Incandescent

Capitolul II:"DARK PARADISE"

Gustul şi mirosul rămân încă multă vreme,ca nişte suflete ,să-şi amintească,să aştepte,să spere,pe ruina a ceea ce mai există,să poarte neclintite ,pe aceea picătură a lor aproape impalbabilă,edificiul imens al amintirii.

Şi de cum am recunoscut gustul de prăjitură pe care mi-o dădea Melissa ,pe dată ,se ivi ca un decor de teatru,străzile tinereţii,casele cenuşii şi mari în care răul sălăşluia în voie.Instictele care de îndată s-au înmuiat ,încep să se alungească,să se răsucească,să se coloreze ,să se diferenţieze ,să devină flori,case ,personaje consistente şi uşor de recunoscut,oameni din oraş,cu casele lor ca nişte palate ,cu florile din grădină,căpătînd formă şi soliditate,au ieşi din brioşa mea cea glazurată.

Se întâmpla de parcă ar fi fost ieri.Eram tânără şi visătoare,zburdalnică şi fără grija zilei de mâine.Aveam doar 19 ani și nu ştiam cât de pregătită eram să-mi iau viaţa în proprile-mi mâini. Nu ne-a lipsit nimic.Am crescut alături de doi giganţi cum îi numea mama.Sebastiano şi Eduardo. Încă îi mai visez uneori ,tineri ca atunci şi puternici.Erau bărbaţii casei,pe care noi ne bazam. Papa îi plăcea să îmi aducă acadele imense ,colorate la nesfârşit,căci îmi plăceau la nebunie. Însã cu timpul n-a mai venit acasa,o zi,două,o lună,apoi câţiva ani... . Când se întorcea,mereu era pe fugă ,însă nu pot uita autoritatea cu care ne trata. Era un bărbat de temut,hotărât să sfideze orice obstacol,căruia i-am furat albastrul ochilor.

N-am ştiut multă vreme cu ce se ocupa cu adevărat,dar aveam bani,mulţi şi mă mulţumea.Mă înscrisesem la facultate,speram să devin un avocat de succes şi să pedepsesc răul,să-l închid pe veci.Într-una dintre seri pe când mă întorceam acasă,pe jos,căci nu-mi cumpărasem încă maşina mea personală,simţeam fără oprire că sunt urmărită. Întunericul se lăsase şi nu mai aveam decât o cotitură sau poate două şi aş fi ajuns acasă.Instinctul îmi dicta să mă uit daca într-adevăr sunt urmărită sau poate doar mintea îmi juca feste.Beznă totală. Mi-am continuat mersul deşi am grăbit pasul şi până să mă dezmeticesc complet,dintr-o dubiţă de culoare neagră,au ieşit câteva matahale.

Ştiu că acest fapt nu este de bun augur şi îmi urnesc picioarele care se înspăimântă şi ele şi încep să alerg.Simt cum umărul îmi este tras într-o zmucitură puternică,iar în câteva secunde care pentru mine se opriră în loc,derulându-se foarte încet,eram sus pe umărul matahalei ce m-a înhăţat.Inima făcea salturi uriaşe înainte şi înapoi.Când panica mă cuprinse şi mai mult,încep să îl lovesc ,cu mâini şi picioare,cu tot ce pot pe acest nenorocit. Nici măcar nu a făcut efortul de a mă lua în seamă.Nu pot aprecia câţi erau.

-Ea e? Sparse liniştea matahala ce mă purta pe umăr ca pe un fulg.

-Da,fu răspunsul scurt şi promt al celuilalt,care între timp deschise uşa dubiţei pentru ca cel ce mă purta să mă azvîrle acolo.

Nu cred că mai gândeam logic şi coerent în acel moment.Valuri de gânduri sumbre îmi brăzdau mintea iar viitorul îmi era sumbru.Ceea ce îmi făcea mintea să înnebunească de-a binelea era întrebarea :Ce se va întâmpla cu mine? Căci mă gândeam că sunt doar o simplă victimă a unei reţele de prostituţie,căci în altă parte nu credeam că mă vor trimite.Îmi înghit nodul imens din gât şi mă hotărăsc să iau taurul de coarne deşi ,se pare că cei doi au decolat în trombă,iar în colţul meu era beznă.

-Cine sunteţi? Spun cu glas nesigur dar totuşi ferm încercând să-i fixez pe amândoi.

Liniştea ne învălui pe toţi din nou,nu îmi răspunse.Din principiu lucrul acesta mă enervează cumplit căci doream cu ardoare o explicaţie.Voiam să ştiu,deşi poate nu mi-ar fi schimbat în niciun fel soarta,adevărul; dacă astăzi aveam să mor sau nu,sau să fiu supusă la alte lucruri terifiante ce-mi străbăteau colţurile minţii.A doua încercare insistentă a mea se pare că a dat roade.