His greenie girl || Newt fanfic •

Capitolul 3 || " Tristana "

•••
" Cum te cheama greenie? " Chuck ma intreaba .

" Nu isi aminteste inca. " vorbeste repede Newt. " Nu stie cum o cheama. "
•••

Inghit in sec uitandu-ma ba la Chuck ba la Newt. In capul meu totul era negru si nu imi aminteam nimic. Era enervant sa nu iti amintesti de propriul tau nume. Sa nu sti nimic de propria persoana. Fara amintiri esti un nimeni.
Baiatul pe nume Chuck se apropie de mine rezonabil apoi schita un zambet strengar.

" Nu-i nimic greenie. In cateva zile, o sa fi fericita ca ai ajuns aici. " spune el iar eu dau din cap in semn afirmativ.

Poate ca are dreptate. Poate ca o sa fie totul bine intr-un final, toate acestea o sa mi se pare mai tarziu o gluma bine pusa la punct. Mai aveam nevoie de putin timp, doar atat.
Dupa cateva minute in care am schimbat cateva cuvinte cu Chuck, Newt m-a luat cu el sa imi arate imprejurimile, lasandu-l pe baietel si pe ceilalti locuitori ai poienii sa se ocupe de pregatirile pentru ospatul care va fi dat in cinstea mea. Se pare ca o data pe luna, cand apare un incepator, se da o petrecere mare unde toata lumea se distreaza si uita de griji. Mi se pare o idee destul de buna.

" Ma asculti macar? " aud dintr-o data voce lui Newt, intorcandu-ma brusc spre el vazandu-l nedumerit. Mda...nu am auzit nimic din ce a spus pana acum.

Dau sa spun ceva pentru a ma apara dar imediat inchid gura. Imi las capul in jos total rusinata de situatie si incep sa ma joc cu degetele. Brusc imi dau seama de ceva.. Cred ca asta este un tic de-al meu, ma joc cu degetele cand sunt agitata. Insfarsit ceva ce stiu despre mine. Incep sa zambesc larg uitandu-ma la mainile mele. Acum Newt sigur crede ca sunt nebuna. Respir din ce in ce mai repede. Incep sa imi amintesc. Eu chiar fac asta cand sunt agitata.

" Greenie esti bine? " ma intreaba Newt uitandu-se ciudat la mine.

" Nu sunt nebuna. Dar imi amintesc ceva despre mine. "

" Mhm. Ce iti amintesti ? "

" Am un fel de tic cand sunt agitata. Ma joc cu degetele mai mereu. Newt, eu chiar fac asta, imi amintesc. " spun fericita uitandu-ma acum in ochii lui. Zambeste si el.

" Asta e bine. "

Dau din cap in semn afirmativ si Newt ma ia de maini ducandu-le la nivelul ochilor mei. Ma strange usor de ele insa nu ma doare.

" Vezi? Totul va fi bine. " imi spune si zambeste gentil la mine. Ma simt fericita ca insfarsit stiu ceva despre mine, un lucru atat de nesemnificativ , insa pentru mine este o realizare uriasa.

Dupa cateva secunde baiatul cu par blond imi elibereaza mainile inca fixandu-ma cu privirea. Atunci mi-a venit o idee. Oare cum arat? Aceasta intrebare m-a rodea acum pe dinauntru. De cand am venit am vrut sa imi amintesc cum ma cheama, nestiind insa nici macar cum arat. Acum acest detaliu nu mi se mai parea asa mare pe langa faptul de a sti cum arat.
M-am uitat cu o expresie rugatoare la Newt, apoi cu o voce vaga l-am intrebat.

" Newt.."

" Da? "

" Eu...Eu cum arat? "

Se pare ca aceasta intrebare l-a facut pe Newt sa ma examineze mai mult, fara sa ii scape niciun detaliu. Ochii lui calatoreau pe fiecare particica de piele vizibila. Dintr-o data ma fixeaza cu privirea din nou schitand un zambet timid.

" Pai... Ai ochi verzi ca smaraldul, par castaniu cu o tenta de blond. Esti destul de inalta, iar pielea ta este palida, parca neatinsa de soare. Esti..frumoasa. "

Inima imi bubuia in piept puternic, parca vroia sa iasa de acolo. E prima data cand un baiat imi face un compliment, sau cel putin asta stiam eu. Ochii mei umblau nestingheriti uitandu-se la imprejurimile din poiana, nu stiam cum sa reactionez sau ce sa zi. M-am dat un pas inapoi, simtindu-ma prea aproape de el.

" Multumesc. " spun uitandu-ma la un copac din apropiere, acum fiind lucrul cel mai interesant de aici.

" Nu trebuie sa te rusinezi greenie. " imi spune.

" Ce faceti voi acolo porumbeilor ?" aud o voce care se apropia acum mai mult de noi si ii multumesc in gand ca m-a scapat de situatia jenanta de mai devreme.

Imi intorc capul pentru a-l vedea pe Minho, zambindu-i larg in timp ce el isi etaleaza gropitele din obraji.

" Ii aratam poiana. Tu ce faci aici? " il intreaba Newt iar Minho se opreste la cativa centimetri de noi.

" Alby mi-a spus sa va anunt ca in 10 minute o sa inceapa petrecerea. Haide greenie, o sa iti placa" imi spune si ma ia de brat ducandu-ma la locul unde mai multi baieti se stransesera pentru petrecere.

Nici nu imi dadusem sema cand a trecut timpul. Era deja seara. Ma uit imprejur si observ fiecare detaliu, fiecare centimetru. Totul arata superb, chiar imi placea. In mijlocul locului erau adunate mai multe lemne impreunate cu paie iar in varf se vedea un obiect neobisuit, intr-o forma ciudata care avea doua pene atasate. In jurul lui erau niste mese cu diferite preparate si bauturi, care nu stiam mai exact ce erau. Totul arata perfect.

" Sa inceapa petrecerea!! " unul dintre baieti tipa iar ceilalti incepura si ei sa tipe.

Pentru mine asta era neobisnuit. Sa vad o adunatura de vreo 50 de baieti care tipau si radeau zgomotos. Mai tarziu, acestia aprinsera lemnele si paiele, luminand locul care era destul de inecat in intuneric. Mai multi baieti se adunasera intr-un cerc mare pentru a-l privi pe Gally, care batea mar un baiat, insa nimeni nu avea vreo problema cu asta, se pare ca era o joaca pentru ei. Partea buna era ca niciunul dintre ei nu avea vreo urma, scopul jocului fiind aruncarea adversarului in afara cercului sau predarea acestuia. Radeau si se simteau bine, ceilalti beau si mancau pe saturate, in timp ce vorbeau intre ei diferite chestii. Brusc ma simt singura, il vad pe Newt care se distra si el uitandu-se la lupta dintre Gally si inca un baiat a-l carui nume nu-l stiam. Minho statea retras cu un grup de baietii, Alby se pare ca era si el tot acolo, iar Chuck devora pana la os un copanel de pui.
Ma retrag dintre zarva acesta, ducandu-ma cat mai departe, privind la cativa metri crapatura din zid pe care vroiam sa fug mai devreme. Acum puteam sa ma uit mai atent la ea. Semana cu un hol, care habar nu am unde duce. Ma apropii mai mult insa nu intru, in schimbul de vorbe cu Chuck, am aflat ca nu trebuie sa pasesc in afara poienii, si ca imi vor spune la momentul potrivit ce este si unde duce acest hol urias si intortochiat. Pe peretele din dreapta mea vad mai multe nume scrijelite in piatra. Vad "Newt" "Minho" "Gally" "Alby" si asa mai departe, insa observ si nume taiate : "George" "Julian" "Adam" si "Deucalion". Oare ce s-a intamplat cu ei de au taiat numele lor? M-am uitat in jos observand ceva lucind, il iau de jos si vad ca este un cutit. Ma uit la perete apoi la cutit si zambesc timida. Aduc mana mai aproape de zid in care tineam obiectul si ma las purtata de val. Pentru inceput scriu un "T" fara sa imi dau seama scriu si celelalte litere apoi socata ma dau in spate cand vad ca am compus un nume. "Tristana" acesta sa fie numele meu? Da, acesta este. Zambesc larg. Mi-am amintit numele meu.

" Tristana " spun incet apoi ma uit in jos.

A.N.

Se pare ca greenie si-a amintit insfarsit numele sau. Tam tam tam :)))
End of chapter 3❤.