Ariana (Volumul I)

Capitolul 40

***

-Nu te-am înșelat, iubito! Cine te-a mințit? Spun eu în timp ce mă încrunt.

-Am văzut cu ochii mei, ce ai de spus în legătură cu asta? Nu ai ce obiecta din moment ce am văzut cu ochii mei, așa că ieși te rog frumos afară! Exclamă ea nervoasă.

Mă împinge spre ușă, nici măcar nu mă ascultă, nu-i pot explica situația dacă nu mă lasă. După cum am mai spus, e imposibilă, dar o iubesc. Din tot sufletul chiar. Probabil că i-a dat nebuna aceea o viziune, de aceea m-a sărutat, chiar și-a meritat moartea, nu crezi?

Mă împinge afară din apartament și încuie ușa. Aș putea s-o sparg, dar n-o fac pentru că tot eu trebuie s-o repar, deci, mai bine mă rog de ea să mă lase să intru. Bat la ușă în continuu, iar ea nu mă ascultă. Nu vrea, o aud plângând din camera ei. Plânge pentru ceva ce nu s-a întâmplat. Nu pot să cred că nu mă ascultă nu iar, ci din nou. Doamne, ce femeie complicată mi-ai dat...dar ști vorba aceea? Nu poți avea totul. Dumnezeu îți dă un deget, nu toată mâna și nici nu trebuie să-ți dorești toată mâna.

Nu suntem de foarte multă vreme împreună, dar mereu trebuie să apara ceva care să ne facă să ne certăm în ultimul hal, ce pot să zic mai mult de atât? Ea nu mă ascultă, nu are încredere în mine. Am înțeles acum, o crede pe nebuna aceea, iar pe mine nu. Ce fel de relație e asta? Nu pot să cred că nu are încredere în mine! E de neconceput, oameni buni!

-Deschide ușa, iubito! Cum poți avea încredere în nebuna aia și în mine nu?! Spun eu nervos în timp ce mai dau doi sau trei pumni în ușă.

Evident că știu că suntem într-un bloc și că ne aud toți vecinii, dar vorba aceea "mi se rupe de ei". Bat în ușă ca un nebun ce sunt, doar mă știi, iar ea nici nu se sinchisește să-mi-o deschidă. Nu dă pe mine nici doi bani...nu vrea să asculte versiunea mea.

-Nu mă lași să-ți explic! Tu realizezi ce faci? Nu dai nici doi bani pe mine! Ce fel de relație e asta? Spune-mi și mie! Spun eu în timp ce dau un pumn care recunosc din suflet că m-a durut și zgomotos.

Un vecin se îndreaptă spre mine cu pași repezi. E trecut de vârsta a doua.

-Domnule, vă rog să plecați dacă fata nu dorește să vă vadă sau voi fii nevoit să chem poliția, spune el încruntându-se.

-Domnule, dacă nu zbori de aici în următoarele cinci secunde, te fac eu să zbori! Exclam eu către el. Ok, poate am vorbit cu precipitații, dar chiar mă enervează, ce se bagă el între noi?

Acel domn se sperie și pleacă imediat după ce aude amenințarea mea.
Trece o oră, iar Ariana tot nu vrea să converseze cu mine. Nu vrea și gata. Nu vrea, m-am rugat de ea, am plâns, am bătut în ușa aia, dar fără folos. Ariana nu mă mai vrea, poate am fost doar o jucărie pentru ea. Cum a găsit un motiv, m-a aruncat la gunoi.

Salut, știu că e scurt, dar chiar nu am timp să postez, m-am grăbit cu postatul cât de repede am putut...îmi cer scuze.