- Ok... Tu ştii că eşti Maia, fiica lui Todor şi al lui Isole. Aşa este, după părerea mea. Tu ai crescut frumos spre deosebire de mine, ai avut un viitor asigurat oricum, ai primit afecţiune, ai avut un umăr pe care să plângi şi mult mai multe lucruri. Acum eşti nevoită să suferi, suferinţă fără de care nu te-ai fi născut deoarece un om s-a sacrificat pentru tine. Acest om a fost cu siguranţă minunat fiindcă a însufleţit femeia la care am visat dintotdeauna şi de care am norocul să mă bucur şi să o iubesc. De tine este vorba, Maia! De tine!
Fără tine nu aş fi fost fericit. Universul mi-a rezervat însă o fiinţă extraordinară. Femeia aceasta nu mai este. A plecat şi a lăsat un înger în urma ei. Mama ta, Maia, nu este Isole. Mama ta a fost sora ei, o persoană pe care tu nu o cunoşti fiindcă Isole te-a crescut aşa de frumos, în aşa fel încât nu ai simţit nimic.
Maia a rămas căzută undeva între realitate şi visare. Nu ştia dacă trebuie să fie furioasă fiindcă aflase abia atunci sau să fie bucuroasă că totuşi aflase.
Acum se gândea doar la minciuna colosală pe care o înghiţise de peste douăzeci de ani. Trecea printr-o senzaţie unică, necunoscută, dar, în mod cert, neplăcută.
CITEȘTI
Felinare Oarbe
Romance" Nu iubim cu adevărat decât atunci când iubim fără motive. " ~ Anatole France ~ Așa a fost...Un tânăr cuplu, stabilit în Elveția, trăia inspirând și expirând iubire. Will își iubea soția, pe Maia, nu pentru că arăta spectaculos, ci pentru că ea f...
