Capitolul 34

1.1K 67 16
                                    

Am căzut la pământ instantaneu...pot s-o omor dacă vreau. Problema e că nu pot...de dragul vremurilor trecute...am fost prietene foarte bune, niciodată nu credeam că mă poate trăda, are ea o legătură cu Rareș, știu sigur.
Am lăsat-o să mă lovească, dar fără folos dacă nu reacționez, dacă nu fac nimic, nu?

-Ești o lașă! Te voi ucide, nenorocito! Din vina ta a murit Rareș al meu, nesimțito! Te urăsc! Zice ea izbucnind în plans în timp ce se așază pe jos.

Îl iubește pe Rareș, nu pot să cred...nici nu știam că-l cunoaște. În perioada în care l- am cunoscut, nu mai țineam legătura cu ea. Probabil erau prieteni și el nu știa că eu cu Ana eram prietene. Da, am zis corect...din păcate, nu mai suntem prietene...
Nu e vina mea că Rareș a fost obsedat de mine, aș fi vrut s-o iubească pe ea...
Nu am mai dat ochii cu Cristina deloc, dacă o să dau, o omor fără să clipesc de două ori, e o nesimțită, ca să nu spun cum e ea de fapt.

-Ana, îl iubești pe Rareș? Spun eu mărindu-mi ochii.

-Ce mai contează? Exclamă ea.

-Contează...spun eu așezându-mă lângă ea. Nu e vina mea, nu l-am iubit niciodată, doar voiam să-l fac gelos pe Mihai înainte să fim împreună, spun eu atingându-i umărul.

-Nu mă atinge! Lasă-mă! Spune ea în timp ce se ridică.

-Ana, nu mai reacționa așa de urât! Nu vezi că încerc să te împac? Spun eu ridicându-mă brusc, încruntându-mă.

-Nu mă interesează câtuși de puțin ce încerci să faci! Te urăsc și niciodată nu vă voi împăca cu tine, dacă s-ar fi întâmplat să moară Mihai cum a murit Rareș, procedai exact la fel, spune ea în timp ce-și șterge lacrimile.

-Înseamnă că nu mă cunoști, Ana...niciodată nu te-am învinovățit pentru ceva nu ai făcut cu mâna ta! Nu e vina mea că Rareș nu te-a iubit, bine? Spun eu în timp ce-mi strând părul prins într-o coadă de cal. Elasticul nu mai e bun, în ultima vreme nu am avut timp să-mi cumpăr elastice, lenjerie intimă, o nouă lenjerie de pat, etc...

-Ești o nenorocită! Spune ea trăgându-mi o palmă.

În acel moment m-am săturat să fiu lovită de așa-zisa mea prietenă. Mă apropii de ea, îmi lipesc mâinile de geaca ei de blugi, o strâng cu cea mai mare putere și o izbesc de perete. Nu, nu sunt bisexuală, sună a ceva puțin mai pervers, dar nu e. Mă încrunt.

-Ascultă-mă bine aici. Am vrut să ne împăcam, să fim ca înainte, dar observ că nu se poate discuta cu tine vampirește, nu am cum să vorbesc altfel, ești vârcolac din păcate, dau din sprâncene în timp ce mii se roșesc ochii de furie. Niciodată, dar niciodată să nu mă mai subestimezi că-ți mut capul pe fund și nu cred că vrei să stai cu nasul pe la fund mereu, nu? Se mai împute treaba dacă știi cum zic. Tu, dacă mă urăști, poate pentru că-l iubești nebunește, știu cum e, dar acum chiar nu a fost vina mea, nu am făcut-o eu! Ești turcoaică? Ce nu înțelegi? Vrei să-ți scriu pe un bilet că nu e vina mea? Nici măcar nu am vrut să fiu vreodată cu Rareș, ți-am mai spus, voiam doar să-l fac gelos pe Mihai. Cum spuneam, dacă mă urăști, pleacă! Lasă-mă să-mi trăiesc viața cea veșnică, dar dacă te prind că mai atentezi la lucruri din acestea, te bag în pământ cu mâna mea! Atunci, chiar poți da vina pe mine și te duci la prietenul tău, Rareș să scârțâiți un nor împreună.
Aa și încă ceva, să-ți iei altă geacă, am rupt-o pe aceasta din greșeală, ups, spun eu zâmbind victorios, dându-i drumul în sfârsit din strânsoare.

Am lăsat-o acolo să se gândească dacă mai vrea să stea pe pământ sau să meargă la Rareș. Merg cât merg și zăresc o siluetă de bărbat foarte cunoscută. E Mihai.

-Mamă, ce rea ești, am zis să stau și să privesc spectacolul "dramatic", zice el în timp ce deschide ghilimelele din mâini.

-Să vezi ce-ți dau! Exclam eu nervoasă.

-Ce-mi dai? Spune el dând din sprânce în timp ce bineînțeles, se gândește la perversitațile lui.

-Hai, lasă-mă cu din astea că n-am chef, spun eu dându-mi ochii peste cap. Mă îndrept spre el și îi plasez un mic sărut.

-Ha, ha. Ai cedat, ai uitat de micuțul nostru pariu.

Saluut, știu că e cam scurt, dar sper că e măcar reușit. Am o surpriză, o să aflați despre ce este vorba în câteva zile.

Ariana (Volumul I)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum