His greenie girl || Newt fanfic •

Capitolul 8 || "Greseala vietii mele?"

•••
"De ce nu ma accepti? De ce te opui? "

" Alby, tu nu intelegi...Nu pot fi cu tine. "

" De ce ? "

" Pentru ca nu te iubesc. "
•••

Am spus toate aceste cuvinte cu voce tare, fara sa ma gandesc pe cine as putea sa ranesc. In fond, el a fost primul care m-a ranit spunand ca sunt a lui, si ca aceasta decizie e cea mai buna. Poate e cea mai buna pentru el nu pentru mine. Eu nu-l iubesc. Eu nu am sentimente pentru el. Eu nu am sentimente pentru nimeni, nici macar nu mai pot sa ma uit la Newt, la cel care credeam ca imi e macar prieten. Ma simteam abandonata, singura si pierduta intr-un loc pe care nu il cunosteam. Il vad pe Alby apropiindu-se mai mult de mine cu pumnul inclestat si cu o privire demonica.

" Foarte bine Tristana." imi spune si rade fals. "Nu am mai intalnit o pacoste ca tine serios." continua si se apropie de mine. "Nu ma iubesti? Nu imi pasa, atata timp cat esti aici si eu am decis ca esti a mea vei fi a mea. Nimeni nu are voie sa se atinga de tine. Niciunul dintre baieti. Ai inteles Tris? Tocmai ai facut greseala vietii tale. "

" Greseala vietii mele?" intreb cu voce joasa.

Alby da din cap si isi plaseaza mainile pe umerii mei puternic, apoi ma saruta pe frunte ramanand cu ochii atintiti pe mine.

" O sa ma iubesti draga. "

" Niciodata. " spun si atunci simt ceva greu care face contact cu fata mea. Imi simt pielea arzand si imediat pun mana pe locul precis.

" Nu o sa mai fiu bland cu tine. A fost alegerea ta."

" Ce o sa spuna toata lumea cand o sa afle nenorocitule hm?! " tip la el iar acesta se intoarce si ramane cu pumnul inclestat chiar langa fata mea.

" Nu o sa afle."

" Crezi tu?" desii ma speria de moarte, nu ma lasam mai prejos.

" Da, asa cred. Daca vei spune cuiva ceva, nu o sa iti mai vezi parintii niciodata."

La auzul acestor vorbe m-am blocat. Parintii mei sunt in viata? Am parinti? Incep sa imi pun mii de intrebari. Deci este adevarat ca am pe cineva, este adevarat ca nu sunt complet singura. Trebuie sa ii gasesc.

" Unde sunt?"

" Parintii tai sunt undeva departe, iar daca vrei sa ii mai vezi, o sa fi a mea. O sa plecam candva de aici, iar tu vei fi a mea."

Imi spune apoi pleaca.

A doua zi :

M-am trezit la ora 5:00, mult prea devreme, am vrut sa examinez mai bine crapatura din perete, si puteam sa fac asta numai cand nu era nimeni prin preajma. Am inceput sa examinez fiecare centimetru in parte, insa nu am intrat in ea. Trebuia sa gasesc o cale sa scap de aici, sa plec dintre nebunii astia. Singurul de care imi va fi dor va fi Newt. Pe zi ce trece, chiar daca vorbim rar, simt ca dezvolt simpatie pentru el, dar poate va trece.

" Tristana...ce faci?" se pare ca vorbesc de lup si lupul la usa.

" Newt." spun si sar ca arsa. " Ce faci tu aici?"

" E 5:00. Nu imi retrag intrebarea. "

" Pai...eu doar..."

" Esti curioasa."

" Da...intr-un fel da. Vroiam doar sa vad cum functioneaza."

" Esti sigura? "

" Aaa...da."

" Nu vrei sa fugi nu e asa? Asta ar fi o miscare proasta. O sa te pierzi in labirind si pana seara cand se vor inchide usile bocitoarele te vor prinde. "

" Ok..."

" Ok? Atat? "

" Da. Atat. Ce altceva ar mai trebuii sa spun? De parca ii pasa cuiva de aici de mine."

" Mie imi pasa de tine. "

" Pff. Am vazut. Cu prima ocazie l-ai lasat pe Alby sa ma aiba iar nenorocitul ala m-a -"

Dar m-am oprit la tanc sa nu spun si continuarea. Alby mi-a spus ca daca o sa se afle despre ce a facut, nu o sa imi mai vad parintii. Nu pot sa risc asa de mult.

" Ce e Tristana...Ce ti-a facut Alby?" spune nervos Newt si se uita insistent la mine.

" Nimic..."

Newt vine mai aproape de mine si ma examineaza pe toate partiile. Apoi se opreste brusc.

" Tristana...Ce e asta?"

Imi acopar imediat obrazul si ma intorc cu spatele la baiatul blond. Acesta ma prinde de incheietura mainii si se uita mai bine la obrazul meu incruntandu-se. Asta imi mai lipsea. Sa vada Newt urma lasata de Alby.

" Cine te-a lovit Tristana?" ma intreaba iar eu ma uit inexpresiv la el. " Raspunde! "

In acel moment am izbugnit. Nu imi placea sa se strige la mine, era destul sa il am pe nenorocitul de Alby pe cap, acum sa mai fie si Newt? Nu mersi. Trebuia sa il fac sa creada ca a fost doar o accidentare minora. Inima imi bubuia in piept mai sa sara de acolo in timp ce el ma fixa cu privirea asteptand un raspuns din partea mea.

" M-am lovit in timp ce ridicam niste lemne."

" Tu chiar ma crezi prost Tristana?"

" Nu."

" Spune-mi ce s-a intamplat cu adevarat. A dat cineva in tine?"

" Dar pe tine ce te intereseaza? Mereu sa te bagi in viata oamenilor. Nu poti sa imi dai pace? " spun agresiv si dau sa plec.

" Nu si de data asta."

Simt cum cineva ma trage in spate si inainte sa pot protesta in vreun fel simt contactul buzelor mele cu ale altcuiva, Newt. Newt m-a sarutat. Raman blocata pentru o secunda, vibratia din corpul meu punand stapanire pe mine. Ma simteam asa de bine in preajma lui Newt, nu stiu cum am putut nega asta. In secunda in care Newt si-a desprins buzele de ale mele, am deschis ochii facand contact cu doua perechi de ochi caprui superbi.

" De ce ai facut asta?" intreb timid.

" Pentru ca te iubesc. "

A.N

Pam pam pam!

Buuuuuuna tuturor. Deci, sper ca nu am grabit lucrurile intre Newt si Tris dar chiar planuiam demult cum o sa fie primul lor sarut si m-am gandit ca cel mai bun mod ar fi ca Newt sa o "intoarca" cumva din drum pe Tris,care deobicei se cearta si pleaca inainte ca el mai poata spuna ceva. Dar stati linistiti, totul va decurge incetisor, pentru ca firul povestii sa fie frumos structurat.
Va mai astept pe aici.

Bibii pleaca👋.