Elemental Humans-Necesită Editare

9

La naiba cu toate, când Doamne iartă-mă vin?! Stau de o oră să le aștept fundurile puturoase, și simt că o să explodez de plictiseala!
Mă învârt ca leul în cușcă prin sala mare, în timp ce Hunter se uita liniștit cum mă mișc, iar adulții vorbeau treburi împărătești și plictisitoare.
-Cassy, liniștește-te și așează-te puțin. Vor veni cât de curând pot. spune Ava
-A trecut deja o oră, ce naiba! După ce că ritalul îi va întregi, tot ei întârzie!spun ofticata
Araon ridică din sprâncene.
-Ce ritual?intreaba el
Eu mă opresc, și înjur. Uite așa mi-a scăpat mie porumbelul.
Perfect, acum toți sunt atenți la mine,brusc interesați de ce am de zis. Eu îmi încrucișez mâinile defensiv.
-Aha, acum brusc sunteți interesați de ce am de zis, huh?plescai din buze
-Cassandra, este ceva important. Trebuie să ne spui.spune răspicat Araon
-Mda? Știi tu dacă este important? pufnesc dandu-mi ochii peste cap,neintentionând să îi ascult autoritatea
-Cass, lasă mofturile și spune-mi despre ritual!spune Hunter ridicându-se de pe scaun și postându-se în fața mea ,intimidant.Esti singura care știe despre ce e vorba.adauga blând
Eu mă uit nesigură la el, cu încăpățânarea clătinându-se sub privirea lui arzătoare(mai mult sau mai puțin la propriu, având în vedere originea lui). Oftez, știind că n-am cum să am dorit de izbândă cu el. Parcă îmi topește încăpățânarea!
-Bine bine, vă spun.mormai eu așezându-mă la masă
Ignor privirea mărită a lui Araon, uimit că am cedat atât de ușor în fața lui Hunter față de el, sclipirea din ochii Avei și rânjetul lui Assyr și Allan.
Băieții.
Mda, băieții.
Întorc capul și mijesc ochii la tachinarea lui Hunter ,care doar zâmbi ambiguu. Îmi rostogolesc ochii.
-Deci, ritualul constă în consolidarea puterii a fiecărui Element. Fiecare Elementar se va găsi pe sine însuși cu adevărat, și puterea Elementului o va detine pe toată. De aceea, Ava, te simți atât de vulnerabilă. Eu m-am găsit pe mine insami, îndeplinind ritualul, și astfel Umbra s-a întregit în mine, mă rog, eu m-am întregit. Asta s-a întâmplat când Shade m-a găsit.adaug amintindu-mi momentul de pe plajă
-Vrei să spui că fiecare Elementar are calul lui? întreabă Hunter
Eu dau afirmativ din cap.
-Da, iar tu vei avea propriul tău Familiar. Este o parte din tine. Sunteți conectati mental, dar distanța dintre voi este prea mare, așa că de aceea nu vă puteți simți prezența celuilalt. Însă curând vă veți întâlni, iar totul va reveni la echilibrul natural.inchei eu explicarea situației
Inspir o gură mare de aer, și oftez adânc. Am spus totul relativ repede, fără să respir. Nu știu de ce, dar simțeam nevoia să termin de explicat cât mai repede.
Poate pentru că au sosit.
Imediat, goarna răsună, anunțând venirea lor. Toti ne ridicăm și ieșim să îi întâmpinăm. Brusc, mă simt emoționată și nerăbdătoare, nu știu de ce. Mă apropii de Hunter și merg umăr la umăr cu el, care deși avea o atitudine calmă, îi auzeam bătăile relativ rapide ale inimii(auz inuman de ascuțit).
În curtea interioară a palatului, 6 tinerii de vârstă cu mine stăteau înșirati ca la o condamnare, în spatele Imparatilor și Împărătesei Ayra ce vorbeau liniștiți, sub formă dragonica. Sunt enormi,nu am ce zice, dar Araon este mult mai mare, iar Allan îl depășește cu un metru.
Oricum, statura lor impunătoare și oarecum feerică reușește să mă intimedeze oleacă.
Instinctiv, îmi împletesc degetele cu ale lui Hunter. El îmi zâmbește liniștitor, iar eu nu pot decât să îi răspund la zâmbet.
-Bine aţi venit,va așteptam de ceva vreme! salută Allan zâmbind
-Aţi întâlnit cumva dificultăți pe drum? întrebă și Araon
-Oh, Ava, ce mai faci?! Nu ne-am văzut de mult timp! spune London coborând capul de dragon la înălțimea Avei
-Știu, Lon, dar se pare că soarta ne-a adus atât de curând împreună! zâmbi ea dragoanei
-Vai, dar ce nepoliticos, am uitat să mă transform! pufai London retrăgându-si capul enorm, lăsând o dâră de fum în urmă
Ochii ei îl observara inconștient pe Hunter, și pot să jur că tresări, cu ochii strălucind într-un mod ciudat.
Dar nu apuc să mă gândesc asupra acestui detaliu, căci ea deja se transforma în om.
Îmi abțin icnetul de surpriză când p văd, si întorc rapid privirea. La naiba, seamana atât de bine cu Hunter! Are forma nasului și buzelor ei,iar fruntea și sprâncenele sunt vizibil asemănătoare. Se vede de la o poștă asemănarea izbitoare și cam dubioasă. Adică, London este împreună cu Aarok, iar Hunter este cu siguranță fiul lui Assyr, căci de la el s moștenit puterea Elementară. Hmm, cred că tocmai am descoperit o dramă familială...
Nu apuc să mă afund în gânduri, căci London îmi sesiza prezența. Mării ochii de uimire.
-Oh, Doamne, Ava, fiica ta este izbitor de asemănătoare ca tine! Are aceleași atuuri ca ale tale, care au reușit să îl cucerească din prima pe Araon! Să nu te miri când te vei trezi bunică curând! chicoti ea spre oroarea mea
Eu tușesc, încercând să atrag atenția de la obrajii mei roșii ca focul.
-Sunt aici, ca să știți și voi. Și pe moment, nu sunt deloc dispusă să fiu mamă. Pentru următorul secol.adaug accentuând cuvântul "secol"
-Asta spui tu, dar peste câțiva ani... Te vei răzgândi cu siguranță.spune London increzatoare
Îl aud pe Hunter pufnind ironic, și nu pot să nu mă uit urât la el. Când îmi văzu privirea, ridică o sprânceană.
-Ce? Nu am spus nimic! se apără el. Presupun că nu te cunosc îndeajuns încât să știe că încăpățânarea ta nu are limite,si că dacă nu vrei ceva, nu vei face nici cu Apocalipsa pe urmele tale.spune el dându-și ochii peste cap
-Auzi la tine, Apocalipsa! Spune-mi te rog că n-ai început să devii credincios...!mormăi
-Tu amuzanto.
-...vă invităm în palat! aud pe Allan luând cuvântul
Îmi rostogolesc ochii și ii urmez. Mă uit din când în când la adolescenții ce n-aveau nici o treabă cu ce se întâmplă în jurul lor, fiecare făcând o activitate. Unii vorbeau de zor, alții butonau de zor telefonul, și unii se uitau plictisiti în jur.
Totul se întâmplă când ajungem în Hol, când calcara în dreptul fiecărui vârf al Stelei inconștient. Imediat, ei se opriră ca niște statui, iar atmosfera se undui,pulsand a magie.
Imediat, Steaua începu să strălucească, iar fiecare Elementar începu să ilumineze în culoarea specifică lui. Și Hunter era printre ei, și se uita confuz.
-Începe.murmur uitându-mă la Steaua care începu să se coloreze în culorile Elementelor
Elementarii începură să lumineze în culorile specifice fiecăruia, iar ochii oglindiră puterea enormă ale acestora. Fiecare fu învăluit în Elementul său,iar tinuta vestimentară se schimba. De la hainele tipic umane, ajunseră să poarte armuri specifice fiecărui Element. Astfel, și tinuta mea se schimbă, și mă trezesc ca port o tinuta de Asasina. O admir, în timp ce Elementarii se intregeau(ceva de genul, în timp ce unul murea, eu mă uitam la cât sânge aveam pe haine) .
Oh, la naiba. Acum mi-am dat seama că dacă până acum ei nu se cunoscuseră cu caii lor, înseamnă că tocmai acum, de ritual, se va întâmpla! Ceea ce este cam nepotrivit, având în vedere că atunci când un Elementar își întâlnește Familiarul și apare conexiunea de nedistrus, se cam zguduie lumea. Și se înțelege ce se va întâmpla când toți 6 Elementarii vor avea conexiunea cu Caii lor... Va fi ceva colosal. Din fericire, nu va produce daune. Doar va cutremura din cap până în picioare lumea, și prin lume mă refer la populația umană. Ființa lor se va cutremura când fiecare Element se va întregi, deoarece, logic, omul este o adunătură din puterile divine ale Elementelor. Noi suntem legați mai mult decât spiritual cu oamenii. Ca să se înțeleagă enormitatea situației, eu, Umbra, a fost formată din toate emoțiile negative ale oamenilor, ce au fost atât de puternice, încât au putut forma o putere chiar mai mare ca Elementele Originale, adică Focul, Apa, Pământul și Aerul.
Speranța subită mi se spulberă când în aer răsună nechezaturi melodioase ale Cailor Divini.
Mă răsucesc și mă uit cu admirație la Caii divini(adica divini-divini, magnifici;ca Scade de altfel), care tropaiau nerăbdători să își întâlnească Stăpânul,scuturandu-și coamele lungi și strălucitoare.
Pe lângă mine trec Elementarii, îndreptându-se spre Calul destinat fiecăruia. Îmi retin un zâmbet, amuzată de mersul ca de zombi al tinerilor, care erau ca și vrăjiți de Caii din fața ochilor săi. Îl urmăresc pe Hunter cu privirea, care se uita fascinat la armăsarul nărăvaș ce strălucea ca însăși Focul în razele aurii ale soarelui, în contrast cu coama mătăsoasă și strălucitoare, de culoarea taciunelui aprins. Hunter îi zâmbi într-un fel numai de el știut, și ridică mâna ca să îl atingă. Închid ochii și inspir adânc, pregătindu-mă pentru impact.
Imediat ce fiecare Elementar își atinse Calul, totul, lumea, pământul, planetele galaxiei și însăși Universul se cutremură. Mai exact, Focul, Apa, Aerul, Pământul, Lumina, Fulgerul, Gheața și Întunericul se cutremurara sub unda puternică de putere ce se scurse în ei în valuri enorme. Mda, totul se întâmplă ca și cum o rafală puternică de vânt străbătu interiorul ființelor din lume,inclusiv Terra.
Eu, Slavă Domnului, nu am simțit impactul în toată intensitatea lui,deoarece nu sunt chiar o ființă vie care respiră. Oamenii au simțit, să zicem, fiecare celulă din organismul lor. Adică toată munca organelor, gen ficatul, stomacul, inima, esofagul... Ceea ce, personal, nu aș vrea să experimentez. Adică, nu trebuie să știi totul.
Săracii Împăraţi. Ei au simțit cel mai mult valul de putere, căci practic din eo s-a scurs puterea, iar eu au simțit și scurgerea bruscă de putere, și cutremurarea specifică oamenilor. Teribil.
Deschid ochii și mă uit în jur. Parcă aud cum greierii ţârâie în pustietatea în care sunt. Adică, Elementarii sunt în paradisul lor cu Caii săi,iar Împăraţii sunt aproape leșinaţi pe canapelele împărătești. Nu-i așa că-i drăguț?
Un sentiment de singurătate mă cuprinde, și mă simt dată la o parte. Pot să pariez că toți se distrează și se simt bine alături de Caii săi, pe când eu stau ca proasta și îi aștept să vină. Chiar îmi doresc să fiu acum cu Shade și să galopez alături de Hunter...
Un sentiment de gol îmi inundă sufletul, și brusc îmi doresc ca Hunter să fie lângă mine. Să îi simt prezența și să mă simt protejată și iubită. Așa mă simt alături de Hunter, cu care aș vrea să îmi petrec restul vieții,deoarece el mă face fericită și iubită.
Oftez, și un sentiment de nerăbdare mă cuprinde. Mă uit în zare, încercând să disting siluetele Elementarilor. Unde sunt?
Aud un nechezat, și instanței zâmbesc larg. Shade a venit!
Cobor rapid scările și mă îndrept încântată spre calul de culoarea corbului ce mă aștepta nerăbdător în curtea enormă a palatului.
O mângâi tandru pe botul catifelat, și simt legătura dintre noi vibrând puternic. Ea fornai și își împunse botul în palmă mea, cerând mângâiere. Eu chicotesc și o pup pe frunte, Îmbrățișându-i gâtul. Ea pufăi și își mișcă capul, cu nările expirand aer fierbinte în părul meu.
-Și eu te iubesc, fetițo.murmur zâmbind
Tropaitul de cai îmi atrage atenția, și mă eliberez din îmbrățișare, nemultumind-o pe Shade, care bătu din copita. Eu râd și o mângâi pe bot.
Îl văd pe Hunter călărind relaxat. Avea o expresie mulțumită pe chip și căuta cu privirea pe cineva. Când îmi intersectez privirea cu el, o căldură ma cuprinde și îi zâmbesc tandru.
-Hei.imi spune
-Hei.ii răspund
El descaleca, și înainte să realizez, îmi luă chipul în palme și mă sărută.
Mi-a fost dor de tine.
Și mie.
Un glas dres îmi reaminti unde suntem. Mă retrag din îmbrățișare cu părere de rău, dar el tot nu îmi dă drumul din brațe.
-Ce pot spune, Cass,progresezi destul de rapid, deși acum câteva zile erai indisponibila.zice Eveline apropiindu-se călare de noi
Asta-i bună! Și Ele este un Elementar?!  Nu m-aș mira dacă ar fi și Beth prin preajmă.
Eve începu să râdă, și mă scoase din gândurile mele.
-Oh, Doamne, asta este prima dată când te văd fără replică! Este o zi mare, n-am ce spune. Și, nu, Beth nu este un Elementar, din fericire. Este un hirpriz obișnuit de Pământ,la locul ei. spune parcă citindu-mi gândurile -Ce ușurare.spun sarcastic. Sincer, Eve, nu te-aș fi imaginat vreodată în tinuta Varsatorului. Defapt, m-aș fi așteptat să fi Focul, sau chiar Gheața. Apa mi se pare cam blândă pentru caracterul tău vulcanic.spun tachinand-o
Ea își dădu ochii peste cap. Fata brunetă de lângă ea pufni în râs.
-Nici nu știi ce putem face noi doua împreună! Aerul și Apă provoacă Apocalipsa însăși! râde ea
-Mda,stiu și eu asta.pufai
-Apropo, eu sunt Jade!se prezentă ea
-Cassandra,si îmi vei spune Cassandra.spun uitându-mă fix în ochii cenușii a lui Jade
-Îți spun cum vreau, deci, Cassandra să fie.raspunse ea
Eu îmi dau ochii peste cap și pufnesc. Pot să pariez că ne vom înțelege de minune, mai ales că ea are un caracter de șef ca mine. -Eu sunt Serenity, și sunt Astră.spune mândră o fată brunetă și cu ochii albaștri ce călarea un cal alb ca laptele și purta o rochie lungă, albă și vaporoasă, ca o zeiță,inconjurata de o aură aurie
Era flancată de doi băieți, un tip brunet si cu ochii husky ce avea o expresie plictisită și lasă-mă în pace cu patetismul tău,care e Inuit,si un alt tip,un Vânător,saten și cu ochii verzi, ce se uita zâmbitor la Jade, care roșise.
-Ai de gând să te prezinți tuturor sau ce? plescai Inuitul plictisit
-Da, Ethan, dacă trebuie să știi.marai ea enervată
-Ești absurdă, Serenity. Oricum toată lumea te cunoaște.spune Vânătorul
-Nu toată lumea, Mike. Sunt mulți ce nu au auzit nici măcar de existența mea, darămite de mine.spune ea zâmbind
Apoi întoarce capul și se uită strălucind la Hunter. Avea o sclipire în ochi ce nu îmi placu. Hmm, tipa asta este la vânătoare, dar din nefericire, el este deja luat.
Așa că decid să acționez. Mă desprind din brațele lui Hunter, atrăgându-i astfel atenția lui Serenity, și fluier ușor, tuguindu-mi buzele.
Imediat, Shade apăru de nicăieri, tropăind veselă până la noi. Armăsarul lui Hunter-Flame-începu să se agite. Shade își scutură coama neagră ca abisul și strălucitoare și se apropie de mine. O încalec dintr-o mișcare rapidă și apuc frâul de culoarea onixului.
-Ești gata pentru o cursă, Hunter? îl întreb cu un rânjet încrezător pe chip
Shade mă susține, bătând nerăbdătoare din copite. Hunter îmi răspunse la rânjet și sări rapid pe Flame, care tropăie agitat.
-Îți dau avans 5 metri, după care să văd cum te descurci.spune el cu ochii strălucitori
Mă uit în ochii lui ce mă ardeau, și nu pot să nu mă pierd un moment în ei.
Timpul se scurge, iubire.
Eu mijesc ochii.
-Abia aștept să-ți înghiți vorbele, Vânătorule.spun înainte să îi dau pinteni lui Shade
Instantaneu, ea tasni înainte, ca un fulger. A fost atât de rapidă, încât caii s-au îndepărtat din calea noastră. Shade parcă mânca pământul, iar copitele abia îl atingeau. Vântul vajvaia cu putere pe lângă urechile mele, asurzitor, dar senzația de euforie era prea intensă ca să îmi bat capul cu el. Sângele parcă era apa, curgând cu rapiditate prin vene, iar inima bătea la puterea umană maxima,simtind fiu plin impactul senzației uimitoare.
Însă tropaitul lui Flame din urmă mea îmi reaminti de cursa ce trebuie câștigată.
-Haide, Shade, știu că poți.ii murmur știind că o să mă audă prin zgomotul asurzitor al vântului
Este fără speranță. Flame și-a pus deja amprenta pe ea, iar acum o cheamă. Și ea îi cedează, fiind prea vrăjită de noul sentiment,iubirea. Oftez ușor, dar zâmbesc. Eu am zis că este o cursă, dar defapt este o vânătoare unde eu sunt prada,iar el, desigur, vânătorul.
Ajungem într-o poiană înconjurată de copaci enormi și deși,si Shade încetini din galop și se resemna la un trap. Astfel, Flame ne depăși și ne bloca calea. Eu mă dau jos de pe Shade și fac ceva ce îl surprinde:o tulesc în pădure. Haha, doar nu aveam de gând să renunț așa ușor.
Mă strecor printre trunchiurile dese ale copacilor, uitându-mă după un loc bun de ascuns.
Un fâșâit îmi atrage atenția, și întorc capul, ca să mă trezesc lipită de trunchiul unui copac.
Te-am prins.
Un fior mă străbătu din cap până în picioare, iar o dorință se aprinse deodată. Mă uit la ochii înflăcăraţi(la propriu) și mă pierd în aurul topit al lor. Îmi simt buzele uscate, și inima bătând cu putere în gât. Palmele începură să îmi transpire,iar simțurile mi se ascutira, așteptând să recepteze fiecare atingere de-a lui ce îmi va arde celulele.
Respirația lui fierbinte se izbea de pielea sensibilă a gâtului meu, făcându-mi pielea de găină. O atingere-o simplă atingere cu buzele-și mă cutremură. Apoi atingerea deveni un mic sărut, ca să progreseze la o mușcătură posesiva,ce îmi provoacă o mică durere. Dar mă topesc de-a dreptul când buzele moi și umede îmi dezmierdara locul vătămat,si nu pot să nu îmi doresc să înceteze cu tachinarea meschină.
Buzele începură să coboare cu săruturile, trăsând o venă subțire.Mainile i se strecoară ușor pe sub materialul subțire și începură să îmi mângâie pielea înfierbântata. Eu închid ochii, senzațiile intensificandu-se astfel, și mă las cuprinsă de ele. Acum buzele îmi tachinează decolteul maieului, sărutând din când în când pielea sensibila a sânilor,care tremură ușor de dorință. Cu două degete îmi cobori maieul până sub sâni și trase de sutien, lăsând aerul rece să se izbeasca de sânii mei. Gura lui innebunitoare începu să îmi depună săruturi mici și dese pe sâni, și să îmi tachineze sfârcurile. Eu gem și mă zbat sub el, dar corpul lui mă imobiliza.
Într-un final, mă eliberă din chinul ce îmi făcea corpul să ardă de-a dreptul. Buzele lui îmi acapara buzele, iar o scânteie se aprinde între noi. Mare, arzătoare, innebunitoare. Exotică.
Acum este rândul meu să îl necăjesc puțin. Îmi strecor mâinile în tricoul lui și cu buricele degetelor încep să trasez abdomenul lui, masandu-i mușchii.
I
El mârâi, și mă mușcă de buza inferioară. Eu chicotesc și îmi continui tachinarea, acum trasand linii deasupra blugilor lui.
Când simt că nu mai are, mă desprind ușor de buzele lui. Respiram cu rapiditate ,iar chipul meu era totul roșu,cu obrajii arzând.
-Te iubesc,mica mea prințesă.murmura el
-Și ei te iubesc, vânătorule.ii șoptesc închizând ochii
Stăm un moment cu ochii închiși și frunțile lipite, bucurându-ne unul de prezența celuilalt. Îmi doresc ca timpul să se oprească în acest moment și astfel să se termine povestea mea, alături de iubirea vieții mele.
♠♥♣♦♠♥♣♦♠♥♣♦♠♥♣♦♠♥♣♦♠♥♣♦♠♥♣
Mă întorc alături de Hunter la palat, noi doi mergând agale mâna în mână, cu cei doi tineri cai nou îndrăgostiți în urmă. Nu ne spunem nimic, dar liniștea din jurul nostru este armonioasă. Nu avem nevoie de cuvinte pentru a comunica. O privire și un zâmbet este de ajuns pentru a înțelege unul ce se petrece în sufletul celuilalt. Ne cunoaștem fiecare părticică, și fizic și moral, suntem ca doua jumătăți ce formează un întreg perfect. Și împreună putem învinge lumea. Suntem invincibili.
O muzică relaxantă răsună în aerul nopții, de la aceeași sursă de unde provine lumina. După ce ne mai apropiem, reușesc să disting glasuri și râsete ce se înalță în noaptea senină.
După ce dăm colțul (la propriu), în fața noastră se înfățișează imensul palat, pe a cărui terasă Împăraţii vorbeau și beau cocktailuri exotice. În salonul mare cu pereții din sticlă de puteai distinge siluetele Elementarilor care se pare că se distrează de minune, râzând și vorbind gălăgios. O văd pe Eve dându-se pe lângă Ethan, care ori e prost și nu o vede, ori se preface, făcând pe inaccesibilul. Mda, după privirea lui este clar că lumina zilei că este a doua variantă, căci avea un mic zâmbet în colțul gurii și se uita pe furiș la Eve. Nici nu știe ce îl așteaptă. Aproape că mi-e milă de el.