Stateam pe ultima piesa de mobilier din apartamenul lui Harry. Ma rog, fostul apartament. Gasisem un cumparator, acum noi ne cautam o casa in Santa Barbara.
-Ce zici de asta? intreaba Harry entuziasmat iar eu mi-am mutat ochii spre ecranul laptopului greoi. Toate orele aste de cautare ma obosisera.
-Nu...am dat aceelasi raspuns a suta oara.
Era ceva ce nu imi placea la casele astea, si nu faptul ce erau departe de locurile mele natale, ci pur si simplu ceva nu ma atragea la ele. Dar cred ca nu conteaza asa de mult, sunt cu cel pe care il iubesc si oriunde as fi cu el, eu ma voi simtii acasa.
-Stai! am spus inainte ca el sa inchida clapeta laptopu-lui. Cred ca imi place aceea...
-Serios? intreaba, zambeztul revenindu-i pe buze, iar eu am aprobat.
Imi place sa il vad zambind. Cred ca era cel mai frumos sentiment, atunci cand vezi lersoana pe care o iubesti cu toate fiinta ta, zambind.
-Ma duc sa pregatesc ceva de mancare. a spus el, apoi a lasat un scurt pupuic de obrazul meu.
M-am ridicat si m-am uitat in jur. Totul era impachetat. Hainele si toate lucrurile erau puse un cutii de carton. M-am pimbat printre ele, uitandu-ma la peretii albi si goi. Locul asta parea fara viata acum, atat de rece si sec. M-am uitat inca odata la cuti si am zis sa deschid una, asa ca le-am numarat pana am ajuns la a 5a si am deschis-o.
Nu era nimic interesant in ea, doar niste haine, aceleasi tricouri negre pe care Harry obisnuieste sa le poarte mereu. M-am uitat in spate si am vazut ca el era ocupat tot cu pregatirea mesei, asa ca mi-am facut curaj sa caut mai adanc prin cutie, cu toate ca stiam ca nu ii place sa ii caut prin lucruri.
Mana mea s-a lovit de ceva tare. Am despachetat repede obiectul si am dat de o rama. În ramă era pusa... Ei bine era pusa o poza cu noi doi...
Nu stiam dacă să tac si să asez obiectul acolo unde îl găsisem sau sa alerg pana la bucatarie apoi sa ii sar in brate iubitului meu.
-Nu pot sa cred ca ai gasit aia , Margo!
Am aruncat rama în cutie si m-am întors, unde l-am vazut pe Harry cu doua farfurii în mana.
-Eu...uuuh, doar...
-Tu ai gasit cadoul pe care voiam sa ti-l dau cand ajungeam in Santa Barbara. spune si lasa faruriile pe canapea, apoi isi incuciseaza mainile si se uita la mine serios.
Desigur ca nu mi-am putut stăpâni rasul când i-am văzut expresia fetei, care incerca sa fie seriosa, dar o urma de amuzament o trada.
M-am dus spre el si l-am imbratisat, apoi i-am stans obrajii in maini, turtindu-i, reusind sa il fac sa arate mult mai caragios.
-Termina! a spus infundat din cauza pozitiei ciudate a buzelor.
I-am dat drumul, apoi i-am lasat un sarut, si m-am intors sa impachetez cutia desfacuta, asta pana am simtit o palma grea care mi-a plesnit fundul.
-Pentru ce a fost asta? am intrebat socata.
-Trebuia sa fie pentru ceva? Fundul ala trebuia plesnit de mult la cat de sexy e.
Mi-am dat ochii peste cap si m-am dus spre canapea. Mi-am luat portia mea de mancare si mi-am facut comod "fundul meu cel sexy" in poala lui Harry, apoi am inceput sa mananc de parca totul era normal.
-Margo?
-Hmm?
-Ce faci?
-Mananc.Tu ce faci?
-Incerc sa mananc, dar nu pot.
-De ce nu poti?
-Ma incomodezi. spune tragand o gura mare de aer.
-Eu?
-Tu.
-Dar nu fac nimic.
-Ba faci...
-Ce fac?
-Stai unde nu trebuie.
-Da?intreb inocenta.
-Da.
-Eh, asta e.
-Margo, daca nu te dai jos, o sa arunc undeva omleta asta si o sa te mananc pe tine pe nenorocita asta de canapea.
Am inchitit in bucata pe care o avem in gura si apoi m-am dat jos, stapanindu-mi rasul.
-Stii ca asta nu se termina asa nu?
-Nu? raspund privindul inocent.
-Nu ma mai privi asa Margaret, ma faci sa vreau sa rup hainele alea de pe tine.
Am inceput sa rad, iar Harry s-a ridicat si mi-a luat farfuria din mana.
-Mai vreau! m-am plans ca un copil mic.
-De ce? Vrei sa te ingrasi?
-Se spune ca totul se pune pe fund. Nu te-ar deranja asta, nu?
-Cred ca mai avem cateva oua in bucatarie.
Am zambit victoriosa si mi-am urmat iubitul pans în bucatarie.
Peste 2 zile.
*Harry's POV*
Am pus ultima cutie a lui Margo in portbagaj. Cred ca masina sta nu fusese vreodata mai plina.
Mi-am mutat privirea spre ea si spre tatal ei. Isi lua la revedere de la singurul ei parinte, iar cu toate ca asta imi rupea inima, eram un egoist convins, voiam sa o iau mai repede aici, sa ajungem in noul nostru oras, la noua noastra casa si sa ne cunoastem noii venici.
"Orasul nostru, casa noastra" cand eram impreuna cu ea parca totul imi apartinea. Lumea, soarele, absolut totul. Ea ma face sa sa ma simt stapan pe tot ce e frumos, si asta poate pentru ca sunt al ei, unul caruia i-a permis accesul langa ea, la o fiinta minunata si frumoasa.
L-am privit pe James si i-am putut observa durerea din privire.
-Daca o ranesti, te omor. mi-a soptit apoi m-a tras intr-o imbratisare, la care nu ma asteptatm.
Si-a mai privit odata fiica, apoi ne-a urat drum bun.
Am luat-o pe Margo de mana si am mers spre masina. Acum incepe ceea ce e cu adevarat frumos.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Hey hey pinguiniloooor!😀
Stiu ca sunt asa o intarziata, dar am niste saptamani oribile.
Am o gramada de teme si diriga ne freaca tuturor fiecare nerv posibil.😡😡😬😠
Nici macar nu am putut sa va raspunda comentariile de la capitolul trecut.😯
(P.S: Scuzeee pentru asta....😣😣)
Asa ca daca v-a placut capitolul asta, lasati un comentariu.😊
Promit ca de data asta raspund.
😂😂😂😉😄😌✋
All the love dear penguins!!❤❤
