His greenie girl || Newt fanfic •

Capitolul 2 || " Bun venit in poiana "

•••
" Da, este bine. " inca uitandu-se la mine, Newt spune catre baietii care acum se apropiau si mai mult de noi.
•••

Vocea lui ma linistea, era asa de blanda si prevestea numai lucruri frumoase, totul va fi bine. Nu stiam de ce aveam incredere in el, nu stiam de ce avea atata putere asupra mea de atat de putin timp. Nu, nu simt nimic pentru el. Nu il iubesc...defapt...ce e aia iubire? Nu imi amintesc sa o fi experimentat pana acum, dar ce stiu e ca aceasta nu poate fi iubire, il stiu de mai putin de 30 de minute, ar fi o prostie sa zic ca il iubesc. Doar ca...atunci cand privesc adanc in ochii sai, totul devine clar, tot ce e complicat dispare, tot ce nu are sens cumva capata. E ceva inexplicabil. Nu. Eu nu sunt asa. Poate ca am venit acum cateva minute dintr-o cutie metalica si poate ca nu-mi amintesc cum ma cheama, dar nu sunt asa. Brusc ma desprind de el, uitandu-ma la cei patru baieti care vin alergand spre noi.

" Se indrepta direct spre labirind." spune primul baiat, unul inchis la culoare, cu parul tuns scurt si ochi patrunzatori care te faceau sa ingheti la vederea lor, dar cu un zambet cald.

" Ha! Era pe pielea ei daca facea asta. " alt baiat spune clar si raspicat uitandu-se amenintator la mine, era inalt si bine facut, tuns scurt si avea o privire agera.

" Gally, nu fi asa. E noua. Nu stie.despre labirind " al treilea baiat vorbeste, se pare ca acesta este asian, cu parul ca taciunele si zambet cuceritor.

" Baieti! Gata, o speriati. " vorbeste si cel din urma, acesta fiind si el inalt, dar nu mai inalt decat baiatul care se numea Gally. Era brunet si detinea cel mai dragut zambet de aici, puteai spune ca te poti duce cu el si intr-o prapastie, totul va fi bine.

Se apropie de mine zambind linistitor si imi intinse mana. " Numele meu este Thomas. " spune incet dar clar " Acesta este Gally" facand referire la baiatul nesuferit care nici nu se uita la mine in clipa asta " Nu il baga in seama, asa este mereu cu cei noi. Acesta este Minho. " spune uitandu-se la baiatul asian. " Iar acesta.." spune uitandu-se in cele din urma la cel inchis la culoare ".. El este Alby. Liderul nostru. " zambeste si se uita brusc la Newt, care era pierdut printre ganduri la momentul oportun. " Si acesta care te-a salvat este Newt. " spune iar Newt se uita la Thomas apoi la mine. Nestiind cum sa reactioneze, acesta lasa un oftat si pleaca lasandu-ne pe toti cu ochii in soare. Ma uit la el indepartandu-se cu parere de rau. Nu vroiam sa plece. Ma simteam mult mai in siguranta cu el prin preajma.

" Imi cer scuze pentru Newt. Nu stiu ce l-a apucat. " Thomas imi spune si se uita la mine curios. " Hei, imi poti spune numele tau? " ma indeamna cu privirea iar eu dau din cap in semn negativ.

Nu stiam inca cum ma cheama sau de unde vin. Nu stiam nimic despre mine, doar ca m-am trezit intr-o cutie metalica, in care am stat mai bine de 15 minute, in timp ce se balanganea si facea un zgomot asurzitor.

Thomas dadu din cap si ma fixa cu privirea zambind prieteneste " O sa iti aduci aminte in cateva zile...Asa se intampla prima data. Te trezesti intr-o cutie, esti ametit si nu sti ce se intampla cu tine...pana sa iti dai seama cum te cheama te vezi intr-un altfel de loc, inconjurata de oameni straini. Cu totii am trecut prin asta, o sa fie bine crede-ma. " imi zici cu incredere.

" Hei greenie, poti sa vorbesti? " spune baiatul asian pe nume Minho, greenie fiind varianta in engleza a unei forme, probabil, de a spune boboc. Acesta zambi la mine impreuna cu Alby.

" Spune ceva. Promitem sa nu te mancam. " spune Alby zambind in timp ce toti baietii care erau in acel loc incepusera sa rada. " Hei voi, gata spectacolul. Inapoi la treaba. Acum " se uita inspre baieti iar acestia se risipira in diferite parti ale acestei mici inchisoari. Sau cum o numesc ei, poiana.

Alby, Thomas, Minho si Gally se uitau acum la mine asteptand ca eu sa zic ceva, insa cuvintele nu imi ieseau din gura, nu puteam zice absolut nimic, parca eram inghetata. Doar stateam acolo si ma uitam la expresile lor, fiecare in parte. Gally mai avea putin si sarea la gatul meu la cat de iritat era de situatie, Alby incerca sa nu puna presiune pe mine dar stiam ca pana la urma o sa il scot din sarite daca nu zic ceva. Thomas se uita la mine zambitor, asteptand deasemena raspunsul meu, in timp ce Minho, se apropie de mine si isi plasa mainile pe bratele mele, zambind dulce. Era chiar dragut, cu gropitele lui si zambetul perfect, as spune ca este un print asian din povesti.

" Hei greenie, e ok. Poti sa vorbesti cu noi. " imi spune si se uita la mine.

Trecura mai bine de 2 minute in care eram in aceeasi ipostaza, Gally intr-un final izbucnind.

" PFFT. Asta e o mare pierdere de timp. Nu o sa zica nimic. Am plecat de aici. " spune si pleaca cat mai departe de mine. Nu il indreptatesc, probabil l-am scos din sarite cu adevarat. Daca nu zic nimic, probabil ma vor crede muta sau nebuna.

" Uite. Vrei sa mergi cu mine sa ne plimbam...Poate iti mai amintesti cate ceva. " spune Minho si se uita la mine intrebator.

Incuvintez din cap si ne indepartam de cei doi baieti nu inainte ca Alby, liderul sa imi spuna " Bun venit in poiana. " Am zambit timida si am inceput sa merg, incet, alaturi de Minho, care incerca din rasputeri sa ma faca sa zic ceva. " Greenie, ai incredere in noi. Poti sa vorbesti cu mine, nu o sa iti fac niciun rau. " spune uitandu-se la mine cu speranta. Vazand ca nu zic nimic, ofteaza oprindu-se brusc. " Stiu ca e greu..Stiu ca ti se pare ca nimic din toate acestea nu are sens si ca nu sti unde te afli, dar toti am trecut prin ce treci tu acum, si eu voi fi alaturi de tine. Trebuie doar sa ma lasi. Trebuie sa vorbesti cu mine greenie. " imi atinge barbia cu mana facandu-ma sa ma uit in ochii lui, erau de incredere. Imi zambeste fixandu-ma cu privirea si cautand o urma de intelegere in ei. Ceva care sa ma faca sa vorbesc. Ceva cu care sa ma faca sa am incredere in el.

" Minho, te cheama Alby. " spune baiatul a carui voce cu accent britanic m-a salvat mai devreme.
Ma uit in directia din care vine Newt, baiatul cu ochi caprui si par blond superb. Acesta se opreste in fata noastra cu o expresie neutra uitandu-se la Minho. " Acum Minho. Am eu grija de ea. " spune iar cu o ultima privire din parte lui Minho, ramanem singuri.

Se apropie de mine incet, ajungand in dreptul ochilor mei, fixandu-ma cu privirea si indepartandu-mi o suvita de par de pe fata apoi punand-o dupa urechi. Imi tine fata in palme si se uita adanc in ochii mei. " Hei. Esti bine? " ma intreaba si eu incuvintez din cap. " Te-au speriat? " ma intreaba din nou si zambesc larg. " Nu inteleg de ce nu spui nimic greenie. Nu iti facem niciun rau. Nu ai incredere in noi? " de data aceasta ma uit in ochii lui, dar mai apoi lasand capul in jos.

Newt imi mai aranjeaza o suvita de par facandu-ma din nou sa ma uit la el. " Te rog spune ceva. Orice. Te rog. Ai incredere in mine. " imi spune bland. " Nu o sa iti fac rau. Niciodata. "

Ma uit insistent la el. Respir incet, acesta fiind singurul lucru care se mai auzea, pe langa ceilalti baieti care isi vedeau de treburile lor. Nu era nici dupa-amiaza macar, ceea ce inseamna ca am sosit de dimineata.
Ma uit la Newt arcuind un zambet mai apoi facand lucrul mult dorit. Am vorbit. " Promiti? " am spus incet vazandu-l pe Newt surprins dar si fericit in acelasi timp. " Promit" a spus el.
Isi i-a incet mainile de pe mine si se da un pas in spate inca uitandu-se la mine. " Cum te cheama? "

Imi rog mintea in acel moment sa imi dea un semn, orice, sa imi aduc aminte, dar nimic. Totul era negru, nu aveam nimic, nici-o amintire despre mine, sau despre numele meu. " Nu stiu cum ma cheama..." spun rusinata, uitandu-ma in jos incepand sa ma joc cu degetele.

" Hei, nu fi trista, o sa iti amintesti pana la urma. Ok?"

" NEWT. GREENIE. " spune o voce de copil mai mult alergand spre noi. Era un baietel, la vreo 12 ani cu par saten-castaniu, cu ochi caprui si zambet larg. " Newt nu imi vine sa cred ca avem un greenie care e fata. O grieenie-fata" spune razand la gluma proprie, mai apoi uitandu-se la mine " Mai mai, dar esti draguta greenie. Nu stim daca si vorbesti dar asta e alta poveste" spune apoi incepe sa rada.

" Multumesc. Si da, vorbesc. " spun repede uitandu-ma la el.

" Newt, ai facut-o sa vorbeasca? La Alby si la ceilalti nu a vrut, asa mi s-a spus. " baiatul spune repede uitandu-se mirat la Newt.

" Da Chuck, am facut-o sa vorbeasca" zice Newt si zambeste larg.

" Cum te cheama greenie? " Chuck ma intreaba .

" Nu isi aminteste inca. " vorbeste repede Newt. " Nu stie cum o cheama. "

A.N.

END OF CHAPTER 2 GUYS❤❤.
Sper ca va placutttttt, nu uitati de vot si comm ar insemna mult pentru mine bineee va puup ✌✌❤.