His greenie girl || Newt fanfic •

Capitolul 1 || " E o fata "

" Totul se va schimba" aud o voce subtire, de femeie. Franturi de amintiri mi se strecoara prin minte, vazand imagini inexplicabile. Apoi...Totul se naruie. Totul devine negru...

Respir din ce in ce mai greu in timp ce tot visul se naruie, nu stiam ce insemna. Nu stiam daca in clipa de fata eram inca intru-un vis. Incerc sa ma linistesc dar degeaba. Apoi imi dau seama ca nici macar nu stiu unde sunt, nu stiu cine sunt... Nu indraznesc sa imi deschid ochii, nu vreau sa stiu ce ma asteapta. Simt toata incaperea miscandu-se cu mine, parca ducandu-ma undeva. Asta era. Se simtea ca un lift, care urca si urca...Ma simteam din ce in ce mai nelinistita, respiratia accelerandu-se cu timpul. Ce ma va astepta la capat? Oare voi murii? Oare ma voi izbi de ce se afla la captul liniei? Toate aceste intrebari mi se invarteau in cap, nu stiam nici macar cum ma cheama, daraminte sa stiu unde ma aflu. Imi era frica, nu indrazneam sa ma ridic sau sa deschid ochii, nu eram pregatita sa vad realitatea crunta. Stateam pe metalul rece si asteptam cumplitul sfarsit...Pana cand s-a oprit. Sunetul groaznic disparu iar agitatia din capul meu se risipi si ea. Era liniste. Mult prea liniste. Inca aveam ochii inchisi si respiram sacadat, corpul presandu-se usor de metalul rece si dur din care era confectionata incaperea. Nu ma puteam ridica, spaima ma coplesise demult si nu faceam altceva decat sa stau asteptand. Si am asteptat....Pana cand am auzit un zanganit puternic, ca si cand acea incapere s-ar fi deschis, apoi am simtit cum incaperea se umple de lumina, auzind voci de oameni, de baieti.

" Cineva sa coboare acolo."

" A venit noul boboc!! "

" Vreau sa vad cine va fi urmatorul boboc. "

Auzeam totul perfect, dar nu reactionam in niciun fel. Inca eram coplesita de cele intamplate, mai ales faptul ca nu imi puteam aminti de trecutul meu, de parintii sau locul in care am crescut...Oare aveam asa ceva? Oare aveam frati? Oare aveam surori sau prieteni cu care ieseam afara? Oare...Oare am avut un loc al meu?
Toate aceste intrebari se invarteau in capul meu laolalta cu intrebarea suprema, care ma macina de cand sunt in aceasta incapere. "Care este numele meu?"
Nu imi puteam raspunde din pacate, nu aveam nici cea mai vaga idee cine sunt sau cum am ajuns aici. Corpul meu nu raspundea la nici-o comanda, doar stateam intinsa si respiram sacadat, asteptand urmarile.
Brusc am auzit o lovitura puternica. Cineva a intrat in incapere.

" Nu imi vine sa cred. " spune vocea misterioasa cu accent Britanic. " E o fata. "

Pentru o secunda nu se mai auzi nimic, nici-o voce, nici-un bubuit sau zanganit. Pentru o secunda se facu liniste deplina. Apoi, am inceput sa aud vocile mai multor baietii.

" Nu se poate. "

" O fata? In poiana? "

" Nu e de bine. "

" De ce o fata? "

" Au trimis o fata? "

" Nu imi vine sa cred!! "

Vocile erau din ce in ce mai zgomotoase, deranjandu-ma foarte mult, parca toate acele cuvinte mi se imbibau in minte si nu puteam sa mai aud altceva. Totul se rezuma la acele voci de baieti.

" LINISTE! LINISTE AM ZIS. " auzind acestea, se facu liniste, nici un baiat nu mai zicea nimic. Cred ca le era frica. Oare de ce?
Peste cateva secunde am auzit alta bubuitura, semn ca a mai patrus cineva in incapere.

" E- Este o fata. E indr-adevar o fata. " spune acceasi voce de mai devreme.

" De ce sa trimita o fata? "

" Nu stiu...Dar e ceva neobisnuit. E vie? "

Respiram din ce in ce mai bine, insfarsit imi puteam simti mainile si picioarele, simteam ca pot sa ma ridic. Am deschis usor ochii si am fost lovita de lumina puternica fiind nevoita sa imi pun mainile la ochi. M-am uitat din nou si am putut sa desting numai niste pete, niste urme vagi de culoare, apoi umbre si insfarsit siluete de baietii. M-am uitat in dreapta mea vazand un baiat blond, cu ochi caprui inexplicabili de superbi. Se uita la mine cu un zambet bland, simteam ca pot sa am incredere in el, nu mi-ar face rau.

" Buna. " mi-a spus incet, ochii sai caprui facand permanent contact cu ai mei. Nu am zis nimic, insa am lasat la iveala un mic zambet. Baiatul blond mi-a zambit inapoi si mi-a intins mana. " Vrei sa te ajut sa te ridici? " mi-a soptit si am incuviintat din cap. M-a luat gentil de brat si m-a ajutat sa ma pun pe picioare, tinandu-ma strans sa nu cad. M-a scos din camera intunecata unde mai multi baietii se holbau acum la mine.

" Chiar este o fata. " spune unul dintre ei.

" O fata printre noi. " aud alta voce.

M-am desprins usor de baiatul cu ochi caprui ajungand sa ma mentin in picioare. Acum puteam sa vad cerul, mai apoi uitandu-ma in jur sa observ niste ziduri mari, exagerat de inalte facute din piatra, era ca un fel de inchisoare. Nu stiam unde sunt, mirosul de ferma inundandu-mi narile, facandu-ma sa imi doresc sa plec de aici, cu toti acei baieti uitandu-se si zambind la mine. Asa ca am facut tot ce ar face un om normal la cap. Am fugit. Vazand o crapatura in acele ziduri imense fugeam intracolo, auzit voci in spatele meu, de data aceasta nu mai radeam, urlau ceva, ceva ce eram prea departe sa aud, ceva ce nu intelegeam. Brusc am cazut fiind trasa de cineva in spate. Respiratia mi se accelerase si cazatura inrautatea situatia. Am ridicat capul sa vad cine m-a tras, ochii mei facand contact cu acceasi ochi caprui de mai devreme. M-am ridicat repede de pe el vrand sa alerg din nou, dar acesta ma prinse de brat varandu-ma in bratele lui care ma tineau captiva.

" Usor. Usor. Calmeaza-te. Este ok. Esti ok" auzeam in mod repetat, cuvintele lui incercand sa ma linisteasca. Si m-am linistit. Brusc nu ma mai simteam obosita sau speriata, eram bine...Ceea ce ma facea sa ma gandesc intens. De ce ma putea linisti? Ce e asa special la el? Dar nu am gasit un rapsuns. Mi-am ridicat capul uitandu-ma in ochii lui, era ingrijorat, ca atunci cand esti aproape sa pierzi pe cineva drag.

" NEWT! " am auzit o voce disperata din spate. Deci acesta era numele sau. Newt...

" ESTE BINE? " alta voce.

" Da, este bine. " inca uitandu-se la mine, Newt spune catre baietii care acum se apropiau si mai mult de noi.

A.N.

Bunaaaa ! Deci, aste e primul capitol din prima mea carte de pe wattpad. SOOO HAPPY !!
Sper ca va placut, eu fiind o fana a filmului " The maze runner " am decis sa fac un fan fiction, deoarece NEWT si deoarece PERFECTION. Ma scuzati totusi pentru eventualele greseli. Daca vi se pare interesanta cartea, puteti sa dati un vot si un comentariu.
DEASEMENEA !
NU DETIN NICIUN PERSONAJ INAFARA DE TRISTANA (TRIS) SAU VIITOARELE PERSONAJE PE CARE (POATE) O SA LE CREEZ.
Asa ca plagiatul este exclus, cum am mai zis, este un fanfic. Eu sper ca v-am facut curiosi, desigur, nu toate intamplarile vor fi ca in carte sau ca in film, voi introduce si alte intamplari mai controversate care sper sa va tina in suspans ;)
Cam atat pentru primul capitol va puuup <333

END OF CHAPTER 1.