinui.
         -De ce Ioane nu e ceva normal ?
         S-a apropiat de mine, intre noi doi nu mai erau decât câțiva centimetri distanță.
         -Sa fie clar ca tu nu ai sa faci asa ceva, nu cu Răzvan și nu acum. Dacă Răzvan te atinge măcar cu un deget am sa îl bag 3 metri sub pământ.
          Nu știu de ce însă până și pe mine ma speria amenințarea lui era așa de serios.
         M-am apropiat din ce în ce mai mult de el lăsând intre buzele noastre doar câțiva centimetri depărtare 1-2 cel mult.
          -Poate ai uitat cu cine vorbești, fac ce vreau când vreau și în situația de fata cu cine vreau.
         Mi-am pus și ultima picătură de curaj în vorbele astea, și ca sa vadă ca eu chiar vorbesc serios m-am întors pășind spre ieșire. Din păcate nici un pas nu am reușit sa fac căci doua brațe m-au prins și m-au ridicat de la sol.
         -Tu ești imposibila?
         Am început sa ma agit în bratele lui însă nu aveau niciun efect. L-am lovit însă nimic parca nici nu simțea.
          -Lasă-mă jos! De ce te interesează asa de mult pana la urma? Tu ai voie sa faci ce vrei cu orice tarfa și eu sunt luata pe sus doar dacă am o tentativa ?
         A răsuflat zgomotos după care m-a pus pe fotoliul în care stătuse el acum câteva minute.
          -Tu nu ai voie sa îți intre asta clar în căpșorul ala al tău.
          -De ce?
          Am înghițit în sec și am păstrat contactul vizual adoptând o poziție mult mai convingătoare.
          -Pentru ca asa zic eu.
          Am început sa rad însă nu era rasul meu era un ras plin de frustrare.
           -Dă-mi un motiv bun pentru care sa nu fac asta nu doar o porunca. M-am saturat sa îmi vorbești în frânturi.
            Mi-a zâmbit, și-a dat seama ca ii folosesc proprile cuvinte, s-a apropiat de mine mult prea mult, inima a început sa o ia la goană, bătea atât de tare și sunt convinsa ca și el o poate auzi.
             -Amândoi știm ca nu îți dorești să faci asta, și vei regreta amarnic dacă faci asa ceva doar pentru a îmi demonstra mine cat de tare ești tu. 
       Avea dreptate nu îmi doresc sa o fac cu Răzvan este o pierdere de timp numai faptul ca trebuie sa vorbesc cu el dar barim sa îmi pierd virginitatea cu un maimuțoi.
       -De ce te interesează atât de mult? Te rog la întrebarea pe care ți-am pus-o de dimineață, Răspunde-mi!
        Si-a coborât imediat privirea. A stat așa câteva secunde. Nu știu de ce dar am simți nevoia sa îi pun acea întrebare.
        -Ce loc ocup eu în viața ta?
        Imediat cum a auzit întrebarea și -a ridicat ochii uitându-se din nou la mine. I-am privit ochii căprui și am așteptat cuminte răspunsul la întrebare.
        -Geo este... Ești...
        Cum l-am văzut ca începe sa se bâlbâie mi-am dat imediat seama ca nu știe. Probabil ca nu însemn nimic astea ceva decât o prietena, cineva care face parte din familie, habar nu am însă nu ceea ce trebuie.
         -Am înțeles! Nu vreau sa mă minți, adevărul e ca nu ști dacă ocup un loc și dacă da care e acela. Nu te mai chinui, dacă chiar ocupam ceva după toată discuția de dimineață nu te duceai....
          Mi-am mutat privirea nu îl puteam privi în ochi, îmi era frica de ce am sa văd acolo. Aveam lacrimi în ochi ca de fiecare data, acum îmi promit ca era ultima oară când încerc sa caut o speranță, dacă așa vrea el așa o sa fac, nu mai visez eu la cai verzi pe pereți.
          -Uite cum facem Ioane, vorbind strictul necesar, dacă tati considera ca trebuie în continuare sa ai grija de mine bine, dacă nu iar bine, dar nu îmi mai doresc sa te implici mai mult în viața mea. Promit ca nici eu nu mă mai implic. Dacă iei un pumn sau vi bătut nu o sa mai intreb, tu nu îmi vei mai cere sa fac vraji eu nu o sa mai mă simt folosita, nici nu se mai pune problema de dus la școlar cu mașina, gata cu vârcolaci pe urmele mele, pe mine nu o sa ma mai intereseze ce faci? Cu cine faci? Sau orice alceva. Dacă am sau ai probleme nu vom mai vorbi despre ele și mă jur ca eu nu voi mai plânge niciodată în fata ta. Exceptând cazul de față.  E ultima oară.
            Se uita la mine și pot vedea lejer ca are lacrimi în ochii. Știu ca doare pe mine una mă distruge dar așa e mai bine, e mult mai bine sa mă distrug singura decât sa văd cum mă distruge el.
             -Vrei sa spui ca ar fi mai bine sa punem punct? Atunci de ce plangi?
             Am tras adânc aer în piept încercând sa ma liniștesc.
             -Doare, de ăsta plâng. Doare al dracului de tare sa simți cum cineva Îți frange inima de nenumărate ori la rand și nici măcar nu își da seama. În seara aia când am vorbit despre regrete, m-ai urmărit când am plecat? Mă jur ca nu am simțit, nu știu dacă m-ai urmărit sau nu însă dacă o făceai singurul lucru pe care îl vedeai în seara aia era o copila cu inima franta. În seara aia a fost prima oară când am plâns ore în șir, știi de ce plângeam? Ai spus ca nu ai regrete, ai ales cu inima, însă când ai ales ai călcat în picioare tot ce aveam noi, l-ai distrus însă nu regreti nici acum nu o faci. Eu am fost una dintre alegeri și nici măcar nu m-ai luat în calcul, ne-am susținut reciproc când am avut nevoie însă cu toate astea nu de mine ti-ai făcut tu griji, uneori mă întreb dacă te-a interesat vro data de mine cu adevarat?
              Am simți cum se apropie încet de mine și se lasă pe vine în fata mea, își lasă mainile pe genunchi mei și îmi zâmbește, o lacrima i s-a prelins pe obraz, ciudat cum el are doar una în timp ce obraji mei sunt invadați de un rău de lacrimi.
               -Nu știu dacă ști însă mereu am fost lângă tine, știam ce faci la orice ora, poate nu am fost eu personal sa verific insa am stiut mereu. Știu de seara aia și m-a durat inima când te-am văzut acolo, nu m-am apropiat de tine pentru ca știam ca eu sunt cel care te-a făcut sa plângi si nu ti-ai fi dorit sa mă vezi acolo. În seara aia m-am urat pentru ce am făcut.
               Aici are dreptate nu mi-aș fi dorit sa Îl văd, era ultimul lucru pe care as fi vrut sa îl fac. Însă nu mă ajuta cu nimic ca știe sau ca s-a urat pentru asta. Am nevoie de un timp, am nevoie de a simți ca eu sunt alegerea lui.
       -Ioane nu are rost sa...
       -Eu nu renunț la tine, când ai sa înțelegi asta? Sunt un prost, un tâmpit și cum mai vrei tu sa îmi spui însă tu ești echilibrul meu, singura care a fost acolo când aveam nevoie, eu nu renunț la tine, sa îți intre bine asta în cap!
         Nu știu de ce însă eram muta de uimire. Îl priveam în ochi și simțeam cum fiecare cuvânt e adevărat însă nu pot sa cred în el nu vreau sa risc din nou. Am zâmbit căci nu îmi puteam controla zâmbetul. El m-a privit blând, mă topeau sub lumina ciocolatie a ochilor lui. Nu știu cum însă în câteva secunde m-am trezit în bratele lui, îmi era dor sa îi simt mirosul asa de aproape, nările mele erau invadate de cea mai dulce aroma din lume. Sa nu îmi mai dai drumul niciodată! Îmi doream sa îi zic însă știam prea bine ca ăsta mă costa o alta șansă zadarnică, la sfasitul careia puteam puteam sa îmi facă din nou inima bucăți. Mi-am adunat fiecare forță rămasă și l-am împins de lângă mine.