BAD GIRL

Capitolul 5

Sper să îţi placă))

Stau şi mă uit la el ca o nebună neştiind măcar cum să reacţionez. 2 ani, 2 ani întregi în care l-am aşteptat ca o disperată şi el nici nu a dat semne de viaţă. Iar acum, apare pur şi simplu aici uitîndu-se cu faţa aia de bou la mine. Recunosc, am suferit din cauza sa dar nici nu am de gînd să îi spun asta. Dau să plec dar sunt brusc prinsă de încheietură.

-Rossy,zice cu un glas mierlos.

-Rossy? Tu demult ţi-ai pierdut dreptul să îmi spui aşa,zic sec şi tăios.

-Trebuie să vorbim, zice parcă implorîndu-mă din voce să îl ascult.

-Nu. Eu nu sunt o jucărie cu care te poţi juca iar după ce te plictiseşti să o arunci la gunoi Aaron, zic destul de calmă pe mine.

-Rossaly, pot să îţi explic tot, te rog să îmi acorzi cîteva minute.

Mă simţeam ca pe dracu, sincer chiar mă gîndeam să îi dau timp ca să îmi poată exlica. Dar demnitatea îmi stătea în cale. Mintea tot striga să îi dau o şansă dar eu pe moment înţepenisem neştiind ce să fac sau să zic. Doar în preajma lui mă purtam aiurea, ca o simplă puştoaică aiurită. Nu înţeleg de ce are o aşa influenţă. Chiar nu mai simt nimic pentru el, absolut nimic, dar cînd l-am văzut după atîta timp am simţit ceva diferit, nu ştiu ce, nesimţind asta mai înainte.

-Ai 5 minute, zic mă rog, străduindu-mă să pară cu indiferenţă.

Mă trage de mîină afară în spatele clădirii întorcîndu-mă cu faţa la el.

-Ascultă, Rossaly eu...

-Ce tu? Ce tu Aaron? M-ai lăsat de izbelişte pentru că te-ai săturat tu de păpuşa ta hă?

-Asta crezi? Nu ai fost deloc o păpuşă sau o simplă aventură cum zici tu pentru mine. Ai fost cu mult mai mult, te rog să mă crezi. Şi timp de doi ani cît nu am dat nici o veste, a fost o perioadă mai nasoală. Părinţii au divorţat iar eu nu am mai putut să mă întorc chiar dacă vroiam mult, au fost probleme cu actele şi a trebuit să aştept dar timpul sa prelungit. Mă gîndeam în fiecare zi la tine Rossy, stăteam cu gîndul doar la momentele noastre frumoase şi la cît de bine ne simţeam împreuna. Am vrut să te sun dar ţi-ai schimbat numărul şi nu am mai putut lua nici o legătutră cu tine iar cînd însfîrşit am venit în America te-am căutat mult timp, şi am aflat oarecum că lucrezi aici. Îţi jur că tot timpul ăsta m-am gîndit doar la tine şi terog, mai dă-mi o şansă.

Sunt flatată? Puţin spus. Sunt ultra mega surprinsă, adică nici prin cap nu mi-a trecut că el simţea toate astea şi că de fap în această perioadă lungă e vina mea că nu a putut să interacţioneze în vreun fel cu mine. Stau..pur şi simplu stau acum şi mă holbez la el ca la un extraterestru. Nu ştiu ce să spun, ceea ce e foarte rar cînd rămîn fără cuvinte. Atîtea gînduri îmi zboară acum prin mintea în care se duce un aspru război între mine şi înăuntrul meu care strigă la mine să îi dau frumuşelului o şansă. Mi se pare diferit,schimbat de caracterul său de dinainte, acum e sincer oarecum cum nu a mai fost vreodată. Pot citi clar în ochii săi regret. Mai stăm uitîndu-ne unul la altul pînă cînd să rup eu tăcerea ce devenea din ce în ce mai incomodă.

-Eu, nu ştiu Aaron. Multe lucruri s-au schimbat, eu m-am schimbat, tu te-ai scimbat.

-Ştiu foarte bine asta Rossaly. Problema e că eu nu ştiu cum o să trăiesc mai departe fără tine, te iubesc.

Ultima frază ma flatat complet. Mă iubeşte? Nu cred că am mai auzit asta şi e destul de ciudat dar în acelaşi timp plăcut. Cred că chiar sa schimbat în sensul bun. M-am decis.