He's Mine

Capitolul 6.

-Pai, nu stiu ce sa zic. Ar trebui sa plec.ii spun sfioasa.

-Haide. Am putea sa ne cunoastem mai bine, oricum vom fi in aceeasi clasa.spune el degajat.

-Fie. Vin.

Am mers alaturi de el, pana la o cafenea din apropierea liceului. Este mica, dar are un aspect primitor. Predomina culoarea crem si cateva mese maro. Pe pereti erau puse diferite tablouri mai vechi.
Ne-am asezat la o masa de langa geam. O chelnerita draguta,cu ochi verzi si forme bine proportionate, se indrepta spre masa noastra. In timp ce ne luat comanda, parca il sorbea din priviri pe Chase. Aceasta se indeparta, facandu-i acestuia cu ochiul.

-Si ai de gand sa-mi spui cine era acel baiat?ma intreaba baiatul cu ochi ciocolatii.

-Era fostul meu iubit.M-am despartit de el si nu i-a convenit.recunosc cu jumatate de gura.

-Sa inteleg ca asa reactioneaza la nervi?

-Nu stiu,e prima data cand face asta. Se pare ca nu il cunosc atat de bine.

Intre timp chelnerita ne-a adus comanda. Eram blocata. Nu intelegeam de ce un baiat ca el ar fi interesat sa vorbeasca cu o fata ca mine. Sa fim seriosi, nu sunt frumoasa, nu arat bine, dunt doar tocilara clasei. Cea pe care toti o iau drept proasta, dar am de gand sa schimb asta. Voi deveni egoista, ma voi gandi doar la mine. Pff..ce tot aberez? Nu as fi in stare. Sunt slaba. Sensibila, usor de manipulat.

-Sara?

Ies din momentul meu de gandire, cand imi aud numele.

-Ce spuneai?il intreb, deoarece nu eram deloc atenta la ce spunea.

-Te intrebam daca vrei sa te conduc..

Ciudat..sa ma conduca? Abia am ajuns sau atat de repede a zburat timpul incat nu am realizat? Ma uit spre ceasca mea si realizez ca terminasem cafeaua. Ridic privirea, avand pe chip un mic zambet fals si chinuit...cum sa zambesti cu tot sufletul cand esti total pierduta?

-Nu-ti face griji, nu vreau sa te deranjez. Pot merge singura.ii raspund acestuia dupa o scurta pauza.

-Nu e niciun deranj. Mai putem discuta.

-Sigur.

Ne ridicam de la masa, dupa ce acesta plateste si parasim cafeneaua.
Deja este ora 13, atat de repede a trecut timpul incat nu am realizat.
Mergeam alaturi de Chase, fiind inconjurati de o liniste stanjenitoare.
Dupa cateva minute, ajungem in fata casei mele. Iar pe balansoarul, de pe terasa statea Ethan.
-Mai, mai, mai. Uite cine s-a hotarat sa apara.
-Ce vrei Ethan?intreb eu fara pic de chef.
-Voiam sa discutam. Ma gandeam ca poate ti-ai schimbat parerea. Dar se pare ca ti-a gasit repede pe altcineva.spune acesta privindu-l cu ura pe Chase.
-Intre mine si Chase nu e nimic, suntem doar prieteni. Si nu mi-am schimbat parerea. Mai bine ai merge la scumpa ta Kara, si pe mine sa ma lasi in pace.
-Haide Sara, nu poti sa imi faci asta.
-Fii serios Ethan, nu am de gand sa mai mentin acest show de prost gust. Asta este, n-a fost sa fie, dar putem ramane prieteni.
-Prieteni? Nu pot sa fiu prietenul tau daca am sentimente pentru tine.
-Nu cred ca mai ai asa ceva. Mai devreme mai aveai putin si ma loveai.
-Sara, imi pare rau, chiar nu am vrut.spune acesta cu parere de rau.
-Prietene, tu chiar nu intelegi cand cineva te refuza?intreaba Chase.
Banuiesc ca era satul sa tot asiste la aceasta cearta.
-Te-a intrebat cineva ceva?riposteaza si Ethan.
-Nu am de gand sa stau si sa-ti ascult aberatiile. Fata te-a refuzat si gata.
-Mai bine ai tacea!
-Baieti, terminati. Ethan, pleaca te rog. Nu mai avem ce discuta.
Acesta a ascultat si s-a indepartat pana ce a iesit din raza mea vizuala.
-Scuze ca a trebuit sa vezi asta. Nu ma gandeam ca o sa ma astepte acasa.
-Stai linistita. E cam temperamental. Nu cred ca va renunta atat de usor.
-Stiu, dar nu am ce sa fac. Se va plictisi cand va realiza ca nu are nicio sansa.
-Poate ai dreptate.
-Mda...si multumesc ca m-ai condus.
-Nicio problema. Ne vedem maine la liceu.
-Sigur. Ceau.
-Ceau.
Ii zambesc si intru in casa. Ma indrept spre geamul care da spre strada, si il vad iesind din curte. Mai arunca inca o privire asupra casei si ma observa. Imi arunca un zambet iar in secunda urmatoare fug de langa geam, lipindu-ma de perete si alunecand usor. Cred ca eram toata rosie si aveam un zambet tamp pe fata.
Ma ridic incet aruncand o privire prin jur. Se pare ca sunt singura acasa.
Ma indrept spre bucatarie cu gandul de a-mi face cateva clatite.
Imi pun pe blatul bucatariei ingredientele necesare. Iau oua din frigider, laptele si caut faina. Dupa 20 de minute termin si clatitele. Imi fac drum spre sufragerie si caut un film bun.
Dupa 2 ore, ma ridic de pe canapea si plec sus pentru a ma pregati si a ma pune in pat.
Am facut un dus, mi-am luat pijamaua preferata, care era alcatuita dintru maiou alb si o pereche de pantaloni roz cu initiala mea pe ei.
M-am pus in pat, dar ceva nu ma lasa sa cad in lumea viselor. Doi ochi caprui isi fac loc in mintea mea...
Ceva e in neregula cu tine femeie? Te indragostesti de primul care iti iese in cale?
Nici vorba. Si tu acum te trezesti? Cand m-a intampinat Ethan n-ai putut sa-ti faci aparitia?
Scuteste-ma! Nu e vina mea ca doar asa iubiti tembeli iti gasesti.
Acum il faci tembel. Dar cand l-ai vazut prima data, salivai dupa el.
Hai sa nu vorbim de trecut.
Super! Am ajuns sa ma cert cu propria constiinta. Acum ce mai lipseste? Sa ma cert cu peretii?
In cele din urma am adormit, cu el in gand.