Iubire Blestemată

Capitolul 12

După ce domnișoara roșcată a ieșit din camera eu mi-am întors privirea către Ion care se vedea clar ca e nervos.
Dani se așează pe pat, zâmbea iar asta îl enerva și mai tare pe Ion.
-Asta o sa fie așa de amuzant!
Dani a rostit aceste vorbe mai mult în șoaptă, însă amândoi le-am auzit.
-Geo, eu...
Nu l-am lăsat sa continue  căci știam ca o sa îmi explice, adică o sa mă minta, nu sunt chioara știu exact ce am văzut.
-Nu mă interesează pe mine cu cine te culci! Am venit aici pentru ca am crezut ca ești în pericol...
Mi-am mutat privirea către geam.
-Era în pericol de a se satisface, l-ai salvat ce pot spune!
Dani râdea, iar Ion se consuma, îl simțeam confuz și supărat.
-Dani! Am avut o viziune, voi doi v-a ți luat la bătaie în pădure sub forma de lup, nu puteam sa va opresc, era ciudat căci nici nu puteam reveni la forma de om, încercăm dar eram oprita de ceva, era extrem de ciudat.
Dani se ridica din pat și merge către geam.
-Mâine e luna plina!
Ion se uita la Dani mirat, după care își întoarce privirea către mine.
-Vraja, ai desfăcut vraja?
M-am uitat în ochi lui era speriat, am dat din cap în semn ca nu căci nu m-am mai gândit la vraja.
-În noaptea cu luna plina, avem parte de cea mai dureroasa transformare și toată noaptea cât luna e pe cer noi suntem captivi în forma de lup. Ce mi-ai descris tu, pare a fi din cauza luni pline.
Dani mă privea direct în ochi, mă simțeam ciudat, mai ales după faza cu roșcata. Acum eram mult mai supărată pe Ion.
-L-am văzut! Era și el acolo cu noi, ochii lui erau așa de ciudați, i-am mai văzut dar acum în viziunea aia erau prea înfricoșători.
Când le povesteam am început sa tremur, Dani a venit lângă mine și m-a învelit cu pătură de pe pat. Cum am simțit materialul pe piele mi-am amintit de episodul cu roșcata. Am dat imediat pătură de pe mine. Dani și Ion mă priveau insistent.
-Ce? Cine știe ce a ajuns pe pătură aia!
Ion se uita la mine și a oftat.
-Geo, nu...
I-am făcut semn sa tacă și am sărit în bratele lui Dani. M-a strâns neintelegandu - mi reacția.
-Dani du-mă de aici, nu mă simt bine!
Atât am apucat sa zic căci am simțit cum mi s-au înmuiat picioarele, leșinasem.
Dani m-a prins sub privirile panicat ale lui Ion. M-au așezat pe pat încercând sa mă trezească.
-Cheamă pe cineva, Ioane!
Perspectiva autoarei.
Băieți erau așa de speriați, fata leșinase, iar ei doi nu știau ce sa facă. Ion a fugit spre camera unui doctor, aveau nevoie de ajutor. Dani a rămas lângă ea ținând-o de mana. Simțea cât e de speriată, simțea ca nu era bine însă nu putea face nimic, doar sa simtă. Chiar dacă niciunul nu recunoștea intre ei era o legătură, una aparte. Intre ei era mai mult decât o simpla prietenie, simțeau ceva pentru celălalt însă nu își puteau recunoaște. Nu era vorba doar despre orgoliu, asta era problema lui însă problema fetei era alta, fata era confuza.
În camera intra Ion urmat de un bătrân. Bătrânul se apropie de fata și imediat cum o vede rămâne impietrit.
-Faceți ceva!
Vocea lui Dani era ferma și dacă moșul nu avea sa facă nimic el avea sa își piardă și ultima fărâmă de control, era gata sa ucidă.
Bătrânul s-a apropiat de fata cu aceiași teama și reținere, a consultat-o, după analiza lui fata era bine, nu părea sa aibă nici o problema. Bătrânul a început sa o lovească ușor peste față, însă fata nu se trezea.
Dani era în spatele batranului privindu-l atent, vedea ca nu știe ce sa facă și el simțea fin ce în ce mai mult ca fata era în pericol. A început sa dărâme lucrurile din jur, își pierdea din ce în ce mai mult autocontrolul. Ion încerca să îl liniștească însă nu reușea băiatul era prea nervos.
-Lasă-mă dracu! Tu nu simți ca e în pericol?
Ionut îl privea surprins, el nu simțea, niciodată nu a simțit-o.
Dani își pierduse și ultimul strop de autocontrol se transformase în lup și se apropia mărind la Ion.
-Dani, nu am nevoie de asta acum!
Ion se transformase și el în lup nu îi putea tine piept lui Dani sub forma umana. Au început sa se bata, cei doi lupi au ieșit prin fereastra, lăsând o mare de cioburi în urma.
Doctorul încerca să o trezească pe față însă nu reușea. Ceva se întâmplă cu ea ăsta e clar. Dar ce?
A privit-o încă o data pe fata. Fata stătea întinsă pe pat, ochii fetei s-au deschis dintr-o data. Doctorul cum i-a văzut a căzut de pe pat. Ochii fetei se preschimbăsera, nu erau ochii ei, erau ochii lupoaicei. Erau roși și pătrunzători.
M-am trezit speriată ce dracu se întâmplase. Mă ridic din pat și văd o gramada de lume holbandu-se la mine. Aud urlete, mă ridic din pat speriată și mă îndrept către geam, era spart iar în fata mea se dădea o lupta. Era ca în viziune însă eu nu eram lup, eram în forma umana.
-Dani! Ion!
Am sărit pe geam însă nu m-am schimbat în lup, viziunea mea nu era completa. Băieți nu încetau. M-am apropiat de ei și am început sa îi torturez. Lupi s-au retras din conflict și în mai puțin de 2 secunde s-au preschimbat în oameni. M-am oprit și căutăm cu disperare prin întuneric. Simțeam ceva sau mai bine zis pe cineva. Am început sa alerg și am sărit încet peste băieți transformandu-ma în lup. Am început sa alerg prin pădure. Eram aproape de el, foarte aproape. M-am oprit la stânca unde m-a adus Dani astăzi. Era pe stânca, un lup cenușiu, era frumos. Mi-a simțit prezenta și s-a uitat către mine, ochii din viziune, galbenul ăla înfricoșător era în fata mea. Lupul a coborât de pe stânca, acum era la doar câțiva pași de mine. Sub forma de lup nu am multe șanse însă ca om, vrăjitoare.