Iubire Blestemată

Capitolul 11

Când am ieșit din baie Dani se uita la televizor. Eram îmbrăcată doar cu tricoul lui, m-am uitat prin camera și mi-am zis ca ar fi bine sa merg pe balcon.
-Puștoaico unde te duci?
Vocea lui Dani mă oprește din drum. Mă întorc pe călcâie și îi zâmbesc.
-Afară, vii?
Dani mi-a zâmbit după care s-a ridicat imediat din pat, cum l-am văzut eu mi-am continuat drumul. Era o noapte frumoasa și liniștită. M-am sprijinit de balustrada și priveam către cer.
-Ce spui de o plimbare prin întuneric?
I-am zâmbit, și am dat aprobator din cap. Nu a așteptat alt semn a sărit de la balcon transformandu-se în lup. Eu mi-am dat tricoul jos, lăsându-l sa îmi admire lenjeria mea roșie.
-Nu te mai holba!
Imediat după ce i-am zis am sărit transformandu-ma și eu în lup. De cum am ajuns pe pământ am început sa alergam.
Era o senzație pe care nu as putea sa o descriu suficient de bine. Simțeam vântul prin blana și vedeam totul, în cel mai mic detaliu, auzul era foarte eficient puteam auzi și cel mai mic zgomot. Mă simțeam libera, Dani a sărit de pe o stanca, la început am încercat sa dau înapoi după care m-am răzgândit. Ne-am jucat ca doi pui de cățeluș, mă musca încet de ureche iar eu îl trântească prin praf și fugeam.
În fuga noastră am ajuns la o stânca. Dani s-a oprit mi-a aruncat o privire după care s-a preschimbat în om, i-am urmat exemplul, nu prea îmi convenea din cauza vestimentației, mai bine lipsa ei.
-Hai, ca am mai văzut lenjerie intima!
Cred ca fata m-a dat de gol căci eram roșie ca un rac. M-am îndreptat spre el și m-a luat de mana. Am simțit cum inima mea o ia la goană, însă am reușesc sa o potolesc căci nu am chef de o alta remarca a la Dani. Am urcat amândoi pe stânca aia pana în vârf.
-Cat este de frumos!
I-am dat drumul și mă îndreptăm către margine. Erau o mare de licurici care transformau copaci în fantome atât de frumos era peisajul încât când Dani m-a luat în brațe, nici măcar nu simțisem.
Și-a pus capul pe umărul meu și îmi zâmbea, acum chiar nu mi-am mai putut liniști inima. Știam ca aude însă nu îmi pasa și eu o auzeam pe a lui. Împreună inimile mostre creau cea mai frumoasa melodie pe care am auzit-o. Îmi doream sa mă las purtata de val, pentru o secunda sa renunț la ce trebuie sa fac și sa fac ce simt însă nu pot!
-Vreau sa se termine totul, chiar îmi doresc!
Dani mi-a zâmbit însă nu a renunțat la îmbrățișare, începeam sa mă mă simt excelent de bine în bratele lui.
-Și eu, vreau sa revină totul cum era, sa termin cu viziunile!
Dani și-a schimbat expresia întruna foarte curioasa.
-Ai mai avut viziuni?
Am zâmbit și l-am privit. Proasta mișcare m-am pierit în ochii lui. Mi-am revenit repede căci mi-am adus aminte de discuția noastră.
-Nu, de când m-am transformat, am tot simțit chestii ciudate, nu le-am dat importanta însă acum sunt mai puternice.
M-a strâns în brațe și m-a sărutat încet pe gât. Simțeam cum mă topesc sub fiecare atingere a lui, simțeam cum inima mea o lua la sănătoasa, o mai și auzeam.
-Dani!
Nu știu cum sa va explic însă autocontrolul e cel mai important lucru în momentele astea și eu eram pe cale sa îl pierd.
S-a oprit din sărutări și mi-a zâmbit, am avut nevoie de foarte mult autocontrol sa nu îi răspund cu aceiași moneda.
-Cred ca ar trebui sa ne întoarcem!
I-am zâmbit în semn de confirmare, m-am întors cu spatele și m-am aruncat în gol transformându-mă în lup, Dani mi-a urmat exemplu. Am alergat împreună pana la cabana, am sărit în camera foarte veseli, râdeam împreună de ce văzusem în pădure, era un bursuc, eu mă speriasem ca o nebună de el, iar Dani râdea și acum de reacția mea.
M-am aplecat și mi-am luat tricoul pe mine. El s-a îndreptat către baie, aveam nevoie de un dus însă se pare ca domnul mi-am luat-o înainte. M-am așezat pe pat și au început.
Eram în pădure, imagini neclare o cioara neagra zbura deasupra noastră, eram acolo o simțeam însă nu eram singura, un lup maroniu l-am recunoscut imediat, era Ion, eu stătea și îl priveam pierduta, din alt tufiș a ieșit un lup negru l-am simțit era Dani. Ion a sărit la gatul lui Dani, am încercat sa îi opresc însă nu puteam nu mă ascultau, am încercat sa mă transform în om însă ceva mă oprea, nu puteam sa mă transform. Din tufișuri în întuneric se auzeau pași, nu le-am dat importanta însă de cum am văzut ochii aceia galbeni m-am speriat.
-Ăaaaaaa!
-Geo!
Dani era lângă mine și mă ținea în brațe, iar eu țipam.
-Geo ești rănită!
Mi-am pus mâna la nas și am văzut sângele curgând. Mi-am șters sângele și m-am ridicat în picoare, simțurile mi s-au strâns într-o viziune căci ce am simțit de când m-am trezit astăzi am simțit mult mai puternic în timpul viziuni.
-Ion! Ion!
Am ieșit pe ușa si am alergat ca o nebună pe hol, nu stiam unde e camera lui însă îl puteam simtiti. Eram înnebunită, îmi era frica pentru el căci ce simțeam acum am început sa înțeleg, simțeam Moarte.
Dani mă urmarea, îndeaproape. Camera lui era la parter așa ca am avut ceva de alergat și sa ținem cont ca m-am apropiat de fiecare ușa pana am găsit ușa lui. Îl simțeam, era ciudat însă îi simțeam prezența, am spart ușa căci era închisă.
Imediat ce am intrat am rămas cu gura căscată. Ion era întins pe canapea peste o roșcată pe jumătate goală. Eram nervoasa și furioasa mă simțeam oarecum trădată, Dani se uita amuzat de situație, mai avea un pic și râdea. Am tras adânc aer în piept și m-am apropiat de roșcată, m-am uitat pe jos și i-am strâns hainele. Ion era în picoare masându-si tâmplele.
-Afară acum!
Atât îi spun roșcatei aruncându-i hainele.
-Nu vreau!
A început sa mă enerveze fata asta. Am privit-o cum urla deja de durere din cauza micului meu talent.
-Păpușă eu nu stau la discuți cu târfe, când am spus sa ieși, am fost drăguță! Pleacă de aici pana nu îți zbor creieri!
După cât de mult o chinuisem fata a plecat cu lacrimi în ochi aruncându-i o ultima privire lui Ion.