Cap. 7

322 19 2
                                    

Peste ceva timp Harry opreste masina in mijlocul pustietatii. El s-a dat primul jos, venind sa imi deschida portiera.

-Unde suntem? intreb confuza iar el doar zambeste intinzandu-mi mana.

Am apucat-o timida, iar el m-a tras dupa el, habar nu am unde. Trecand de niste copaci si cateva stadute, am ajuns intr-un golf micut, pe care aparent nu era nimeni.

Totul de vedea perfect aici. Marea ce isi lovea valurile de tarm, soarele ce incepea sa apunea usor lasand urme sagerii pe cer.

-Imi place sa vin aici, pentru putina liniste. se aude vocea lui Harry. M-am gandit ca ai avea nevoie de asta dupa...
-Nu e nevoie sa o spui...spun, dorindu-mi atat de tare sa plec de aici.

Imi placea asta. Sa stau cu el, pe o plaja goala, parea perfect. Insa nu pot sa nu imi amintesc ce imi spusese cu cateva zile in urma, asa ca decid doar sa ma intorc si sa ma duc spre nasina.

-Margo! il aud stigand din spatele meu, apoi ini apuca mana, intorcandu-ma spre el si lipindu-ma de pieptul lui. Unde pleci?
-Am zis ca vreau undeva departe, dar nu cu tine. spun, surprinzand-ma si pe mine cuvintele care tocmai imi parasisera gura.
-Atunci cu cine? Cu Liam? spune zambind obrzanic, ier eu doar ma intorc, plecand.
-Nu am cum sa ajung acasa. remarc dupa ce mai fac cativa pasi, intorcandu-ma spe el.
-Si asta ar fi problema mea?
-Da, pentu ca tu m-ai adus aici! tip la el.
-Tu ai zis ca vrei departe! tipa si el inapoi.
-E vina ta ca m-ai adus aici!
-Ba nu!
-Ba da!
-Ba nu! spune apropiandu-se din ce in ce mai mult de mine.
-Esti un idiot! spun cand ajunge in fata mea, poate prea aproape de mine, ramanad asa cateva secunde bune
-Saruta-ma! spune intr-un final, iar eu simt ca nu mai am aer.

Cat de mult vreau asta? Vreau asta de un an! Dar nu pot, nu pot sa fiu jucaria lui. Asa ca am preferat sa tac, si sa ma intorc.

-Du-ma acasa, te rog. soptesc iar el ofteaza usor, imi prinde mana si ma intorce cu fata la el.

Cateva secunde mai tarziu am simtit cum buzele sale sunt zdrobite de ale mele. Nu am vurt sa ii raspund la sarut, asa ca nu am facut-o. Mainile sale s-au infipt soldurile mele si m-au lipit de unul dintre copacii din apropiere.

-La dracu Margo, raspunde-mi!
-Sau ce? Ai de gand sa ma violezi sau ceva? intreb cu lacrimi in ochi, iar privirea sa nervoasa s-a transformat in una blanda.
-Cum ai putea crede ca ti-as face vreodata asa ceva? Margaret! Uita-te la mine! spune prinzandu-mi fata in plame, ridicand-o si stergandu-mi lacrimile.
-Nu vreau sa ma uit la tine. Cum ai putut sa faci asta? Esti cu Moira! Nu vreau sa fiu un pion in triunghiul vostru amoros.
-Despre ce tot vorbesti acolo? Tu, un pion? Tu esti totul pentru mine! Si stii care e problema? Ca sunt un las, si nu pot sa fac asta!
-Sa faci ce?
-Sa te iubesc asa cum meriti Margaret! Dar o fac, in felul meu.
-Cum? intreb nesigura.
-Trebuie sa te duc acasa.
-Dar Harry...
-Am zis ca trebuie sa te duc acasa. spune rece si serios, iar eu doar il urmez in liniste.

Ce tocmai se intamplase?

Nu a spus nici macar un cuvat in drum spre casa, la fel nici eu. A oprit masina in fata casei si mi-a aruncat o singura privire, apoi si-a intors capul spre geam. Am tacut din nou si m-am dat jos din masina, trantind portiera si mergand repede spre usa. Inainte sa intru, am auzit cum a accelerat puternic, iar eu am lasat o lacrima sa imi cada. Am sters-o repede si am intrat in casa, unde tata era in biroul sau.

Am decis sa nu il deranjez, si am urcat la mine in camera, de unde am scos de sub pat o veche cutie de pantofi. Am desfacut-o si am luat din ea ce a veam nevoie. Pozele vechi de la aniversarile mele. Maine este ziua mea, si implinesc 19 ani. 19 ani de existenta....ce mult suna. Cat de mult timp trecuse.

Imi amintesc aniversarile de cand eram mica, cu mama si tata alaturi. In dimineata zilei mele de nastere, ma trezeau aducandu-mi o briosa cu o lumanare in mijloc. Trecuse mult de cand mama nu mai era printe noi, iar asta o simteam mai tare atunci cand era ziua mea de nastere. Au fosti ani in care am stat doar cu tata si Jess, fara vreo petrecere sau ceva. Simteam ca nu mai e la fel fara ea.

Am bagat pozele in cutie, apoi mi-am asesat cateva carti si caiete in geanta pe care o voi lua manine, si mi-am luat blocul de desen incepand sa conturez, dupa ceva timp, chipul lui .... Harry.

*Harry's POV*
Am plecat din fata casei ei, mai nervos ca niciodata. Aproape ii spusesem tot. Cat de mult o iubesc,ca e totul petru mine, iar acum plec ca ultimul prost. Mi-am amintit ce ii spusesem in excursie, cum puteam crede ca ma va ierta pur si simplu?

Am ajuns in apartamentul pe care il imparteam cu Liam si Lou. Am observat ca nu sunt prin preajma, asa ca m-am asezat pe canapea si mi-am pus fata in palme.

- Amice esti ok? intreaba Lou.
-Hmm? Oh, da! Adica... E complicat.
-E vorba de Margo, normal ca e complicat. spune asezandu-se langa mine.
-De unde ai stiut ca e ceva legat de ea?
-Toata scoala stie ca voi veti organiza petrecerea de la sfarsitul anului, asa ca azi sigur ai stat ceva cu ea. Si in al doilea rand, arati asa de rau doar cand s-a intamplat ceva cu ea. Problema e ca nu e asa de complicat. Ea nu e complicata, poate doar complexa si minunata, nici decum complicata. Vorbeste cu ea!
-Am incercat.
-Si?
-A crezut ca vreau sa o violez.
-Ce dracu Styles ti-am spus sa ii vorbesti nu sa o sa sari pe ea!
-Asta a fost practic imposibil, nu m-am putut abtine!
-Atunci, cere-ti scuze.
-Stii ca nu sunt prea bun la asta.
-Atunci cucereste-o si fa-o sa uite.
-Nici asta nu sunt prea sigur ca pot sa o fac.
-Atuci mori singur si nefericit Styles! spune Lou riducandu-se de pe canapea.
-Stai! am spus inainte sa plece pe usa. Daca fac asta, ma vei ajuta?
-Ai cuvantul meu. Dar trebuie sa te desparti de Moira.
-O las asa pur si simplu?
-Nu. Am un plan, Harry. spune zambind.











~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

All the love penguins!!!♡♡

Her Eyes |H•S|Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum