He's Mine

Capitolul 14.

Kevin.

Cred ca intr-o secunda am fost atat de rosie incat orice rac sau leguma a devenit geloasa pe mine.
Am sarit repede de pe masa si mi-am lasat capul, privind gresia din bucatarie.
-Vai Sara, ce rosie esti. spune Kev, razand. Te simti bine? intreaba acesta si isi pune o mana pe fruntea mea.

Copil idiot, facut din intamplare.

Aici sunt de acord cu tine.

-Idiotule. spun si ii indeparteaz mana, plecand in camera mea.
-Sara, asteapta. striga Chase in spatele meu.
-N-ai sa vezi.
Intru in camera si inchid usa cu cheia. Merg in baie si dai drumul apei pentru a umple cada.
Las hainele sa cada de pe mine si ma scufund in apa calda, muschii mei relaxandu-se. Aud cateva batai in usa camerei dar le ignor.

Cu siguranta e Chase.

Am stat in baie aproape o ora, pana am simtit ca apa incepe sa se raceasca.
Parasesc cada si imi infasor corpul intr-un prosop pufos.
Ma duc la dulap si imi scot o pereche de pantaloni scurti rosii, un tricou gri si lenjerie intima neagra.
Ies din camera, incercand sa nu fac zgomot si ma uit prin jur.
Sper sa nu fie nimeni acasa.
Cobor scarile incet. In casa nu se auzea nimic. Deci sunt singura. Ce bine!!!
Ma indrept spre bucatarie cu gandul de a manca ceva, dar o mana ma prinde de talie si ma trage.
-Aaaa. incep sa tip ca descreierata.
Mai am putin si incep sa plang.
-De ce tipi, pisi?
Chase...
-Te omor. Era sa fac atac de cord. Ai innebunit sau de ce m-ai speriat in asa hal?
-Ma gandeam ca ar fi amuzant.
-Uite ca nu a fost.
Ies din stransoarea bratului sau si imi continui drumul spre bucatarie, ignorandu-l pe barbatul din spatele meu.

Ii arat eu lui. De mine acum poate sa vorbeasca cu peretii.

Asa fato, bine ii faci.

Acum ma sustii?

Bineinteles. Daca nu pe tine, atunci pe cine?

Bine zis. I-o platim noi, adica eu...ai inteles tu.

Mda..

Scotocesc prin congelator dupa inghetata si gasesc o cutie cu aroma de fructe de padure. Preferata mea.
Iau si o lingura si merg in living, trecand pe langa Chase. Nu-i arunc nicio privire, tratandu-l cu indiferenta.
Ma asez pe canapea si privesc noul episod din CSI Miami. Iubesc serialul asta.
Mananc din inghetata si privesc atent noul caz care le da batai de cap politistilor.
Simt o prezenta langa mine, dar o ignor, concentrandu-ma asupra televizorului.
-Hai Sara, spune ceva. se milogeste Chase.
S-o crezi tu, amice.
Ma uit spre el cu o privire rece si goala. Acesta isi pune o mana pe piciorul meu dar i-o indepartez intr-o fractiune de secunda.
-Nu pune mana pe mine. marai eu.
Acesta nu inceteaza si isi pune mana unde a fost, strangand usor si incepe sa ma sarute pe gat.

Du-te baietas de aici. Ma crezi proasta, ca sa cedez asa usor?

Ma ridic repede de pe canapea si spun, parand nervoasa.
-Incredibil! Nici sa vad un amarat de serial nu pot de tine.
Acesta tace.
Ma duc in camera. Imi iau o pereche de tenesti negrii si un hanorac in aceeasi nuanta. Insfac castile si cobor.

-Unde pleci?
-Unde vreau. Sa nu te prind ca vii dupa mine.

Ies repede si ma indrept spre parc. Daca mai stateam langa Chase, incepeam sa rad la ce fata a facut si ce culoare a capatat.
Trebuie sa fac asta mai des.
Dau cateva ture de parc, ascultand muzica. Incep sa obosesc asa ca imi iau o sticla de apa si ma asez pe o bancuta. Cineva se aseaza langa mine, daca e Chase, ar face bine sa plece.
Imi ridic privirea spre persoana respectiva si raman muta. Ryan.
Fir-ar sa fie. Cat ghinion am.

-Ce vrei?il intreb.
-Asa direct. Nu tu "Buna, ce mai faci"?
-N-am chef de tine. Deci, spune-mi ce vrei sau cara-te.
-Oh, ce directa.
-Ce joc incerci sa joci?
-Nu e niciun...
-Nu te cred. i-o tai eu.
-Hmm...Chase te-a invatat bine. Esti rea, imi place.
-Nu m-a invatat nimic. Asa ca lasa-ma in pace. spun si dau sa ma ridic de pe banca, dar acesta ma prinde de incheietura si ma trage spre el.
Se apropie de urechea mea si imi sopteste:
-Nu e bine sa te joci cu focul. Risti sa te arzi.
-Hai lasa-ma cu replici din anii 60. Nu vreau sa te am prin preajma.
-Ti-e frica. Simt asta.
-Gresesti.
-Oare? Inima ta bate nebuneste, mai are putin si iti iese din piept. Ti-e frica de mine?ma intreaba acesta cu o scanteie de uimire in ochi.
-Da, mi-e frica de tine. Asta voiai sa auzi?
-Nu chiar. spune si imi elibereaza mana indepartandu-se de mine.

Asta a fost ciudat.

De acord cu tine, soro. Cred ca tipul e bipolar sau nebun.

Sau niciuna din aceste variante. Are el ceva. Dar nu e problema mea.

Las toate gandurile in urma si ma indrept spre casa.