Ariana (Volumul I)

Capitolul 28

Acele umbre au fost ale lui Rareș, David dacă vă amintiți și Radu, fostul meu prieten, care vor să mă ia pe sus, dar nu pot doarece Mihai îi doboară pe toți trei, mă ia pe sus și fuge cu mine mâncând pământul.

-Nu au altă treabă idioții ăștia?! Zice Mihai printre oftări, nervos.

-Nu, nu au, spun eu.

-Ee, păi am eu grijă de ei! Spune el mai nervos ca prima oară. Mă duce undeva, nu știu unde, mă sărută lung, mă pupă pe fru te, îmi spune să stau calmă, că totul va fi bine, că va avea el grijă de mine mereu. Mă încuie aici, îmi spune că trebuie să tac, să nu scot niciun sunet, să nu tușesc, să nu fac nimic. Mi-am setat telefonul pe silențios, în cazul în care Mihai mă va contacta, sper că va fi bine...îmi fac griji, demenții ăia chiar că n-au altă treabă.

Perspectiva lui Mihai

Mă îndrept spre idioții ăia, să văd ce vor și să ne lase naibii în pace odată. Rareș rânjește la apariția mea bruscă, fără Ariana.

-Unde e Ariana? Spune Radu nervos.

-Nu te interesează, spun eu.

-Auzi, vezi cum vorbești, că nu vorbești cu mă-ta, vorbești cu mine, spune el râzând.

-Auzi, dacă mai pomenești ceva de mama mea, te bag de unde ai ieșit, clar?! Mă răstesc eu la el.

-Ai tupeu, ă? Să vedem până când! Spune Rareș.

-Tu ce mai vrei? Nu ți-a ajuns bătaia? De data asta ți-o iei de la mine, ea din păcate, n-are ocazia să-ți dea una între felinare, spun eu nervos. Ce mama naibii tot vreți? Ce nu vă ajunge? Spun eu pe un ton întrebător și în același timp nervos.

-O vrem pe ea. David s-o fută odată, apoi eu, apoi Radu, spune Rareș.

În momentul în care spune asta, îl pocnesc, de cade pe pământ, inconștient vreo zece secunde, într-o fracțiune de secundă, îi dobor și pe ceilalți. După, Rareș se ridică repede să ia ceva ascuțit ca să-l înfigă în mine, dar când s-o facă, i-l înfig eu în inima, cade la pământ ca un vierme ce e, așa e, l-am ucis pe Rareș. Decât să mor eu, mai bine el. Nu se atinge nimeni de Ariana mea, sunt în stare să-i omor pe toți. Hai să fim serioși, nu se pune un vârcolac pârlit cu mine, nu avea nicio șansă. Radu se enervează, se panichează, dar David încearcă să riposteze, amândoi și au luat lucruri ascuțite ca să le înfingă în mine, fug cât pot, voi încerca să le fac față pentru că sunt doi, eu sunt singur, dar speranța moare ultima, nu?

Saluuut! Știu că e scurt, scuzeee.