He's Mine

Capitolul 5.

-Ethan, relatia asta chiar nu merge. Nu vreau sa te iau cu clasicul "nu e vina ta" si asa mai departe. Fiindca stim ca e vina amandurora. Ne-am distantat, iar mie una nu-mi place. Nu vreau sa am un prieten care e total paralel cu mine. Te-am placut si inca tin la tine, dar nu mai mult decat ca la un prieten.
-Stii ceva? Ai dreptate.spune acesta.
Sigur am dreptate, la cum ti se zbate vena aia pe gat, mai ai putin si faci o criza.
-Oricum voiam sa ma despart de tine. Nu mi-ai oferit ce am vrut. Am pierdut 5 luni din viata cu o mironosita.
-Poftim? Iti bati joc de mine? Pana acum n-ai zis nimic, iar acum ce, iti dai arama pe fata?
-Hai pe bune! Chiar credeai ca eram indragostit de tine?
-Asta mi-ai zis, desteptule!
-Ce credula esti.
-Ei bine, da sunt. Dar te credeam altfel.
-Se pare ca nu sunt cum credeai.
-Si acum ce? O sa-mi spui ca tot ce a fost intre noi era o greseala?
-Nu am spus asta, dar cred ca asa a fost.
Nu imi vine sa cred. Cum m-am putut indragosti de un asemenea idiot? Cat de proasta am putut fi?
Cu toti nervii acumulati si cu forta minima pe care o aveam, i-am tras o palma, pe care sa nu o uite.
-Esti un idiot!
-Cum indraznesti sa ma lovesti?
-Foarte usor. Vrei sa-ti mai dau una?
-Nu-ti incerca norocul cu mine!
-Nu mi-e frica de tine!
-Esti sigura?ma intreaba acesta apropiindu-se amenintator de mult de mine.
-Da, sunt sigura.ii raspund cu incredere, desi in ochii mei se putea citi o urma de teama.
-Mhm...spune acesta, fixandu-ma cu privirea lui de gheata, care incerca sa-mi citeasca cele mai mari temeri din suflet. Oricum, am gasit deja una mult mai buna decat tine.
-Pe cine?
-Kara.
-Nu pot sa cred.
-E mai buna ca tine, accepta.
-Putin imi pasa de ce faci. Nu-mi pasa de nimic legat de tine.
-Nu cred.spune el, punandu-si o mana pe obrazul meu.
Acea atingere, care acum mult timp ma alina, acum imi provoaca doar repulsie, scarba.
-Ia mana de pe mine!il avertizez cu maxilarul inclestat.
-Nu-ti place?
-Tampitule!acesta a fost ultimul meu cuvant in ceea ce priveste aceasta situatie, dar el se pare ca nu e de aceeasi parere.
Cu o forta nemaipomenita, ma prinde de incheietura si ma lovesc de pieptul sau.
-Da-mi drumul!
-Nu ascult, javrele!
Acest cuvant a fost picatura care a umplut paharul, si i-am mai dat o palma, de toata frumusetea.
Pupilele lui se dilatasera si ridicase mana in incercarea de a ma lovi.
Frica imi invadase corpul, mintea imi tipa orice, doar sa ma misc sa evit impactul, dar corpul pur si simplu imi incremenise.
Am inchis ochii, asteptand finalul...

Din perspectiva lui Chase

Noul liceu, noi fete...am lasat tot in urma.
Acum eram in curtea scolii, cu cativa colegi, cand o anumita discutie mai aprinsa imi atrase atentia.
Se pare ca era fata de care ma lovisem ieri. O pitica, artagoasa, cu niste ochi care te cuceresc doar printr-o privire.
Dar cine e cel cu care se cearta?
Banuiesc ca e ceva serios, avand in vedere ca ea l-a palmuit putin. Era nervoasa, se facuse rosie la fata, iar daca o privire ar putea ucide, tipul acela ar fi terminat.
Ea incearca sa plece dar baiatul nu este de aceeasi parere. O prinde de incheietura, izbind-o de pieptul sau. Aceasta ii adreseaza o privire veninoasa, dar el e total imun.
Puteam sa vad ca mai avea putin si exploda la cati nervi avea si cat dezgust dezvoltase pentru el. Ii mai aplicase o palma, demna de o scena dintr-un film. In acel moment el ridicase mana, pregatit sa-i aplice acelasi tratament.
Gata! Asta a mers prea departe.
Ignor intrebarile prietenilor mei si ma indrept spre cei doi.
Am ajuns exact la fix, incat acel animal sa nu o atinga.
I-am prins mana, oprind traiectoria pe care pornise.
Observ cum este nedumerit de interventia mea, dar imediat ma fulgera cu privirea.
-Nu te-a invatat nimeni ca nu e bine sa dai in fete?il intreb, strangandu-l din ce in ce mai tare de mana.
-Pe tine te-a intrebat cineva, ceva?
-Absolut nimic. Dar nu am de gand sa stau cu mainile in san, cand vad ce idioti mai exista.
Dupa raspunsul oferit, am aruncat o scurta privire spre ea.
Arata ca un inger, avea un ten perfect, parul negru, ochii aceia scanteietori.
Am observat o urma de curiozitate in privirea sa. Ma privea profund, studiindu-ma putin. Am eliberat mana necunoscutului care indraznise sa ridice mana la o asemenea fata, perfecta.
Acesta plecase, murmurand un "Asta nu se termina aici!" Banuiesc ca vorbea catre ea.
-Esti bine?o intreb.
Aceasta aproba scurt, evitandu-mi privirea.
-Cine era?
-E o poveste mai lunga.
-Am timp. Apropo, sunt Chase.
-Sara. Imi pare bine.raspunde privindu-ma in ochi si oferindu-mi un mic zambet.

Din perspectiva Sarei

Imi ridic privirea, intalnindu-l pe necunoscutul de ieri. Trebuie sa recunosc, arata foarte bine.
-Esti bine?
Am aprobat scurt, privind in orice alta parte, doar la el nu.
-Cine era?
-E o poveste mai lunga.
-Am timp. Apropo, sunt Chase.
-Sara. Imi pare bine.ii spun cu un mic zambet pe buze.
Deci, am aflat identitatea baiatului misterios. Chase.
-Iti multumesc. Daca nu interveneai, probabil o pateam.
-Nici o problema. Nu puteam lasa sa se intample asta.
Pare un baiat dragut..dar uneori aparentele inseala. Am simtit asta pe propria piele sau mai bine spus pe propriul suflet.
-Pai, ar trebui sa plec sa-mi gasesc prietenii.spun cu sfiala.
Nu inteleg de ce ma face sa ma simt asa...
-Ce zici daca am merge la o cafea, sa-mi explici iesirea furtunoasa a prietenului tau.
Vorbind de el. Oare unde a disparut?
-Pai...

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Si cam acesta a fost. Sper sa va placa si sa-mi spuneti o parere despre capitol sau despre carte. Scuzati-ma pentru eventualele greseli. Va pup :*