Cursă cu diavolul

Capitolul 7

 "  Nu conteaza cât de bun ești ,

întotdeauna poți fi înlocuit "

Uneori e vorba doar de o secundă ca să îți dai seama ca ai pierdut totul . Sau poate nici nu l-ai pierdut încă ,dar este vorba de aceea nenorocită de secundă care te face să îți dai seama că se va întampla . Tu cu el ?...un viitor trecut . El cu ea ?...un măreț trecut în viitor .

Mereu te gândești la ce ai fi putut să faci să  eviți . Ce aș fi putut să fac să nu se întâmple ? Tu ce ai fi făcut ? .....Spune-mi, acum, că nu sunt singura căreia secundele îi fură  fericirea . Momentele  de fericire neprețuite sunt luate înapoi fără înștințare...

Măcar unul din doi va fi fericit ...

-Mă urăști ,străine ?

-Ar fi mult mai simplu . răspunde el cu  notă de tristețe 

-Hai să ne îmbătăm și să vorbim de toate micile lucruri care ne deranjează . îi șoptește fata blondă

Priveam scena ce se petrecea in fața mea de parca aveam loc in primul rând la o comedie romantica ori mai mult la o dramă . Stăteam nemișcată ,la fel ca acum cinci secunde când el mă tinuse de mână,  împietrită de uimire .

-Sari cu mine . îi cere fata privindu-l cu sperață 

Lucian își întoarce atunci privirea spre ocean  , unde  erau cei patru băieți urmărind cele întâmplate.

Nu face asta ,Lucian ...

- Bine.spune și o prinde de mână

Câteodată mă gândesc ce simți atunci când mă privești . Ce lupte se duc în tine privindu-mă , ori poate e totul senin . Mă gândesc mereu ce este în mintea ta când mă vezi facând cele mai banale lucruri  . Măcar pentru o secundă aș vrea sa știu ce este sub privirea simplă pe care mi-o arunci zâmbind , pentru că știu că sub zâmbetul meu sunt multe lucruri nespuse . Furtuni de sentimente încurcate ,alugate ,ignorate .... Furtuni de senzații pe care  uneori aș vrea să le șterg cu buretele și să uit totul ca mai apoi macar pentru  câteva secunde să-mi găsesc liniștea . Apoi sunt zile în care le îmbrățișez ca pe o parte din mine ,resemnată cu durerea ce ajunge să mă definească.
Tu ce simți când nu spui nimic ?
Ce simți acum când ții pe altcineva de mână , lasându-mă în urmă . Existe momente în zilele tale când îți faci scenarii ca și cum am fi împreună?
Vreau să știu dacă ,dintre noi doi ,sunt singura cu sentimente nerostite .
Cel puțin știu ca visez să îmbătrânim împreună...

Cu pași suavi , legați unul de altul prin strângerea mâinii ,se îndreaptă spre marginea stâncii . Prietenii lui se dau acum într-o parte , făcându-le loc . Toată lumea ,înafară de mine, pare că știe ce se întâplă cu adevărat . Eu sunt intrusa în lumea lui , nu ea . Eu sunt ceea care ar trebui sa dispară acum .

Dar de ce nu o fac ?

- Sari , Sari ,Sari ...aud din ce in ce mai tare strigătele amuzate

Sari ,dar nu cu ea ...Sari cu mine .

Și atunci este momentul în care crezi că viața ta se destramă cu adevarat ,după acel moment crezi că nu mai poți face nimic și vezi negru în fața ochilor din cauza neputinței chiar dacă acum câteva secunde vedeai roz .  În aceea secundă ,mai mult ca în oricare altă clipă,o mulțime infinită de senzații pun stăpânire pe tine încât ajungi să te sufoci ...... Prinde-te cu forță de realitate  , nu te arăta pierdută ..

Nu știu cum ajuns atât de repde acolo ,dar știu că acum stau deasupra lor privindu-i râzând . Era fericit . Era atât de fericit cu ea chiar dacă sărise de la o distanță de peste zece metri . Asta însemna  că  o alesese pe ea ? De ce mă simțeam trădată?

-Poți să sari cu noi .mă trezește la reaitate unul dintre băieți 

-Sun Aiden .continuă văzându-mi privirea nedumerită 

-Nu cred că pot să fac asta .

-O să fie distractiv .spune și mă privește cu speranță în ochi .

Ține-te de realitate ,nu lăsa să pară că ești lovită ..

-Sigur .spun încă privind spre cei doi care acum se loveau unul pe celălalt cu apă 

-Venim și noi băieți ,faceți loc .îl aud pe Aiden strigând de lângă mine 

Aruncându-și tricoul de pe el îmi întinde mâna . Încep să îl imit scăpând la rândul meu de tricoul pe care îl aveam și îl prind strâns . Sfinte Margaritas ,ce tocmai urmează să fac ?

Trecem împreună peste bara de delimitare și îi simt privirea ațintindu-mă .

-La trei ,rostește ușor . Unu ....doi.....trei.

Pământul îți fuge de sub picioare ,apoi simți cum aerul e greoi în jurul tău ,după cunoști duritatea apei și te lași dus de îmbrățișare . Uiți că trebuie să te lupți pentru aer și să ieși ,te lași ,din cauza șocului ,dusă între mrejele moi . Aerul din plămâni se termină și totul acum devine un coșmar . Pieptul îți arde și  te sufoci . Începi să te agiți ,dar nu reușești să ajungi sus ,apoi te resemnezi cu durerea ,te lași purtată de ideea că asta este sortit să fie așteptând ca filmul să se termine ..... filmul tău se va termina.

 Oare merită ce tocmai ai făcut ,Aimee ? 

Va fi ocupat cu ea ,iar tu fei fi uitată pe veci...