Capitolul 17

19 4 0
                                    

   Iată că sărbătorile sosiră cu pași repezi, timpul trecând pe nesimțite peste Anya, care și-l umplu cum știu mai bine, și anume ocupându-se de decorarea vilei lui Charlotte, în timp ce Alexandra punea la punct ultimele detalii privind petrecerea de Anul Nou organizată de primăria orașului, cerând din când în când sfatul mătușii sale.
   După convorbirea din acea seară între cei doi îndrăgostiți, Anastasia o întrebă pe Sophia dacă este adevărat ce îi spusese Nathaniel, iar aceasta realizând că bărbatul o constrânsese pe șatenă, îi confirmă cele întrebate.
   Pentru a ne lămuri de ce Sophia îl acoperea pe bărbat, știind natura sa, haideți să ne amintim o scenă petrecută acum ceva timp:
  " ...a specificat doar că este Căutătoarea.
După ce se despărți, cu greu, ce-i drept, de șatenă, coborî pentru întâlnirea cu Căutătoarea.

- Bună, Nathaniel!

- Bună, Sophia! Sper îmi aduci vești bune.

- Așa sper! Am avut o viziune. Am văzut-o pe Charlotte într-o cameră întunecată de la subsolul unei case sărăcăcioase din Mexic.

- Mexic? Din Franța, în Mexic? Au avut ceva treabă Ascunzătorii!

- Da, așa se pare.

- Și părea în regulă? Adică ... pentru o femeie care a stat atâta timp întemnițată în acel coșciug.

- Da, părea ca și cum dormea. Ai o mamă foarte frumoasă, Nathaniel. Semănați atât de tare!

- De unde știi e mama?

- Când te-am cunoscut și mi-ai arătat acel portret cu voi doi, am avut câteva scurte viziuni cu voi doi împreună, de când erai mic. Știu cum te privea și râdea de tine în timp ce te aruncai în bălți de noroi și te învârteai ca un titirez. Râse femeia ștergându-și o mică lăcrimă apărută în colțul ochiului.

When you're ready...Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum