Iubire Blestemată

Capitolul 3

În noaptea acea nu am putut dormi. Ma gândeam la el și la toate momentele petrecute în ultimele zile. Ma gândeam serios la plecarea din țară, dar cum puteam sa ii explic tatălui meu aceasta schimbare bruscă, și ar fi dat seama ca nu sunt bine și ca sa întâmplat ceva. O parte din mine dorea ca Ion sa aibă probleme, dar nu acel gen de probleme pe care i le poate creea tati. Dimineața a decurs obișnuit pana când am primit un apel de la tata.
-Neața! Ce faci?
-Bine! Acum m-am trezit și eu. Mă pregăteam sa plec la școală, tati.
-Te duce Ion?
-Nu știu! Am impresia ca avea alceva de rezolvat.... știi tu probleme de ale lui.
-A bine atunci! Succes la școală!
-Pa!
Doamne ce fericita eram ca am putut trece de convorbirea cu tata. Mi s-a luat o piatra de pe inima. Deși nu ma așteptăm jos era Dani. Ma duc la mașină zâmbind.
-Nu ma așteptăm să te văd aici. Mai ales acum dimineața.
-Surpriză! Vrei sau nu sa ajungi la școală?
-Crezi ca as putea sa te refuz?
-Așa spuneam și eu!
Ne urcam amândoi în mașină. După care pornește mașina și demarează cu viteza spre școală.
-Cei cu fata asta trista?
-Asta e fața mea dimineața. Nu am ce sa fac. Nimeni nu are chef de școală.
-Mi-a duc aminte cum era când eram eu la liceu....
-Probabil ca pe atunci încă se vorbea cu tovarășe.
-Da foarte amuzant, nu am ce spune!
-Parcă a trecut o ertenitate!
-Care 2 ani?
-Haha, nu am ce sa spun!
-Dani, ce face el? L-ai mai vazut?
-Nu. După ce am plecat nu a mai dat nici un semn de viață. Cred ca nici acum nu își da seama cât greșește.
-Nu mă interesează!
-Hello minte și tu pe alceva nu pe mine, dacă nu te interesa nu mă întrebai.
-Ok. Totuși eu astăzi ies la 3, poți sa afli ce se întâmplă în haită? Am așa o presimțire....
-Bine! Am sa fac tot posibilul.
Am încheiat discuția și amândoi eram destul de tăcuți. Eu eram cu gândul la haita și la Ion. Nu pot sa îmi explic de ce vreau sa îl apar. A greșit mult fata de mine , dar totuși eu încă mă gândesc la el. De și nu îi spusesem lui Dani ca astăzi îmi propusesem să îl văd , măcar de la depărtare , tot eram impacientată. Nu știu ce sa spun despre presimțirea ăsta de rău augur, dar trebuia sa aflu mai multe . Avea sa vina o furtuna puternica ce va zdruncina toate lucrurile din temelii. La ăsta se referea presimțirea , premoniție mea . Intre timp am ajuns la școală , am coborât din mașină nu înainte de ai spune la revedere lui Dani.
Am intrat în liceu și am început orele.
Dimineața se pare ca l-a prins pe Ion între varcolacii lui. Toată seara după cum e obiceiul au vânat diferite animale. Era de apreciat ca toată haita nu vana niciodată oameni. Erau și alții vârcolaci care găseau în vânătoarea de oameni o distracție, însă haita lui nu vâna niciodată oameni. De și spuneau ca sunt superiori oamenilor, ii respectau în deajuns de mult încât sa nu îi omoare. După o noapte zbuciumată, membri haitei se întorceau la viata lor "normala". Da toți aveau un loc de muncă, familie, de și diferiți aceștia s-au adaptat la viata umana.
-Noapte lungă, mai Ioane?
-Ce cauți aici, Dani?
-Am venit să mă asigur că respiri!
-Ea te-a trimis?
-Se pare că deși certați, nu poate sa ma lase în bătaia vântului.
-Din partea mea eu te-aș lasă, dacă a-și fii în locul ei.
-Nu poate! Nici eu nu pot!
-Minți. Ea m-a trimis să te văd. Tu ce ai făcut?
-Dani știu tot ce a făcut de când a plecat de lângă mine. Fiecare pas . Și acum pot da un telefon....
-Știam eu ca e ceva putred . Daia nu ai dat nici un semn. Am crezut ca ai renunțat la ea!
-Niciodată un om nu poate renunța la inima lui!
-Hmmm. Nu pot sa cred ca zici așa ceva ? Tu ai alungat-o!
-Spune de ce te-a trimis?
-Are o presimțire rea și crede că se referă la tine.
-Spunei sa stea liniștită!
-Ioane nu cred ca pot? îi spun eu sărind de pe stânca.
-Geo, ce e ?
-La ora de mate am avut o viziune , se pare ca tu și Dani sunteți în pericol.
-Ce ai văzut? ma întrebă Dani mirat.
-Nu știu ce este dar cred ca avem persoana care știe ce este sau cine este!
-Cine ?
-Tata, Ioane!
-Are careva chef de morale? Cine sună sa îl deranjeze?
-Cred ca ar fi cel mai bine sa îl suni tu!
-Ioane, știam ca vei spune asta așa că... Nu l-am sunat ci l-am adus aici.
Tata a ieșit din pădure uitându-se înjur. Ne privea fix ca și când aveam probleme mari.
Dani și Ion s-au aplecat. Iar eu m-am dus sa îl i-au în brațe:
-Tati!
-Geo! Mi-a fost dor de tine!
-Și mie!
-Acum hai sa rezolvam problema , ca după sa pot servi cina cu fata mea.
-Sus, băieți!
-Domnule,ce se întâmplă aici?
-În primul rand e vina lui Ion , din cauza dorinței lui de a avea vraja, a făcut diferiți vârcolaci sa își dorească și ei cate ceva de la fata mea. Spune ce ai văzut!
-Eram aici în pădure , era multa lume, erau si vârcolaci, dar erau și vârcolaci neschimbati ca voi doi va băteți cu cineva și când de odată au sărit niște lupi pe voi , iar ultimul lucru pe care mi-l amintesc erau ochii lui de lup erai galbeni , înfiorători de galben. După toată viziunea am țipat și am plecat de la ora, probabil diriga ma crede nebună.
-Da , detaliul acela mi-a reamintit de nașterea Georgianei , de vârcolacul din spital cu ochii galbeni, atunci nu l-am băgat în seamă, dar nu l-am uitat.
-Și ce vom face, domnule? îl întreabă Dani pe tata.
-În primul rand o ducem pe Geo departe de aici . Și pe voi . Voi prelua haita de la Ion și o voi antrena sa lupte. Ii vom învinge și vom afla care e adevărată intenție. Cum nu știm când vine veți pleca de astăzi. Am luat deja 3 bilete spre Germania veți locui cu familia mea și veți fi supravegheați 24 din 24 .