Incandescent

Capitolul III:"YOU MADE MY EYES BURN"

   Deja aterizasem când ochii mi-au făcut cunoştiinţă cu lumina.Privirile lui Vittorio şi Angelo îmi sugerau faptul că ne vom pune în mişcare curând,ceea ce s-a şi întâmplat.Când am coborât ,briza caldă îmi mângâie delicat şi străin faţa.În îndepărtare se putea vedea oceanul de-un albastru răpitor.Peisajul te putea fura de-a dreptul,căci era de-o frumuseţe rară.Părea mai mult o imensă insulă ,cu coaste verzui şi case luxoase ce-ţi tăiau respiraţia.Erau construite de-a lungul stâncilor formând nişte adevărate fortăreţe pentru oamenii înstăriţi.

Deşi locul era de-o frumuseţe rară,am rămas în alertă.Nu mai eram fără nici un dubiu în State,aşa cum a spus Vittorio.Lucrurile se mişcă rapid şi aici.Se părea că sunt foarte grăbiţi şi deja în întârziere,stresul citindu-se pe feţele lor.Acum eram înconjurată de mai multe matahale decât înainte,însemnând că ne apropiam de destinaţia finală.Sunt împinsă într-o maşină neagră şi luxoasă,pe bancheta din spate ca şi dăţile trecute.Începusem să mă satur de această călătorie în care am fost invitată cu forţa.Anxietatea mă rodea pe interior şi voiam să ştiu unde Dumnezeule m-au adus.Oricum nu aş mai fi avut cum să fac rost de alt telefon pentru a le da de veste celor de acasă.Mă întreb dacă l-a primit şi cum a reacţionat.Probabil sunt la fel de neputincioşi ca mine.

Îmi ridic braţele în dreptul pieptului şi sunt pregătită să aflu în ce văgăună mă vor duce altfel sar din maşina aflată în mişcare.

-Unde suntem?Întreb ferm meţinându-mi privirea asupra lui Vittorio care era pe scaunul şoferului.

Acesta îmi susţinu privirea prin intermediul oglinzii pentru o clipă apoi se concentră pe drumul îngust pe care conducea.

-Ischia,răspunse acesta impasibil iar apoi îmi arunc privirea asupra geamului fumuriu.

Totul era pregătit pentru venirea mea,m-au urmărit,mi-au urmărit fiecare mişcare,fiecare detaliu,îmi ştiau programul,erau pregătiţi pentru asta.Erau pregătiţi să mă răpească din sânul familiei.Întrebarea care îmi măcina fiecare colţişor al minţii mele bulversate era:De ce?Ce motiv ar avea ....

Până să mă dezmeticesc complet,intrăm într-o parcare mare,în care maşinile luxoase erau parcate aproape milimetric,lucind în bătaia soarelui.Mai sus ,nişte scări imense duceau către o reşedinţă la fel de opulentă ca tot locul de altfel.Matahalele ,îmbrăcate într-un costum negru,deşi mi se părea că este insuportabil de cald afară,împânziseră locul,fiind vigilenţi la fiecare mişcare.Îşi mutară ochii asupra mea de parcă aş fi fost o bombă cu ceas gata să explodeze din moment în moment. Interiorul ,placat cu marmură neagră cât vedeai,era răcoros şi arăta precum o recepţie de hotel.Opulenţa de afară se mutară şi aici,evident.În mijlocul acestei săli uriaşe,strălucea un candelabru din sticlă de-a dreptul imens.

Deşi cei din spatele meu mă sileau să merg înainte,m-am pironit în loc pentru că nu voiam să merg niciun pas în această nenorocită de casă sau hotel sau ce Dumnezeu era.Şi am izbucnit şi ar fi trebuit să regret asta.

-Cine Dumnezeu vă credeţi să mă împingeţi pe mine de colo-colo ca pe o păpuşă de cârpe aşa cum vreţi voi?Mă doare undeva de cel ce va trimis să mă aduceţi,spuneţi-i nenorocitului că eu am plecat, ţip iar ecoul meu încă răsună în sală.

 Încerc să trec de cei ce îmi blocară calea,când din colţul celălalt al sălii răsună o voce puternică şi fermă,la care toţi se crispară iar chipurile lor fu străbătute de frică.

-Ar trebui să te doară,vocea sa bărbătească umple golul sălii făcându-mă să îmi întorc corpul către el.

Odată ce privirile ni s-au intersectat,l-am putut vedea în toată splendoarea sa.Maxilarul proeminent îi era încleştat precum al unui pitbull gata de atac,iar ochii săi de nuanţa caramelului topit mă sfredeleau cumplit în timp ce-mi analiza fiecare părticică a trupului meu răzvrătit.Îmbrăcat într-un simplu tricou alb  lăsa la iveală braţele sale lucrate şi puternice.Atitudinea sa toată degaja putere ,emanând o aură de pură superioritate.Felul în care rotea între degete paharul de whiskey era înnebunitor.Odată ce rup acel contact vizual şi implicit îmi arunc din minte orice gând vinovat,îmi las scutul protector de încredere să se coboare asupra mea şi dintr-un impuls de furie stârnită de atitudinea sa batjocoritoare şi superioară,mă îndrept vertiginos spre el.Fiecare matahală se crispară.Faptul ăsta îmi sporea indignarea ,de parcă ar fi fost buricul pământului şi nu se putea apăra.