Dimineata m-am trezit singur. Baietii deja impachetau. M-am ridicat si eu din pat, apoi i-am facut rutina de dimineata, mi-am luat bagajul si am coborat toti trei in fata hotelului, la autocar. Mi-am lasat bagajul, apoi m-am intors spre scari, si am dat peste cineva.
Aceeasi ochi. La fel de frumosi ca intotceauna. Niciodata nu cred ca ochii ei isi vor pierde stralucurea si veselia sprecifica. Insa in ei se cinea acum un strop de teama si regret. Margo si-a lasat priviea in jos, apoi m-a ocolit si si-a lasat bagajul si a urcat pe scarile din spate. Am oftat si m-am asezat langa Moira, ca de obicei.
Drumul spre casa a fost lung, si extrem de plictisitor. Ma gandeam cum putusem sa distrug tot. Doamne sunt asa un idiot. Distrusesem prietenia dintre mine, Lou si Liam. Iar pe Margo o facusem sa se simta oribil. Tot ce imi mai ramasese era Moira care in ultimul timp ma plictisea si ma scarbea teribil.
Oare ce vazusem la ea? Poate faptul ca era interesanta, la exterior. In rest, pe langa fapul ca avea capul pe umeri doar ca sa nu ii ploua in gat, nimic altceva. Nu se putea compara cu Margo. Ea era talenta, delicata, frumoasa, amuzanta. Era tot ce imi doream. Insa orgoliul meu e prea mare. Sau pur si simplu ma tem. Ma tem ca nu am sa pot sa o iubesc asa de mult cum merita, deoare niciodata nu am iubit pe nimeni. Foloaeam mereu ca si scuza "Nu vreau sa imi stric imaginea". Nu dadeam doi bani pe imagine. Dar imi pasa de sentimentele ei.
Nu te merit Margo.
*Margo's POV*
Nu prea stiu ce se intamplase pe parcursu drumului, deaorece dormisem pe Jess. Cand am ajund mi-am luat bagajul, si m-am indreptat spre casa impreuna cu prietena mea si cu Cam. Le-am zis noapte buna, apoi am intrat in casa.
-Tata? am stigat, insa nu mi-a raspuns nimeni, asa ca m-am dus in bucatarie.
-Margaret? intreaba el si se ridica de la masa la care era impruna cu doamna de varsta lui, care arata bine, ce e drept.
-Umm...tata?
-Ea e Lora. spune iar eu ii intind mana Lorei.
-Imi pare bina sa te cunosc Margaret. Tatal tau mi-a spus multe despre tine.
-Imi puteti spune Margo.
-Oh, scumpo imi poti vorbii la pertu. Mi-a parut bine sa te cunosc. La revedere James. Pa Margo! spunea apoi iese din bucatarie urmata de tata.
-Deci? intreb dupa ce el inchide usa.
-Planuiam sa iti spun despre asta.
-Ma bucur ca ti-ai gasit pe cineva. spun zambind.
-Serios?
-Normal tata! In plus, ea pare de treaba! Eu ma duc sus, ma pregatesc pentu maine. Noapte buna!
-Noapte buna scumpo!
Trecusera cam 3 zile de la excursie, in care Harry devenise obisnuitul Harry. Se saruta cu Moira pe holuri, isi parca masina exact unde voia fara sa ii pese de nimic si intarzia la priemle ore.
Eu eram tot eu. Cu o singuta exceptie. Nu il mai desenam. Pur si simplu nu mai puteam sa fac asta. Si imi lipsea enorm, dar simteam cum inima ma doare cand ma gandeam la el si la tot ce imi spusese.
Ma uitam absenta pe geam, iar profesoara de istorie ne spunea amanunte despre lectie, pana ce a fost intretlrupta de unsa care se deschisese.
-Buna ziua! Am fost trimisa de domnul director. M-a rugat sa o aduc de Margaret Williams in sala de sport. spune o fata, de a 9a banuiesc, iar eu ma ridic din banca la semnul profesoarei si o urmez pe acea fata.
-De ce m-a chemat? o intreb pe fata blonda.
-Am inteles ca este ceva legat de petrecerea de la sfarsitul anului pentru clasele de a 12-a. Apropo, eu sunt Gemma. spune prietenoasa si eu ii zambesc.
-Margo. raspund simplu, iesind din liceu.
-Sper sa ne mai vedem, Margo. Eu trebuie sa ma intorc la ore.
Dupa ce a plecat, m-am indreptat spre sala de sport, care nu era foarte departe de liceu. Am intrat pe usa care a scartait, si m-am uitat in jur. Nu am vazut pe nimeni, pana ca privirea mi-a cazut pe o silueta inalta, recunoscandu-l si de la spate dupa cocul sau specific. Harry. Am tras aer adanc in piept, iar el s-a intors si s-a uitat la mine fara vreo expresie.
-Imi pare bine ca ati venit copii! se aude vocea directorului, iar noi ne-am intora capul spre el, acesta facandu-ne semn sa ne apropiem.
-De ce ne-ati chemat?inteaba Harry.
-Am o sarcina importanta pentru voi. Am sunt 2 saptamani pana la petrecrea de final de an. Iar eu vreau ca voi sa va ocupati de ea.
-Noi? intreb nesigura.
-Da, tu si Harry. Este ceva in
neregula?
-N-nu. Dar de ce noi?
-Pentu ca tu ai viziunea artistica Margaret. Vei stii sa faci diferite decoratiuni, vei imbina culorile cum trebuie, tu te pricepi la lucruri de genul. Iar domnul Styles are multe realtii din cate am inteles. spune directorul iar Harry isi da ochii peste cap.
-Si Liam are relatii. spune uitandu-se spre mine.
-Styles, este o sarcina, si o vei face. Sunteti scutiti de urmatarele ore de azi, puteti sa va apucati de treaba. completeaza directotul apoi iese din sala, ramanand doar eu si Harry intr-o liniste ciudata, pana cand telefonul meu a intrerupt-o.
-Lora?
-Buna Margo! Tatal tau mi-a zis sa iti reamintesc ca azi suntem in 10 iunie. A zis ca trebuie sa ajungi undeva...
-Suntem in 10?! intreb nervoasa.
-Da scumpo. As vrea sa te conduc pana acolo, insa sunt la servici. Te descurci?
-Da merci ca mi-ai reamitit!spun si ii inchid oftand, apoi ma asez pe o banca cu fata in plame.
-Ce s-a intamplat? simpt o mana pe spatele meu si vocea lui Harry.
-Sunt o idioata.
-Nu esti Margo.Unde trebuie sa ajungi?
-La...La cimitir. raspund intr-un final, iar el se incrunta.
-Haide, te voi duce eu. imi intinde mana pe care o apuc ca sa ma ridic, apoi imi tine palma in a sa tot restul drumului pana la masina sa.
Oprim prima oara la o florarie de unde iau niste narcise albe, preferatele mamei. In scurt timp am ajuns la cimitir, in fata mormanrului... mamei.
Poate acesta este un amanunt pe care nu l-am mentionat. Mama murise cand eu aveam 7 an. Nu stiu exact cauza, tata nu a vrut sa imi spuna iar eu prefer sa nu deschid subiectul.
Am lasat florile langa celalalte, care dusesera puse de tata de dimineata, banuiesc.
" Mama, el e Harry. In fiecare seara iti vorbesc despre el. Este frumos, nu? Mai stii cand aveam 5 ani? Mai stii cand m-am indragostit de Josh la gradinita? Mereu mi-ai spus sa nu imi fie rusine cu sentimentele mele. Ele doar exiata, nu le poti contola. Acum imi pare rau ca simt asta pentu el. Nu ma va iubii niciodata inapoi. Iar faptul ca trebuie sa stau asa de mult cu el, imi place intr-un fel, si cu toate asta ma distruge. Imi e dor de tine mami, acum ai fi stiut ce sa imi zici ca totul sa fie bine.", mi-am spus in gand, apoi m-am indepartat de crucea ei.
-Nu mi-ai zis niciodata nimic de mama ta. remarca el.
-Nu am vrut sa iti creez mila sau ceva. raspund nepasatoare, apoi ma intorc si pasesc apre iesirea din cimir, cu el pe urmele mele.
-Unde vrei sa mergem? ma intreaba el, cand se urca in masina.
-Departe. rsapund fara sa realisez, iar el chicoteste si accelereaza cu viteza.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Ok cartea a facut aptoape 100 de vizualizari iar eu va sunt asa asdfghjkl nu pot sa cred!! Huh...well nu prea am multe de zis so....
Necorectat...
All the love penguins!!
