Capitolul 4

103 1 0
                                    

Aș vrea să fii aici ...

-Privește-mă! Uită-te la mine , Aimeer ! Ascultă-ți inima și  crede-mă când îți spun că nu te-am mințit ! .... Te iubesc ,Aimeer . Nu aș putea să fac niciodată asta .

Răsuflu greu și imi șterg lacrimile ce mi s-au intins pe obraji în timpul somnului . Din nou  și din nou același gând care mă omoară pe zi ce trece . Ziua  simt demonii care mă urmăresc la fiecare pas ,la fiecare mișcare ,iar noaptea trăiesc  mereu același moment alături de ei   . Oare de ce mai trăiesc ? De ce am fost atât de lașă încât să aștep ziua de după .......

-Bună dimineața ,iubire ! spune și mă privește din fotoliul de la capatul celălat  al patului . 

Stătea acolo în fiecare dimineață. Nu știu cum ajungea mereu atât de devreme și cum reușea să intre fără ca eu să aud măcar un singur zogomot . Dar el venea ...uneori chiar înainte ca soarele să se ridice și deja mă obișnuisem să mă trezească aroma de cafea proaspătă  și  ochii de un albastru intens privindu-mă neîncetat .

-Ai dormit bine ,Aimee?  rostește ,iar mie îmi vine să plâng simțind căldura din glasul lui . Ușor gâtuit de tăcere, rostit șoptit și cu inimă bună . 

Cu o lacrimă  ce se cobora pe obrazul meu aurnc cât pot de tare perna din stânga mea înspre fotoliu ,perna lui de altfel ...a fost perna lui , dar acum nu face decât ca parfumul ei să îmi provoace halucinații . De parcă ăsta ar fi motivul ,de parcă toate astea se întamplă din cauza unei afurisite de perne ... el nu a disparut din cauza ei , a disparut in cauza mea ,din cază că nu am putut accepta că cineva ar putea să mă iubească cu adevarat .

 Nimeni nu a facut asta ,nici cei care trebuiau să o facă neconditionat . Și ,brusc ,apare o persoană care se luptă să fie langă tine ,care incearcă să te înveselească în fiecare zi ,care e acolo când nici măcar tu nu ești ,și stă langă tine așteptând să o remarci ,să îți ieși din starea de posomorâre ,să ieși din adâncurile sufletului tău și să vezi că e acolo ...te așteaptă.

Nu putea fi real . Era atât de frumos încât ajungeai să verifici dacă nu e cumva o iluzie ,nu se petrec lucrurile doar in imaginația ta . Verificai în fiecare zi dacă el există ,și o luai în fiecare zi de la capăt cu nesiguranța. Mereu și mereu, și mereu  la fel cum acele ceasului parcurg același drum . E trei fix din nou ?  Din nou îl privești ca pe o fantasmă .

Cobor din pat și aleg una dintre pastilele ce mă așteaptă pe noptieră ,calmante ..

"- Ia în fiecare dimineață câte o singură pastilă ..te vei simți mai bine ."

Te vei simți mai bine ,te vei simți mai bine .... Dar nu o făceam . Nimic nu reușea să mă facă să ma simt mai bine . Nimic nu reușea să dizolve regretele ,să mă facă să uit . Mereu ajungeam să țip și să  plâng la cinci  minute după  prima pastilă,iar dupa a doua ...după a doua deja reușisem să sparg toate obiectele care îmi arătau imaginea . Imaginea unui monstru , a unui om mizerabil care nu s-a putut gândi la altcineva înafară de sine ,care a fost atat de egoist încât să vrea să se apere de durere .....Unde e apărarea acum ? Ai consumat-o pe fapte deșarte .

-Nu poti continua să îți faci asta ,Aimee .  Nu poti continua să rănești ceea ce eu iubesc . șoptește din  pat stând cu mâinile sub cap și privind tavanul .  De ce nu poți să accepți și să treci mai departe ... oricum nu m-ai vrut niciodată.

Privesc așternuturile  albe și deja simt fierbințeala ce îmi străbate obrajii ... a treia pastilă  ,dar  îmi scapă pe jos . O urmaresc până sub noptieră însă tot ce găsesc sunt două hârtii mototolite . Biletele la film 

***

-Vino cu mine ,Aimee . Va fi distractiv . 

-Încă mă doare piciorul . spun încercând să găsesc o scuză

-Te car eu . Peste tot daca e nevoie . Te duc in brațe până în sala  de cinema.

-Nu fii copil ,Lucian . Ce o să credă oamenii despre noi ?

- Că fac un gest frumos dorindu-mi să duc o invalidă la cel mai super film făcut vreodată ? întreabă oferindu-mi privirea cu ochii de cățeluș și zâmbetul fermecător 

-Nici nu sunt sigură dacă o să îmi placă filmul . 

- O să îți placă .spune hotărât 

 Aproape ma convinsese. Chiar dacă nu eram genul de persoană foarte sociabilă îmi plăceau filmele . Le adoram chiar ,numai asta făceam de două săptămâni de când fusesem atât de neîndemânatică să îmi distrug piciorul care încă mă durea ...puțin . 

-Te rog ,te rog ,te rog...izbucnește și se așează în genunchi lângă mine .

-Biine ...spun râzând de atitudinea lui . Numai dacă mă cari peste tot pe unde vreau eu . 

Imediat mă ridică pe sus și începe să se învârtă cu mine prin cameră .

-Aici e bine ? Sau vrei să te las aici ?spune si mai face doi pași înspre pat . Ori aici ,sau putin mai încolo ?

-Aici e bine . spun vazîndu-mă deasupra patului . 

Imediat îi simt mainile departîndu-se de corpul meu și cad ca un buștean pe salteaua moale a patului .

-Auuu ....ma prefecat și mă uit urât la el .

-O ,scuze . Te- am lovit ? Stai să pup ca sa treacă ...vorbește cu o voce pițigăiată 

Se apleaca incet spre mine si incepe să imi sărute intreaga zona a toracelui de o parte  și de alta până la betelia bustierei cu care eram imbrăcată apoi urcă lent deasupra pe claviculă ,pe gât și apoi pe buze .

Buimăcită de senzații rămân nemișcată. Buzele lui peste ale mele se simteau ca cel mai dulce lucru posibil și în același timp ca un întreg iad adus la suprafață . Poftă ,dorință și intensitate  de parcă acum totul în jurul nostru s-ar prăbuși iar asta ar fi ultima amintire a vieții avute . 

Când  plămânii noștri țipă după aer se ridică lent ,rămânând la câțiva centimetri deasupra mea  și mă privește preț de câteva secunde .

-Imbracă-te .șoptește apoi ma sarută fugitiv .

***

Lacrimi se scurg șiroaie când încerc să netezesc bucata de hârtie . 

-A fost una dintre zilele favorite ale vietii mele ,Aimee . S-a simtit aproape ireal sa te sarut .Si aș fi trăit iluzia asta tot restul vieții dacă aș fi putut .Te iubesc ,să știi . Mereu o voi face .

Cursă cu diavolulUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum