Incandescent

Capitolul 10:"EMBRACE THE FEARS"

Zilele trec mult prea greu în locuința lui Luciano Castello.Zile lungi și chinuitoare,zile fără sfârșit.Zile în care mi-am luat răgazul să mă recuperez și să mă pun pe picioare.Zile în care am ales să fiu cuminte.Dar astăzi am vrut să schimb ceva,am vrut să schimb nuanța acestor zile,așa că mi-am părăsit camera anostă,urmată de tăcutele mele umbre până în salonul răcoros de la parter.

Toată lumea era plecată în nu știu ce escapadă foarte interesantă de care eu bineînțeles nu am aflat.Până la urmă de ce aș face-o?Eu sunt prizoniera.Cum casa era numai a mea,am decis să îmi fac de cap.Mi-am turnat două degete de whiskey apoi le-am dat direct pe gât.Gustul dulceag amărui îmi lipsea.Cumva aveam nevoie de un impuls să îmi fac ce mi-am propus.

Dat fiind faptul că salonul este spațios, mi-am permis să fac o piruetă care mi-a ridicat voalurile rochiei și m-a amețit puțin.Nu știu de ce am făcut asta,însă mi-a plăcut și am mai făcut-o odată și încă o data până am amețit de tot și m-am prăbușit pe marmura rece.Am început să râd zgomotos.N-am nici o îndoială că cei ce mai erau prin casă și care m-au văzut cred că sunt nebună,dar cine n-ar înnebuni aici.Așă că lasă-i să creadă că sunt nebună.

Adevărul este că nu am făcut asta tocmai fără un motiv.Mereu avem câte un motiv pentru care facem o tonă de lucruri pe care le regretăm sau nu mai târziu.În timp ce toți credeau că sunt doar o nebună beată căzută pe jos,mi-am putut observa "umbrele" și în momentul în care am prins o breșă,aceștia fiind neatenți,am zbughit-o pe hol.Aveam destinația fixată în minte însă dacă schema pică,nu mai e cale de întoarcere.Am alergat cât am putut de repede,rugându-mă să nu greșesc ușa.Am găsit-o fără îndoială și fără să stau pe gânduri am deschis-o.

Aerul încă poartă acea aromă inconfundabilă.Tutun în combinație cu ceva ce nu pot descrie,o aromă pe care o cunosc atât de bine și care îmi trezește atâtea gânduri afurisite.Îmi alung orice gând nepotrivit și îmi lipesc urechea de ușă.Inima îmi stă să îmi pocnească.Prin câte am trecut nu mai pot da greș.Trebuie să aflu cât mai multe informații.

Pași grei se aud venind și mă îndepărtez.Mă ascund după draperiile lungi ce ating podeaua,așteptând ca pericolul să treacă.Pentru moment cred că vor intra aici,însă nu o fac și respir prelung.Mă năpustesc asupra biroului brutei,încercând să găsesc ceva,orice.La început mă strădui să ridic foile cu grijă,în sensul să nu fac o harababură imensă,dar cam asta ajung să fac.Sunt presată de timp iar mâinile îmi tremură.

Când cred că nu se mai află nimic în sertarul pe care tocmai l-am scotocit,găsesc același plic maro.Îl întorc pe toate părțile.Nu mai am răbdare și îl deschid iar din greșeală scap tot conținutul pe jos.Poze cu mine,poze ieșind din casă,poze pe stradă,poze cu fiecare activitate a mea de dinainte.Am fost urmărită în tot acel timp iar eu nu mi-am dat seama.Nu ar trebui să mă m-ai uimească nimic însă sunt șocată.Cum au putut să comploteze pentru răpirea mea?Ce naiba vor ei de fapt?Capul îmi vuiește de atâtea întrebări pe care le las fără răspunsuri.

Apuc ce pot și le îndes înapoi în plic apoi îl arunc în sertar.Mai scotocesc puțin căci nu mă pot abține însă nu găsesc nimic interesant decât acte și foi pe care eu oricum nu le pot înțelege.Când ajung la ultimul sertar remarc că nu se mai află acel pistol pe care l-am văzut data trecută.Înghit în sec gândindu-mă numai la variantele urâte care se pot întâmpla.Ar trebui să mă liniștesc și să ies naiba de aici dar am rămas pironită în acel loc.

Ca și cum nu îmi ajungea șocul cu care mă confruntam acum,ușa se deschide iar mie aproape îmi scapă un țipăt.Mă ghemuiesc cât pot de mult și mă rog să se termine cu bine.În regulă,dacă ar fi să analizăm situația,oricum nu se termina bine.Am ajuns să îi recunosc zgomotul pașilor și știu că nu oricine a intrat.Este chiar el și asta va face lucrurile și mai dificile.Își aruncă haina pe un mic fotoliu din piele iar pentru o clipă închid ochii.Nu știu sigur la ce mă rugam,însă o făceam cu atâta ardoare.Însă apoi s-a întâmplat... .