He's Mine

Capitolul 13.

-Nu-l voi lasa, pentru ca tin prea mult la tine. Nu trebuie sa-ti faci griji, voi fi mereu langa tine si nu va reusi sa se apropie de tine.
-Mi-e frica, Chase.
-Stai linistita iubire, totul va fi bine. Hai sa mergem la ore.
Mi-am sters lacrimile si am mers impreuna cu Chase in clasa.
In urmatoarea pauza avem pranzul, dar nu am pofta de nimic.
Ora de istorie, parca a trecut cu incetinitorul. La un moment dat parca vedeam totul in ceata, o durere de cap punand stapanire pe mine.
Clopotelul se aude, iar colegii ies afara. Incerc sa ma ridic dar totul se face negru. Nefiind in stare sa mai stau pe propriile picioare. Ultimul lucru pe care il aud este strigatul disperat a lui Chase.
-Sara!
Apoi totul se evapora. Cazand intr-un somn adanc.

Din perspectiva lui Chase

Astept ca ora de istorie sa se termine. Aruncandu-i Sarei cateva priviri. Pare abatuta, piele ei e destul de palida.
Ceva nu e bine. Se aude clopotelul, iar colegii incep sa iasa din clasa. Ma uit dupa Sara si o vad incercand sa se ridice din banca, dar se dezechilibreaza. Ma duc spre ea iar cand ajung cade si o prind.
-Sara!strig fiind speriat de starea ei.
O ridic si merg spre cabinetul medical. Pe hol toti ne privesc si mai am putin si ii lovesc pe toti.
Intru in cabinet, uitand total sa bat, oricum nu are niciun rost, nu aveam de gand sa stau ca prostul pana imi raspunde cineva.
-I s-a facut rau si a lesinat!spun eu.
-Pune-o pe pat si iesi te rog afara.
Fac ce mi-a spus asistenta. O asez usor pe pat si o pup pe frunte apoi ies cu greu afara. Stau pe hol si ma invart ca un leu in cusca.
Au trecut mai mult de 10 minute iar asistenta aia inca nu mi-a spus nimic.
Daca nu iese odata sparg usa.
Intr-un final asiatenta ma cheama inauntru ai intru cautand-o pe Sara cu privirea. Sta pe pat cu privirea in tavan. In urmatoarea secunda sunt langa ea si o strang in brate.
-Sa nu-mi mai faci niciodata asta, m-ai speriat de moarte.
-Scuze. spune cu o voce putin ragusita.
Imi indrept privirea spre asistenta si o intreb:
-Ce a patit?
-O cadere de calciu si lipsa mancarii i-au provocat starea. Trebuie doar sa manance si isi va reveni.
-Multumim. ma indrept spre Sara si o ajut sa se ridice apoi pasim apre usa. La revedere.
Iesim pe usa si ii prind mana Sarei apoi imi impleticesc degete cu ale ei.
-Sa mergem sa mananci.
-Chase, nu mi-e prea foame.
-Sara, nici sa nu te aud. Ai auzit ce a spus asistenta. Nu vreau sa lesini din nou.
-Bine.
Intram in cantina si ne asezam la rand. Ii iau Sarei o portie de orez cu legume si piept de pui si un suc de portocale. Iar eu imi iau doar un mar si o sticla de apa.
Mergem la o masa si astept ca Sara sa termine de mancat.
-Dupa ce termini de mancat te duc acasa, nu mai are rost sa stai la ore daca te simti rau.
Aceasta aproba printr-o miscare a capului si continua sa manance.

(***)
Din perspectiva Sarei

Ma aflu in masina cu Chase si ne indreptam spre casa mea. Inca am o stare de ameteala, dar dupa un dus relaxant si un somn bun, cu siguranta o sa fiu mai bine.
Masina se opreste, se pare ca am ajuns. Imi indrept privirea spre Chase:
-Vrei sa intri? Mi-ar face bine sa mai stam impreuna. si ii ofer un mic zambet.
-Sigur, sa mergem.
Coboram din masina si ne indreptam spre casa. Deschid usa si pasesc in casa. Cred ca suntem singuri acasa. Sau asa credeam pana cand l-am vazut pe Kev venind din bucatarie.
-Hei Kev.
-Sara. Ai ajuns cam repede.
-Stiu, nu m-am simtit bine. Apropo, el e Chase. Iubitul meu.
-Iubit?
-Da Kev, ai auzit bine.
- De cand?
-De cateva zile. Daca nu dai pe acasa pierzi unele noutati.
Kevin ii arunca lui Chase cateva priviri nu foarte prietenoase, iar eu chicotesc din cauza imaginii din fata mea. Fratele meu si iubitul meu aruncandu-si priviri criminale. Cine ar fi zis?
-Ok Kev. Ce vrei sa-i zici? Sunt sigura ca nu scapa doar cu cateva priviri urate. spun eu razand.
-Sa nu indraznesti sa o ranesti fiindca va fi vai de capul tau. Ar fi bine sa asculti, eu nu ma repet.
-Stai linistit. Vreau sa o tin langa mine cat mai mult. spune Chase increzator.
-Sper.
-Kev, unde ai fost in ultimul timp? Nu prea te-am vazut.
-Am fost cu baietii.
-Iar ai fost la piste?
-Mhm...stii ca nu ma pot abtine.
-Stii ca imi fac griji pentru tine. Si mie imi place sa merg pe acolo dar nu concurez asa des. Trebuie sa ai grija. In fine, las-o asa. Ai mancat ceva?
-A facut mama, lasagna.
-Preferata mea.
Il iau pe Chase de mana si il trag dupa mine in bucatarie.
-Mananci cu mine?
-Nu iubito.
-Te rog frumos. spun si fac un botic.
-Nu te uita asa la mine. Stii ca nu pot sa-ti rezist.
-Deci mananci. spun cu un zambet invingator pe buze.
Pun lasagna la incalzit in cuptorul cu microunde si ma indrept spre dulap pentru a scoate doua farfurii si tacamuri. Dar Chase nu e de aceeasi parere cu mine. Ma ia de talie si isi lipeste buzele de ale mele intr-un sarut disperat. Ii raspund cu aceeasi pasiune. Acesta ma ridica in brate si ma aseaza pe blatul bucatariei. Imi infasor mainile in jurul gatului sau si il trag cat mai aproape de mine, lipindu-ne corpurile, dar momentul nostru este intrerupt de cineva care isi drege glasul.
Ma uit spre sursa sunetului, si raman incremenita...