Himerele trecutului ne cuprind in strângerile sale dureroase ce ne lasă dugi pe umerii albi şi goi.Şi nu durerea este cea care ne cuprinde unghiurile minţii şi trupului,ci mai degrabă fericirea unei vieţi tumultoase şi apuse.
"Incandescent" reprez...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
-Păi măi nebunilor,voi vă băteți joc de mine! Asta e,nu? Vă jucați cu mine și cu mintea mea.Tu cine naiba mai ești? Defapt uită,faceți o listă și mi-o dați când voi fi cu adevărat interesată de voi!
Eram pornită pe toți.Îi uram pe toți. În special pe matahalele ăstea care m-au târât aici.Și apoi colac peste pupăză acest individ,care părea mai în vârstă decât mine și care aparent mă cunoștea,stătea atât de amuzat în fața mea ca la un fel de circ. Mi-am spus că dacă vor circ ,le dau eu circ.Și dacă tot m-au adus aici,măcar să îi fac să mă dea ei afară decât să fug eu.Eram destul de rezonabilă.
Era îmbrăcat atent și totuși lejer. Ochii săi mă sfredeleau pe toate părțile și totuși zâmbea atât de sarcastic încât îmi venea să îi ard un pumn. Mi-am înfrânat orice gând pentru că nu aceasta eram eu.Eram Sofia-cea atentă cu toți,mare iubitoare de animale, un suflet de copil.Pur și simplu oamenii răi și energiile lor mă afectau.Îmi voi reveni dacă plec naiba de aici.
Privirile mele tăioase îmi erau întoarse de ale lui. Chiar mă gândeam dacă acesta era așa numitul Mihail,cel de care pomenise Luciano. Recunosc că mi-a fost frică când eram amenițată cu moartea,dar acum?Acum eram de neoprit și aveam multe cuvinte de laudă de spus.
Încep să râd aproape isteric atrăgând priviri în plus,ceea ce nu mă m-ai deranja aproape deloc.Gura mi-a luat-o ca de fiecare dată înainte pentru că în definitiv nu mă puteam abține.Eram obosită și Dumnezeu știe de când n-am mai mâncat.
-Tu ești șeful lor?N-aș fi crezut! Oricum,se pare că mă cunoști ,ce zici dacă trecem peste părțile acestea introductive.Mă plictisesc.
Nu și-a luat nici măcar o dată ochii de pe mine.Era ceva straniu în ființa sa,în aură,în tot.Ceva ce își transmițea că este periculos.Nu știu dacă ați privit vreodată în ochii unui șarpe,dar dacă ați fi făcut-o ați fi știut câți fiori îți poate da pe șira spinării. Atunci într-o fracțiune de secundă s-a urnit și s-a îndreptat spre mine iar eu am paralizat.M-am jucat cu focul și focul venea spre mine acum. Și totuși am izbutit să-mi pun brațele la piept și să îl înfrunt.
-Nu te-ai schimbat... . Spuse totul cu același zâmbet sarcastic care jur,putea fi foarte extrem de enervant.
De aproape am putut observa micile șanțuri care îi brăzda chipul în jurul ochilor și ușor pe frunte.Era nițel cam în vârstă,dar nu asta conta.Mă interesa mult să știu cine era.Și atunci m-am gândit să încerc,ce s-ar fi putut întâmpla?...
-Mihail,tu ești corect? Cel care a fost atât de fricos să se înfățișeze dinaintea judecății.
-Îmi pare așa rău să te dezamăgesc,drăguțo.Dar nu,nu sunt eu Mihail.Este în casă și te așteaptă fără îndoială.Și fie vorba între noi,nu-i place să aștepte. Îmi spune și-mi făcu cu ochiul,făcându-mă să mă încrunt. A,era să uit,spuse în timp își reîntorcea corpul spre mine,eu sunt David.
