His greenie girl || Newt fanfic •

Capitolul 10 || "Pacoste."

•••
" Iesi afara! " incep sa urlu deabinelea iar Alby face o fata trista.

" Newt.."

" Iesi naibii afara! Si sa nu ma mai numesti fratele tau niciodata. Iesi!! " se mai uita pentru cateva secunde la mine apoi iese grabit pe usa, eu trantindu-ma pe scaun uitandu-ma la Tristana mai luand cateva guri din bautura pe care o aveam in pahar.
•••

Ora 23:42 :

" La naiba Tris, trezeste-te din micutele tale vise si intoarce-te la mine, intoarce-te in realitate. Nu le lasa ocazia sa faca experimente pe tine te rog. Eu.." spun si ma apropii mai mult de fata intinsa pe patul alb imaculat, fața sa fiind inca inexpresiva. " Daca tot nu ma auzi, macar sa iti spun acum ce simt, asa nu voi mai avea parte de reactia ta care habar nu am cum va fi. " spun si incep sa rad gandindu-ma la clipa pe care mi-o imaginasem asa frumos in momentul in care am spus ca o iubesc. Nu am avut sansa sa ii aud raspunsul...Poate nici nu o sa o mai am...La naiba Newt, gandeste pozitiv, gandeste ca o sa se trezeasca. Gandeste ca o sa fie bine. " Bine...Pai stiu ca mi-am pierdut un prieten..mult spus prieten..aparandu-te pe tine. Dar vreau sa sti ca nu am ezitat deloc. Vreau sa sti ca tin cu adevarat la tine, ca as face orice sa te vad in siguranta. Stiu ca e banal sa zici ca iubesti pe cineva dupa o saptamana dar simt ca ne cunoastem de mai mult timp, chiar simt ca te-am mai intalnit o data. Stiu, e cam siropos nu? Pai asculta bine, pentru ca eu nu zic asta de mai multe ori. Nu sunt genul romantic." spun zambind la adevarul spus chiar de mine. " Sti..Alby mi-a luat totul. A luat tot ce aveam...Iar eu nu am ridicat niciun deget, l-am lasat sa faca ce vrea...Sa faca ce "e bine pentru toti"..Dar adevarul e ca nimic din toate astea nu a fost bine. De cand e el liderul nu am putut sa mai deslusim niciun pic labirindul, iar asta ma ingrijoreaza foarte mult. Visez la clipa cand vom scapa din locul asta, visez la clipa in care imi voi cunoaste familia. Nu stiu cand visul meu va deveni realitate, dar imi place sa cred totusi ca lucrurile se vor schimba. Chiar daca e foarte greu de crezut asta. In fine, vreau doar sa sti ca voi face tot ce imi sta in putinta sa te tin in siguranta, departe de Alby. Eu te-" dau sa spun din nou cuvintele magice apoi ma opresc din instinct. Daca nu mi-ai raspuns acum 4 zile, de ce ar face-o acum?

" iubesc..." aud o voce ragusita si ma indrept de spate alarmat uitandu-ma la ea. Vazand acei ochi superbi, pe care pentru o secunda am crezut ca nu ii voi mai vedea niciodata.

" Tristana. Te-ai trezit! "

" Newt. Ce am mai ratat?" zambeste.

" Nimic...Doar o discutie plictisitoare cu Alby." spun zambind.

" Ai stat toata ziua aici? Langa mine?"

" Nu...Stau de exact 5 zile aici langa tine" spun uitandu-ma la ceasul de lemn de pe perete care indica miezul noptii. La fix. Acum Alby nu mai poate sa o ia pe Tristana.

" Ce?! 5 zile? De atata timp stau inconstienta?"

" Pai...asa se pare."

" Off...Imi pare rau ca ti-ai irosit vremea sa stai cu mine...Multumesc."

" Nici vorba de asa ceva! Mi-au placut discutiile cu tine inconstienta sa sti. Si mai ales, imi place momentul cand mi-ai continuat propozitia. Care era? A da. Eu te..."

" iubesc?" spune ridicand o spranceana jucaus.

" Exact asa. Si tu ar trebuii sa spui....?"

" Multumesc? " spune apoi bufneste in ras. " Glumeam prostutule. Si eu te iubesc."

" Pentru o secunda am crezut ca zici doar atat. " spun si imi dau ochii peste cap razand.

A doua zi, ora 8:15 :