" Simți cum te uit ?
Da. Nici eu ...."
Era aproape ora de plecare. Stiam asta pentru ca vedeam soarele cum fuge de mine. Se ascundea acolo,după blocurile pline cu oameni fericiti ,lăsându-le doar lor plăcere de al vedea. Până la urma ,ce-mi trebuia soarele? Aveam sufletul în flăcări,nu mai aveam nevoie de drama altora. Nu puteam să mai suport alta durere,a mea deja îmi storcea si ultima picătură de forță din mine.
Îmi iau hanoracul negru si ies din casa fără să mă privesc măcar o data in oglindă. Ar fi prea dureros să vad persoana care l-a facut sa dispara de lângă mine. Simplul fapt de a-mi vedea reflecția în oglindă m-ar omorî definitiv.
-De ce faci asta .Aime?îl auzeam ca si cum ar fi fost lângă mine.... De ce nu ma lasi sa fiu lângă tine? Ce vrei sa fac ca sa intelegi ce simt?
Nimic . Nimic . Nimic
Nu vreau sa te mai rănesc. Eu nu pot decât sa te rănesc.
Îmi repetam într-una deși era prea târziu.
-Nimic!strig si lovesc cu pumnul vitrina din stânga mea.
Toti oamenii de pe partea cealaltă se uita speriati la mine. Oamenii din jurul meu ma privesc îngroziți,ca pe o psihopată. Toti ma judecă si se uita la mine ca la o nebună.
-Nu sunt nebună. Nu sunt nebună. Nu sunt nebună.
-Cum poate cineva al cărui nume înseamnă iubire sa-mi facă rău? Tu ,scumpo,esti mai mult decât nebună. Ești cumplită ,si ciudată,si frumoasă. Nu vei putea niciodată sa fi nebuna si atât...Ești totul pentru mine.
-Nu esti nebună,Aimeer.aud o voce spunând si stiu ca nu era a lui.
Îmi ridic privirea si-l vad lângă mine pe cel care e obligat sa mă asculte.
-Sunt sigura ca nu m-am teleportat la tine in cabinet.spun amar
- Nu vom ajunge acolo ,astăzi.
-Ai de gând sa mă omori ca sa scapi mai repede de toate astea?spun cu o falsă speranță în glas
-Vreau sa mă duci la garaj. Vreau sa îmi povestești tot ce s-a întâmplat acolo ,de acolo.
Nu mai intrasem acolo de un an. Nu mai făcusem nimic din ce obișnuiam sa fac atunci. Acum tot ce făceam era să mă gândesc la el pentru că îmi era frică să îl pierd chiar și din mintea mea .
-Si de ce as face asta ?îl întreb resemnată cu prezența lui si cu faptul ca mai vazuse încă o data cat de slaba sunt .
-Nu știu,dar sunt sigur ca o vei face. Vezi tu ....noi suntem arhitecții propriului nostru iad.Demonii nu sunt acolo unde credem ca i-am lăsat, ci sunt peste tot unde nu vrem sa intre.
Demonii sunt unde nu vrem sa intre. Ai mei sunt peste tot, acolo unde nu am mai pus piciorul de zile bune ,aici lângă mine mă urmăresc și sunt mereu lângă umărul meu gata sa îmi amintească și cea mai mica greșeală.
Ma ridic și fac cale-ntoarsă pe drumul pe care am reușit sa îl străbat pana acum. Îl simțeam în spatele meu ,urmărindu-mă.
-Mi-a fost dor de tine. Ma bucur ca ai venit din nou la locul nostru.aud vocea din capul meu spunând atunci când deschid ușa garajului.
-Ce îți amintești atunci când ești în locul ăsta?
Totul. Îmi aminteam totul .Îmi era imposibil să uit povestea asta sau nu voiam. Era centrul universului meu ,acum ,și simțeam că odată ce va dispărea voi dispărea și eu cu ea .
CITEȘTI
Cursă cu diavolul
Romance" Am fost bătută de cel mai bun prieten si aproape violată. Omul care îmi este tată m-a pierdut la un joc de cărți după ce a îndrăznit să parieze pe mine. Si acum tu ,singurul in care am avut încredere dupa toate astea ,mă lasi singura sa îmi duc c...
