When you're ready...

Capitolul 10

   Era seara cea mare. Petrecerea avea să înceapă în două ore, iar ea se fâțâia prin casă, chinuindu-se să își coafeze părul. A decis, după mai multe încercări eșuate să îl lase desprins, pe o parte, în bucle lejere. Și-a aruncat ochii în oglindă spre rochia neagră ce zăcea pe patul său, imaginându-și câte priviri va atrage în noaptea asta. Nu putea nega faptul că este frumoasă, zodia sa mândră nu îi permitea, era o femeie ce își iubea propria ființă, așa că de ce să se ascundă după deget? După alte câteva zeci de minute, părul era așezat, iar machiajul arăta impecabil pe chipul său bronzat. Își îmbrăcă rochia fină de mătase, ce alunecă pe corpul zvelt, lăsându-i formele la vedere. Sânii fermi stăteau drepți în ciuda faptului că nu purta sutien, spatele îi era gol, crăpătura rochiei deschizându-se până la mijloc, lăsând cu siguranță loc fanteziilor cu fundul său printre mulți bărbați, dar ei nu îi păsa decât de unul. Voia să îl înnebunească, să o dorească astfel încât să cedeze în fața ei și să îi permită să își amintească, să afle tot ceea ce au făcut împreună în tot acest timp. Știa că va fi prezent la petrecere. Își aruncă un ochi în lista de invitați, atunci când fu în vizită la Flavia, văzându-i numele frumos așezat în coala albă: "Nathaniel Middleton". Până și numele său suna sexi. Voia să îi plătească cu aceeași monedă, să se joace cu mintea lui, să îl transforme într-o marionetă a iubirii, să îl învrăjbească în mrejele sale, de unde să numai poată ieși, cu riscul de a ieși ea cea mai afectată din acest plan, acum că nu o mai putea constrânge, reușise să spargă peretele ce despărțea visele avute cu el de realitate. Se documentase pe internet, căutând tot felul de mituri și povești cu vampiri, dar unele păreau mult prea exagerate. Totuși, trebuia să afle cum stau lucrurile în realitate, să știe cum să se apere. Această lume a fascinat-o dintotdeauna, nefiind în stare să recunoască, iar acum era atât de atrasă în lumea reală de acest întuneric ce pusese stăpânire pe ființa sa, acaparându-i mintea complet.

   Tocurile sale răsunau pe asfaltul încins de soare, întorcând câteva priviri curioase. Își strânse plicul negru în mână, înaintând spre mașină, de unde porni cu viteza luminii, sperând să ajungă la timp. Întârziase, iar asta se datora faptului că nu își găsea masca. Acea mască neagră, cu tente roșiatice, ce se asorta perfect cu buzele sale sângerii. O pată de culoare în atâta negru și alb nu strica nimănui, își zisese în momentul în care își alesese masca. O adora pur și simplu, i se potrivea perfect, în plus regulile sunt făcute pentru a fi încălcate, nu? Coborî din mașină, lăsând valetul să se ocupe de bunul său mai departe. Mersul său legănat, ca de felină întoarcea orice privire, fie ea de bărbat, ce ar fi devorat-o la propriu, sau de femeie, ce mai degrabă ar fi văzut-o moartă în aceste momente. Rânjetul ce îl purta pe buze era specific unei femei cu adevărat seducătoare, pregătită să dea gata pe oricine ar putea apărea în câmpul său vizual, indiferent de sex.

Păși în încăperea enormă, muzica îi încânta urechile, felicitându-se în gând că făcu alegerea perfectă. Se gândi din nou la cea de-a doua ținută ce avea să o poarte după miezul nopții, excitându-se. Niște pantaloni foarte scurți din material auriu strălucitor, un corset negru și niște platforme negre din catifea. Noaptea avea să se schimbe radical, transformându-se într-una sălbatică. Iar gândul că Nathaniel o va vedea în cele două ipostaze, una de femeie seducătoare și una de femeie sălbatică, dornică de distracție, era atât de satisfăcător. Chiar dacă îl ura acum pentru tot ce îi făcuse în ultimele luni, pentru felul cum s-a jucat cu mintea sa, voia să îl seducă, să se piardă chiar și pentru câteva momente în brațele sale puternice.

***

Nathaniel privea trupa, încântat de linia melodică și versurile ce îl duceau cu gândul la micuța făptură ce îi sucise mințile în lunile ce trecură, nerăbdător să o strângă în brațe și să îi șoptească la ureche cât de mult o iubește. Încercă să alunge gândurile rele legate de ultima sa călătorie și să se bucure în continuare de atmosfera electrizantă, pierdut printre gânduri necurate cu șatena sa. I se păru că masca cea neagră pe care o purta îl sufoca, așa că o dădu jos de pe față lărgind-o câțiva centimetri. Atenția i-a fost atrasă de o prezență feminină, îmbrăcată toată în negru, singura pată de culoare reprezentând buzele roșii și masca sângerie, dorindu-și pe loc să sărute acel loc ce părea interzis pentru mulți bărbați, dar nu și pentru el. Avea de gând să îi lase frâu liber, să îi dezvăluie cine este sau mai bine zis ce este, chiar dacă lucrurile nu au mers conform planului, iar el tot o marionetă a întunericului a rămas. Rânji, privind-o și observând cum toți ceilalți făceau la fel, mai puțin cei ce serveau. Era mândru că o asemenea femeie a fost pentru puțin timp a sa, rămânând cu speranța că așa va fi și de acum încolo, pentru totdeauna. Trebuia să recunoască că era foarte speriat numai la gândul că ea îl va respinge când va afla ce monstru este și că își va dori să îl uite definitiv. Ea era singura ce îl ținea pe linia de plutire, ce îl împiedica să redevină monstrul care a fost odată. Zâmbea, era atât de frumoasă, dumnezeiască, regească, interzisă și apetisantă. Radia de frumusețe, mișcându-se ca o zeitate printre muritori. Se îndrepta spre managerul petrecerii, discutând probabil tactica pentru tot restul serii. Era imposibil să o confunde, putea recunoaște corpul acela sculptat, ce îl studiase destul în ultimele luni, buzele micuțe și țuguiate chiar și de la kilometri distanță. Confirmarea veni exact în momentul când ea își ridică privirea spre el, fixând-l cu privirea, zâmbind ușor. Atunci realiză că el rămăsese cu masca în mână, sorbind-o din priviri. Își ridică masca, ascunzându-și fața, continuând să privească spre Anya ce acum nu își mai putea ochii de pe el. Era conștient că se studiază reciproc devorându-se din priviri, uitând de tot ce se afla în jur.