When you're ready...

Capitolul 23

   Zilele treceau, iar Nathaniel făcea tot ce îi stătea în putere să amâne întâlnirea cu mama sa. Anya era un fel de mediator între cei doi, neștiind cu cine să țină. Pe o parte era Charlotte, de care se apropiase și pe care o considera ca și mama sa, iar pe de altă parte era iubitul său pe care îl adora. Fără nicio șansă de reușită, femeia se decisese într-un final să organizeze o petrecere pentru a sărbători terminarea proiectului casei lui Charlotte. Aceasta din urmă fu de acord, iar Anastasiei îi revenea cea mai grea sarcină, și anume să convingă un vampir încăpățânat să participe la acea petrecere, așa că își începu planul gândit de dinainte.

- Nate, mâine seară mergem la o petrecere.

- A, da? De când nu am mai petrecut noi doi? Se gândi el, amintindu-și de serile pierdute în compania sa prin club.

- Nu este genul acela de petrecere, ci mai degrabă una elegantă, cu ținută de seară și tot tacâmul.

- Abia aștept! A trecut ceva timp de la petrecerea de anul nou, de care nu vreau să îmi amintesc.

- Nici nu trebuie! Dacă eu am lăsat totul deoparte, atunci e timpul ca și tu să lași trecutul în urmă și să privești spre viitor. Ce a fost, a fost, cu toții greșim, dar trebuie să învățăm să fim și indulgenți cu cei care ne-au greșit.

- De ce am impresia că acum vorbești cu dublu sens?

- Pentru că asta și fac! Nate, trebuie să vorbești cu mama ta, numai poți continua așa! De zile întregi ești pierdut printre gânduri și nu suport să te văd astfel!

- Ți-am spus că nu sunt pregătit, înțelege!

- Înțeleg și fără să ridici tonul la mine, nu sunt Rhea.

- Iartă-mă, nu asta a fost intenția mea.

- Vezi? Exact ce îți spuneam: aceste gânduri te omoară încet și sigur pe dinăuntru. Ai nevoie să vorbești cu ea, să vezi ce s-a întâmplat, de ce te-a ținut la distanță, să îi permiți să își ceară iertarea pe care și-o dorește, să fiți familia la care ai visat dintotdeauna.

- Te am pe tine, tu ești familia mea!

- Nu te contrazic, dar iubirea unei mame este cel mai sfânt sentiment ce nu poate fi înlocuit de nimeni, nici măcar de mine. Nici nu ai idee cât mi-aș fi dorit să o am pe mama lângă mine.

- Îți lipsește, nu-i așa?

- Deși nu ar trebui, da, îmi lipsește foarte mult. Încerc să o urăsc pentru că a plecat și ne-a părăsit, pe mine și pe tata, dar nu pot. Eu nu știu să urăsc, în special pe unul din părinții mei.

- Ai un suflet atât de bun! Nu știu ce am făcut bine în toate secolele astea ca să te am acum. Tu ai văzut dincolo de monstrul care zace în mine, chiar l-ai îmblânzit, ai trecut peste tot ceea ce ai auzit despre ororile pe care le-am făcut, m-ai iertat pentru toate dăţile în care m-am jucat cu mintea ta și ai rămas alături de mine. Te iubesc, femeie! Până la tine nu am știut ce înseamnă dragostea, acum știu și vreau să fii a mea pe vecie!

- Și voi fi! După cum ți-am spus acolo, pe acel deal, vreau să mă transformi și să pot trăi alături de tine pentru totdeauna.

- Ăsta nu e trai, iubito! Dar o vom lua încet. Ai dreptate, trebuie să vorbesc cu ma...Charlotte. Acel ritual numai poate aștepta, vreau să văd dacă într-adevăr se poate realiza, iar dacă este așa, abia atunci vedem cum facem cu tine, ok?

- Ok! Mă bucur că am reușit să te conving! Vei avea această ocazie mai repede decât crezi!

- Ce vrei să spui?