His greenie girl || Newt fanfic •

Capitolul 7 || " Pentru ca nu te iubesc."

•••
" Dar nu vreau sa fiu cu el! " spun incepand sa pierd cateva lacrimi pe obraz.
•••

Ma uit agitata la Chuck simtind lacrimile care mai aveau putin si formau siroaie pe obraji mei. Plec la timp pentru a nu ma vedea plangand si ma duc in padure lipindu-ma de un copac si plangand zgomotos. Nu cred ca era nimeni prin preajma, asa ca puteam sa ma destind in voie, plansul ajutandu-ma. Nu poate fi adevarat, nici nu mi-am revenit bine si universul imi da alta loviura. Sa fiu a lui Alby? Dar ce sunt eu un obiect ?

" Sa il ia naiba ! " tip si arunc cu o bucata de lemn care o gasisem langa mine.

" Tristana? " aud pe cineva.

Asta imi mai lipsea, sa ma vada cineva in ce hal sunt. Sa ma vada slaba si neajutorata, singura in padure.

" Ce se intampla cu voi oamenilor? Nu mai poate avea omul putina liniste? " spun si ma intorc spre baiatul pe care speram cat mai putin sa il vad.

" Scuze, plec. " spune Newt si da sa plece. Cara doua galeti de lemne si se vedea ca era obosit.

" Newt, te rog ramai. " spun si incep sa plang infundat. Alerg spre el si il iau in brate.

Surprins, lasa galetile jos si ma strange la piept. Il tineam strans si plangeam. Nu imi pasa daca ma vede, daca vede ca plang, trebuia sa ma consoleze cineva, Newt trebuia sa fie alaturi de mine.

" Ce s-a intamplat Tristana? " ma intreaba dupa ce ma calmez.

Imi sterg lacrimile si ma uit in jos. " Nenorocitul de Alby.."

" Te-a atins? Ti-a facut ceva? " ma intreaba nervos facandu-ma sa ma uit la el.

" Mi-a spus Chuck ca cica as fi al lui, ca el are grija de mine. Newt, te rog spune-mi ca e o gluma proasta, eu nu il iubesc. "

Newt se uita trist la mine, stergandu-mi lacrmile si abtinandu-se sa nu planga. Avea ochii rosii.

" O sa fie bine Tris. Alby are dreptate. O sa vezi. "

" Tu ti cu el? " ma desprind furioasa si ma uit in ochii lui suparata dar si trista.

In tot acest timp chiar am sperat ca Newt sa simta ceva pentru mine, sa ma placa...Dar se pare ca nu a fost asa, am avut dreptate ca nu ii pasa nimanui de mine.

" Spune o data Newt. Tu ti cu el? "

" Te rog, nu mai tipa Tristana, o sa auda ceilalti. "

" Sa ii ia naiba ! Nu imi pasa de ceilalti ! Cum poti sa ti cu el Newt? Cum poti sa spui ca el are dreptate? E corect sa imi decida el soarta? Spune. Haide spune. Iti place ca el sa aiba grija de mine? "

" Tris..."

" Nu ! M-am saturat sa tac Newt. " spun si nervoasa ma indrept spre iesirea din padure, vrand sa merg direct la Alby, pentru a-i cere socoteala.

" Unde te duci Tris? "

" La naiba sa ma ia! Ma duc sa vorbesc cu Alby, ma duc sa ii cer socoteala. "

" Nu face asta Tris. "

Nici nu i-am ascultat cuvintele, tot ce face e sa ii dea dreptate lui Alby. Cum poate sa faca asta? Inteleg ca nu simte nimic pentru mine, dar macar prieteni imi e ? Se pare ca nici asta, se pare ca sunt pe cont propriu asa cum credeam. Dupa ce ajung la biroul lui Alby bat cu putere in lemnul din care era confectionata usa si imi deschide apoi intru.

" Tu cine te crezi? Ia zi-mi" spun nervoasa si ma uit la Alby care inchide acum usa.

" Ce s-a intamplat Tris? "

" Ce s-a intamplat? Asta ma intrebi tu pe mine? Eu ar fi trebuit sa te intreb pe tine ce s-a intamplat. Ce e cu vorbele astea ca sunt a ta? Ha? Sau ca ai tu grija de mine? De cand imi decizi tu viitorul? "

" Linisteste-te. " imi spune si isi plaseaza mainile pe umerii mei. Ii dau peste maini imediat si ma uit nervoasa la el.

" Nu ma linistesc. Nu ma linistesc ! Spune-mi de unde pana unde pui tu monopol pe mine? De cand sunt eu a ta si de ce trebuie sa am eu o famile cu tine? Cine te crezi tu? "

" Tristana gata ! " ridica putin tonul la mine si astept in liniste raspunsul sau. " Asa s-a decis asa este, obisnuieste-te cu ideea. "

" Sa ma obisnuiesc? Nu ma obisnuiesc cu ideea ! Nu sunt nici a ta nici a altciuva ! Sunt o persoana libera si fac ce vreau, nu am cerut sa fiu adusa aici si tu nu trebuie sa imi decizi mie soarta. Ai inteles? "

" Am spus sa taci. "

" Nu tac ! M-am saturat sa tac. Vreau raspunsuri. "

" Draga mea, te rog. " spune si da sa se apropie de mine.

" Stai unde esti. Jur ca daca te apropii tip. Nu sunt jucaria ta. Nu o sa fiu niciodata a ta. " spun si ies din camera trantind usa.

Cat tupeu pe el sa ma faca jucaria lui. Sunt o persoana libera si fac ce vreau. Ma duc in camera mea si ma pun in pat cu gandul sa ma odihnesc cateva ore. Dupa ceva timp aud o bataie in usa.

" Cine e ? "

" Alby. Vreau sa discutam. "

" Ei bine eu nu vreau. "

" Te rog. "

Stau putin si ma gandesc apoi ma ridic si merg agale spre usa deschizand-o si zarindu-l pe Alby care dadea sa plece.

" Intra. " ii spun si ma dau la o parte facandu-i loc apoi inchizand usa si asezandu-ne pe pat.

" Imi pare rau. " il aud spunand. " Imi pare rau ca am luat decizia asta fara tine dar asa e cel mai bine. O sa traiesti o viata frumoasa alaturi de mine si nu o sa iti lipseasca nimic. "

" Ce tot spui acolo? " spun dand din cap in semn negativ. " Nu intelegi ca nu vreau sa fiu jucaria nimanui? Nu vreau sa fiu ca o masinuta teleghidata care face ce ii spui tu. Nu vreau. "

" O sa intelegi mai tarziu ca asa e cel mai bine. " spune si da sa plece.

" Cel mai bine pentru tine. "

Sta nemiscat pentru o secunda apoi isi muta capul spre mine privindu-ma.

" De ce nu ma accepti? De ce te opui? "

" Alby, tu nu intelegi...Nu pot fi cu tine. "

" De ce ? "

" Pentru ca nu te iubesc. "