When you're ready...

Capitolul 20

   Înghiți în sec privind casa modernă ce îi era și proiect. Știa că intra în gura lupului, dar instinctul îi spunea că nu este și nu a fost niciodată în pericol pe lângă acele creaturi. Strânse degetele în pumni, eliberând aerul din plămâni ce se risipi în aerul geros, transformându-se în aburi. Fu întâmpinată ca de obicei de Aiden, șatenul cu ochii verzi era și mai înfricoșător acum că îl vedea rânjind, așteptând ca din moment în moment să își scoată colții de vampir.

- Pe aici! O îndrumă bărbatul spre sufrageria aproape finisată. Am înțeles că acum știi ce suntem și numai trebuie să-mi ascund natura. Începea să devină plictisitor să mă prefac că sunt unul din oamenii slabi cu care ești obișnuită. Rânji din nou, de data asta arătându-și caninii.
Anya se sperie pentru o secundă, revenind cu picioarele pe pământ când îi auzi glasul firav, cu iz de autoritate al lui Charlotte.

- Aiden, las-o în pace și vezi-ți de treaba pe care te-am însărcinat să o faci! Bună scumpo! Scuză-l pe derbedeul ăla, nu încerc să îi găsesc scuze, dar își adoră natura și urăște să ascundă asta.

- Nu-i nimic! De fapt, nu înțeleg de ce sunt atât de calmă în ceea ce vă privește. Ar fi trebuit să alerg mâncând pământul când am aflat că sunteți...

- Vampiri!

- Exact! Încă încerc să mă acomodez cu ideea.

- Știu, și te înțeleg. Ești pregătită să vorbim? Întrebă mama bărbatului pe care Anya îl iubea.

- Sunt! Pentru asta am și venit. Vreau să dezvălui odată pentru totdeauna acest mister ce mă înconjoară, pe mine și cei ... dragi.

- Te referi la dragul de Nathaniel.

Anya încuviință rușinată. Nu îi era rușine să recunoască că are sentimente puternice pentru șaten, dar femeia aceasta o intimida prin felul său de a fi.

- Probabil ai o mie de întrebări pe care să mi le adresezi, dar înainte de asta, aș dori să îți spun versiunea mea de poveste. Nu sunt un personaj negativ, nu mi-am neglijat fiul intenționat și nu l-am lăsat să mă caute aproape nouă sute de ani doar pentru a mă distra.

   Anya înghiți în sec pentru a mia oară în acea seară, pregătită sufletește pentru a afla ce este atât de special la această Charlotte și la secretul pe care ea îl deține. Nu înțelegea de ce i se povestește ei, un simplu om, toată istoria vampirismului, dar nu nega că firea sa curioasă abia aștepta deznodământul.

- Nathaniel a fost întotdeauna un bărbat puternic și neînfricat. Încă de mic copil îmi povestea cum se antrena cu unul din vecinii noștri, învățând să mânuiască sabia la perfecție. Îmi era frică să îmi las fiul atunci când am văzut că sănătatea m-a părăsit, iar corpul meu se usca pe zi ce trecea. Plămânii erau bolnavi, semnele s-au văzut după câteva luni în care practic îmi dădeam duhul cu fiecare tuse. În timp ce Nathaniel era la pârâu să aducă apă, am vrut să îi pregătesc o gustare, dar în momentul când m-am ridicat din pat am început să tușesc, scuipând sânge. Acela a fost momentul în care m-am decis să merg spre casa vraciului pentru ajutor, dar bietul om era depășit de situație. Știa că sunt pe moarte, așa că m-a îndrumat să merg în munți, unde se afla un trib se șamani puternici ce se zvonea că au un pact cu diavolul, de aici și puterile lor supranaturale. Nu eram o credincioasă, dar boala și teama că fiul meu va rămâne singur pe lume, m-au împins spre acel loc. Ajunsă acolo am aflat că aș putea trăi numai dacă îndeplinesc fel și fel de ritualuri. Am sacrificat animale din pădure, am stat dezbrăcată în soarele arzător o zi întreagă, în timp ce șamanii își spuneau incantațiile, am fost pusă să le beau sângele, pentru ca în final să mă "vindec". Ceea ce nu știam era că de fapt devenisem un monstru. Am fost omul potrivit la locul potrivit pentru acei vraci, care aveau nevoie de un cobai, un om atât de disperat să rămână în viață, numai așa vraja aceea putea să funcționeze.