Capitolul 3

64 7 2
                                    

Un sunet neplăcut îmi inundă timpanele. Stau cîteva minute cu ochii închişi procesînd ce se întîmplă. Parcă ar fi o alarmă . Stai...eu nu am alarmă!! Mă scol ca fulgerul din pat uitîndu-mă buimacă prin jur cînd capul începe ami vîjîi de durere. Firar!!!! Mă las înapoi în patul moale. Asimilez repede încăperea în care mă aflu cu camera mea mică, şi asta nu e camera mea. Asta e de vreo 2 ori mai mare şi e aranjată ceea ce la mine nu e cu siguranţă. Încerc să îmi aduc aminte ce sa întămplat noaptea trecută, dar nimic...totul e în ceaţă. Brusc, se aud nişte paşi apăsaţi urcînd scările. Îmi îndrept privirea spre uşa care se deschide lent, după ea apărîn....un băiat bine făcut cu ochi albaştrii în care uşor te-ai putea pierde şi un păr de o nuanţă cafeniu închis care acum e puţin nearanjat. Poartă un maiou negru simplu şi o pereche de paltaloni de sport care sunt de aceiaşi nuanţă.

-Însfîrşit te-ai trezit, spune flegmatic aruncîndu-mi nişte haine, care par a fi ale mele.

Mă uit puţin la ele neînţelegînd ce se petrece. Dacă sunt ale mele atunciiii. O la naiba !? Trag repede cu ochiul sub plapuma moale de deasupra mea şi brusc maxilarul mi se strînge puternic şi deschid ochii cît se poate de tare alungînd toate gîndurile din cap. Tipul probabil mi-a văzut reacţia pentru că acum stă rînjind la mine uitîndu-se în partea în care m-am uitat eu cîteva minute în urma.

-Ce e aşa de amuzant? zic deja ţipînd, furia amestecîndu-se cu ....ruşine?....

-Tu, zice simplu neschimbîndu-şi privirea.

-Poftim!? , zic stupefiată. Ieşi din cameră pînă nu m-am băgat eu în părul ăla, spun deja fumul ieşindu-mi pe nări.

-Şi de ce mărog aşi face aşa ceva? Casa mea, fac ce vreau, zice cu un zîmbet pervers apărîndu-i în colţul gurii.

-Ascultă atent la mine, nu ştiu cine eşti dar mai că-mi pasă dar dacă nu eşi acum din camera asta jur că o să rămîi fără bogăţii!!!!, ţip eu cît se poate de tare.

- De data asta chiar pare să fie puţin speriat pentru că zîmbetul îi dispare brusc şi se întoarce ieşind din cameră.

 Sar iute din pat luînd şi durerea izbitoare de cap cu mine şi mă apropii de uşă verificînd dacă nu mai e nimeni. Cîn realizez că am rămas singura încep a mă îmbrăca în blugii mei negri şi cămaşa şifonată. Ies din cameră încet şi tiptil tiptil ajung lîngă ieşire fără să mai dau de nici un tip. Îmi încalţ repede bocancii în picioare şi es repede pe uşă.

                                                                                      ♥

Ryan P.O.V

Intru în camera în care am pus fiinţa beată de ieri seară să văd dacă însfîrşit s-a trezit, e ora 13:17 ar cam fi şi timpul. Deschid încet uşa şi o văd stînd în pat procesînd camera.

-Însfîrşit te-ai trezit, zic de parcă mi-ar păsa aruncîndui hainele pe care seara trecuta le-a împrăştiat prin toată camera.

Stau şi o ascult atent cum ţipă la mine înroşindu-se un pic probabil de faptul ca e aproape goală în patul unui străin. Cînd văd deja că a ajuns la ameninţări tipice de fată rea mă gîndesc să o las pur şi simplu în pace, mă întorc şi es pe uşă îndreptîndu-mă în bucătărie. După vreo 3 minute uşa de la intrare se aude deschizîndu-se şi închizîndu-se. Stai. Doar nu a plecat, pur şi simplu!? Merg cu paşi mari pînă în camera în care acea făptură a cărei nici numele nu îl ştiu dar nu zăresc pe nimeni. Mă îndrept sre uşa de la intrare dar încălţările la fel lipsesc. Nimeni nu a mai plecat aşa pur şi simplu fără ca măcar să îmi facă avansuri sau să flirteze, ne putînd rezista frumuseţei mele. Ce fel de fată e ea?! Oricum, am de gănd să o găsesc şi să o fac să plătească.

***************************************************************************

Heyyyyyy. În sfîrşit am postat şi capitolul trei. Sper să vă placă. Vă aştept comentariile despre carte să văd şi eu dacă merită ceea ce fac sau nu. La media este o piesă care mă ajută mult cănd scriu, *mă inspiră* să zic aşa. Vă pup pe toţi. Bayy:***





BAD GIRLUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum