When you're ready...

Capitolul 14

   Miezul nopții se apropia cu repeziciune, iar Nathaniel încerca să rămână calm pentru a nu îi da de bănuit femeii de lângă el. Era conștient că o mințea, dar făcea totul pentru siguranța ei.

- La ce te gândești, iubitule? Șopti Anya mângâind pieptul fin și lucrat, atingerile sale provocând fiorii bine cunoscuți.

- La noi! La cât de mult am ajuns să te iubesc, încât aș face orice pentru tine, aș omorî pe oricine ți-ar pune viața în pericol.

- Nate, nu vorbi așa! Nu vreau să omori pe nimeni pentru mine. În plus, atâta timp cât nimeni nu știe de existența mea, nu sunt în pericol.

- Nu știe nimeni, încă! Am foarte mulți dușmani, iubito! În toți ăștia nouă sute de ani am călcat pe capete pentru a o găsi pe ma...pe Charlotte și nu m-am dat în lături de la nimic pentru a-i afla locația. Probabil te întrebi de ce sunt atât de înverșunat în a o găsi. Știu că ai citit câte ceva, dar nu ai cunoștință de întregul adevăr. Ea este vampirul originar, primul vampir din toate timpurile, a fost transformată printr-o vrajă făcută de niște șamani. Era foarte bolnavă, scuipa sânge atunci când tușea, începuse să i se cunoască oasele prin pielea albicioasă. Devenise un schelete umblător, așa că s-a decis să meargă la vraciul satului, cerându-i ajutor. Așa a fost condusă la un trib de șamani din munți, unde a fost supusă mai multor ritualuri neobișnuite, devenind astfel din ce în ce mai puternică. Practic făceau experimente pe ea. La ultimul ritual, a fost pusă să bea sângele combinat a tuturor șamanilor, după care a fost omorâtă și readusă la viață cu o vrajă, toți acei oameni, sacrificându-se. Dar ce nu știa ea pe atunci, era că această putere nu numai o întărea, ci o schimba în totalitate. Fizic, ea arăta la fel, începuse chiar să creadă că totul nu a fost decât o păcăleală, era foarte distantă față de cei din jur, evita pe toată lumea, până într-o seară când a fost abordată de un bărbat băut ce a încercat să profite de ea. Așa a aflat că pentru a supraviețui, ea trebuia să omoare, să bea sângele victimelor sale, cu ajutorul colților noi apăruți, iar tot ce simțea se intensifică de zeci de ori. Când a văzut de ce este capabilă, a fugit, lăsându-și copilul în grija unei vecine timp de zece ani. Dacă avea să mai poposească pe lângă el, cu siguranță îl omora, așa că s-a îndepărtat încercând să învețe cum să își țină sentimentele și trăirile sub control. Când s-a întors, băiatul crescuse, era un bărbat în toată firea, puternic, luptător și curajos. L-a recunoscut imediat cum îl văzuse, nu avea cum să nu își recunoască proprii ochi. Băiatul știa ce devenise mama lui, așa că îi ceru să îl facă și pe el asemeni ei, dar ea îl refuză categoric, neacceptând ca copilul său să devină un monstru. Dar el era înverșunat să o convingă, așa că într-o seară, din disperare, se aruncă în gol dintr-un copac, de unde nu s-a mai ridicat. Norocul lui a fost că auzul femeii de vampir era ascuțit și îl auzi strigând-o în timp ce cădea în gol. Neavând de ales, Charlotte i-a dat sângele său pentru a-l salva, dar era prea târziu. Inima sa nu a mai rezistat și a cedat, iar băiatul a murit, întorcându-se la viață asemeni ei, un monstru, un vampir. Prima progenitură. Mai târziu, înspre zi a aflat că soarele nu îi mai este prieten, că nu se mai putea scălda în lumina razelor sale, mama sa deja plecând în căutare de răspunsuri, de unde a fost înșfăcată de oameni ajutați de alți șamani și pusă într-un somn adânc din care nu ar putea fi salvată decât de prima sa progenitură, adică niciodată, după crezul lor. Dar ce nu știau ei era că fiul lui Charlotte nu a murit, ci s-a transformat într-un vampir și de atunci el o va căuta până o va găsi, indiferent pe cine va călca în picioare pentru a reuși acest lucru.
Nathaniel avea lacrimi în ochi în momentul în care termină de povestit, nostalgia îl acaparase cu totul.

- Hei, iubitule! O vei găsi! Mama ta te așteaptă și te va mai aștepta încă nouă sute de ani dacă este nevoie, pentru a o salva.

- De unde știi că eu sunt bărbatul din poveste? Nu ți-am spus nimic de mine.