Fix Me

Stay.11

Song💐 Meghan Trainor - Like i'm gonna lose you. Ft. John Legend
Kim's Pov
Vânătoarea de țânțari: aprinzi lumina
Închizi
Aprinzi
Închizi
Şi renunţi, trece unul pe lângă ureche, dai o palmă, şi mori surd. Cam asta mi sa întîmplăt noaptea asta. Deja este Cameron care mă streseasă dacă se mai bagă şi țânțari, cred ca o să mă duc la spitalul de nebuni. Este 3 Noaptea şi nu pot dormi
- AAAAAAA!!- când sunt stresată, sau nervoasă, încep să țip, alţi încep să bea, alţi iau droguri, sau merg să facă shopping, şi la final sunt eu, care urlu, ciudat ştiu, dar mă relaxez întru-n fel. Cu greu mă scol din pat, merg şi beau o cană de ceai, şi mă culc la loc, când mă gândesc că peste o zi mama se întoarce, îmi vine să urlu iaraşi, dar mă abțin, de data asta.
***
Lucrul care urăsc cel mai mult după Cameron este, dimineața, este un lucru oribil. Mai ales când trebuie să te scoli din pat, să mergi în baie şi să te speri de cât de oribilă poţi să arăți. Astăzi nici nu am chef să mă machiezi, îmi iau doar niște Rayban negri cu lentile portocali şi gata. Mă îmbrac rapid cu niște leggins negri şi cu un hanorac alb cu scris mare " WEED" îmi iau Timberland în picioare după ce merg şi îl trezesc pe Austin, şi ies din casă. Sunt în întârziere, şi nu pot înţelege de ce în filmele americane, dimineața, când toţi se trezesc, au timp: să vorbească, să mănânce, să își facă duş, şi ajung şi în timp la școală. Dar eu merg la baie mă spăl pe faţă, şi ajung târziu, ce viaţă nenorocită. Mă îndrept spre dulapul meu, dar din păcate cineva mi se pune în faţă, fac un pas spre stanga, şi el face acelaşi lucru, fac un pas spre dreapta, el tot, stanga, dreapta, stanga, pun mâinile pe șolduri şi încep să dansez Macarena.
- Ce faci?- spune râzând şi mă face să răd si eu
- Păi nu ştiu, credeam că începeai să dansezi şi tu cu mine, prima mă imitai. -
- Nu, doar încercam să trec.- spune el
- Eu tot, sunt Kim.- spun
- Ştiu, suntem în aceiași clasă.- serios? Avem un fotomodel în clasă şi eu nu ştiu?
- Ah daaa, îmi amintesc de tine.- spun
- Serios?- spune şi îi strălucesc ochi
- Nu. -
- Sunt Gabriel Conte.- spune şi îmi întinde mâna pe care o string uşor.
- Kim Stade, plăcerea mea.- spun zâmbind
- Poate ne mai auzim..- începe dar eu îl întrerup
- Ne vedem la ora de pranz, te aştep afară.- spun şi îl sărut pe obraz
- Sigur.- îmi face cu ochiul şi pleacă. Când deschid dulapul îmi cade un buchet de trandafiri albi şi unul roşu în mijloc cu un bileţel, " Te rog zambeşte-mi doar mie, evităm ca altcineva să se îndrăgostească de tine. C " Ce scump este, dar nu!! Kim fii tare, nu lăsa să îţi pună picioarele în cap. Pun bileţelul în geantă şi merg să caut dulapul lui Susan. Orele trec aşa de încetul, şi îmi vine să mă împușc, sau mai rău, să ascult profesori. Aztăzi sunt singură şi nici nu am cu cine vorbi, ce plictisealăăă!! Când mă uit la Cameron îl văd că se joacă la Piano Tiles2, şi dintr-o dată îmi amintesc de pliculeţul de aseară, nu l-am deschis încă. În acelaşi timp îmi este frică să îl deschid, dar şi emoţionată, închid ochi, şi încetul număr până la trei, şi scot biletul din plic.
- Domnişoară Stade? Puteţi să vă ridicaţi şi să veniţi la tablă?- reţin un strigăt de disperare şi mă duc la tablă. Când ajung la acolo proful începe să vorbească dar se întrerupe imediat.
- Scuzămă Kim dar am greșit, tu ai notă, poți să te întorci la locul tău.- mă abțin să o iau de păr și mă îndrept la locul meu, dar când să mă așez
- Kim?Poți merge să mai iei niște foi daca tot Esti in picioare? - Daca tot sunt in picioare pot să-ți arunc un scaun in cap?
Fac un zâmbet cât se poate de fals şi spun un 'Sigur' între dinţi şi ies afară. O secundă după ce am închis uşa îl văd şi pe Cameron ieşind. Fugi Kim, ieşti încă în timp, şi dintr-o dată, idea a lui Sam de a fugi în India nu este chiar aşa de rea.
-Kim? Putem vorbi?- mă fac că nu îl aud şi mă îndrept spre camera unde sunt toate rechizitele pentru şcoală.
- Kim serios? O să ai degând să fugi de mine, iaraşi?- şi atunci mă opresc şi mă pun chiar în faţa lui.
- Eu nu fug de tine, clar? - pot vedea la gâtul lui un lănţişor la fel ca al meu, doar că în loc de soare este o lună, şi o mică literă: K. Dau din cap şi plec în camera aia să caut foile. În spatele meu aud uşa care vine încuiată cu cheia. Ce Doamne face acolo, mă închide înăuntru? Nu stai am greşit, suntem amândoi închiși.
- Cam eşti idiot? Dă-mi cheia şi hai să o terminăm aici.- spun şi încerc să îi iau cheia din mână, dar el ridică tricoul şi o bagă în boxeri.
- Să ştii că nu bag mâna acolo.- spun şi arăt cu degetul locul unde se află cheia.
- Nu ti-a plăcut cadoul?- spune serios, cred că nici nu a băgat de seamă ce am spus până acum, mă simt bine să ştiu că vorbesc, singură.
- Cam, dă-mi cheia aia nenorocită.- spun
- Răspundemi!- începe să-şi iese din fir.
- Dacă îţi răspund, îmi dai cheia?- el nu răspunde ci doar se limitează sa ma privească urat.
- O sa faci riduri daca te uiți încă mult asa urat la mine.- ridica ochi la cer
- Ok gata gata... este draguţ lănțișorul..-
- De ce nu îl ai pe tine?- mă întrerupe
- Nu stiu.- spun încetul şi aplec capul. Cameron se apropie de mine şi cu două degete îmi ridică faţa în mod ca să îl pot privi în ochi.
-Cred ca o să spun o prostie acum...dar merită..- inspiră adânc şi continuă
- M-am îndrăgostit Kim. M-am îndrăgostit de ochi tăi, de zâmbetul tău, şi mai ales m-am îndrăgostit de tine, de modul tău de a fi îndemănatică, dezordonată şi uneori insuportabilă, dar m-am îndrăgostit și de felul tău de a fi sensibilă, dulce şi scumpă, şi mai ales am putut descoperi ce persoană fantastică şi extraordinară poţi fi. De multe ori eşti aşa încăpățînată, că îmi vine să îmi smulg părul din cap dar când te văd zâmbind mi se topeşte inima. Mă faci să mă simt aşa de...vreau doar să îţi spun că, Te vreau, te vrea aşa de mult Kim, dar nu pot să te am, măcar nu acum, nu-mi aparţii, eu iti aparțin.- şi întro secundă buzele lui sunt peste ale mele, este un sărut uşor, dulce dar care conţine mai mult de o mie de emoţi. Când buzele noastre se despart il privesc in ochi şi încep să vorbesc.
- îţi jur că de multe ori nu te suport, eşti aşa lunatic, şi de multe ori bipolar..- iar lui îi scapă un mic zâmbet
- Şi de multe ori îmi vine să te iau de gât, eşti aşa idiot, dar îmi place, când mă faci să zâmbesc dar mai ales îmi place când eşti tu care zâmbești, şi îţi jur că ai un zâmbet care mă face să mor. Şi credemă eşti singurul la care aş urla să rămâi.- mă apropi de el şi îl îmbrățișez
- Rămâi aproape de mine în lumea asta oribilă care o faci minunată doar existând.- spun înainte să îl sărut. Şi în momentul acela îl iubeam mai mult decât posibilul.