Cap. 24

199 15 7
                                    

Harry's POV

-Harry! Harry trezeste-te!

Am mormait imbufnat si m-am intors pe spate, incercand sa imi deschid ochii. Am respirat adanc de  cateva ori, si brusc am simtit o presiune peste soldurile mele.

-Haide Harry, intarziem... se aude vocea roscatei mele.

Am deschis putin ochii, si am vazut-o pe Margo deasupra mea, miscandu-si palmele pe pieptul meu.

M-am ridicat brusc in fund, lasandu-i repede un sarut.

-Neata, iubito!
-Esti un idiot, Harry! spune ridicandu-se suparata si rosie la fata.

Imediat ce privirea mi s-a lipezit, am putut observa ca era imbracata intr-o pereche de pantaloni negri, o camasa alba, si parul prins intr-o coada la spate. S-a indreptat spre un scaun de unde am vazut ca a luat niste haine, tocurile ei facand zgomot pe parchet.

-Cat e ceasul? intreb ridicandu-ma din pat.
-E tarziu. Ti-am pegatit dosarul pentru inscriere. Trebuie sa fim acolo in jumate de ora. Mancam la  cafeneaua aia draguta de langa universitate la ora 12. Sa nu intarzii. Nu uita ca trebuie sa mergem la mama ta azi.

Ma uitam putin uluit la ea. Oare unde disparuse copilul de acum cateva zile? Tot ce puteam vedea acum in fata mea era o femeie matura, si foarte serioasa. Deci, puteam forta putin nota.

S-a apropiat de mine si pana sa realilez ce se intampla, mi-a scos tricoul pe cap, si a inceput sa ma imbrace intr-o camasa neagra, fara nici o cuta. A inchis-o pana la ultimul nastute, apoi mi-a aranjat gulerul.

-Nu vrei sa imi dai jos si pantalonii? intreb zambind si cu un ton pervers.

S-a uitat la mine si mi-a aratat aceelasi zambet, apoi s-a aplecat si a tras de pantaloni, lasandu-ma cu cura cascata.

-Esti asa un copil, Harry! spune Margo razand si aruncandu-mi blugii negrii in fata razand. Cat pot sa o iubesc pe fata asta.

Margo's POV

Harry si-a tras repede pantalonii pe el,  iar eu i-am adus pantofii. Ma ramas cateva secunde tacuta, admirandu-l; silueta sa inalta si masiva, parul superb, carliontat, parfumul ce umpluse deja camera - era pur si simplu superb.

Si era al meu. Toata fina lui era a mea. Si sunt egoista. Dar il iubeam prea mult ca sa nu fiu asa.

-Ce e?
-Hm? intreb ca scoasa din transa.
-E ceva in neregula cu camasa mea? intreaba ingrijorat.
-Nu, esti perfect, Harry. spun zambind incontrolabil.
-Ah, stiu ca sunt. spune mandru si am izbucnit amandoi in ras.

I-am intins dosarul de inscriere, pe  carel l-a rasfoit putin.

-Esti minunata, iubito! spune si ma imbratiseaza.

Am urcat in masina,  si am pornit spre una din noile noaste avenuri.



















Il asteptam pe Harry entuziasmata, langa cafeneaua unde trebuia sa ne intalnim. Eram foarte fericita pentru ca tocmai vorbisem cu tata, care era foarte bine, iar înscrierea decursese minunat.

Brusc, am simtit doua maini mari pe talia mea.

-Harry! spun si ii sar in brate. Cum a fost inscrierea? Am vorbit cu tata! E asa fericit cu Lora! Totul merge asa bine! spun nostalgica si imi las capul pe spate. La tine cum a fost?

A zambit slab si mi-a pus mana pe cap, ciufulindu-ma usor.

-A fost bine.

Ma mintea.

-Harry... spun si il imbratisez strans. Hai sa bem o cafea buna! incerc sa il inveselesc, luandu-l stans de mana, el zambindu-mi cald, lucru ce m-a facut sa ma topesc.












Dupa o gustare buna, la care Harry s-a mai relaxat putin, am luat drumul spre casa.

Odata ce am intrat, m-am indreptat drept spre cutia mea de haine, de unde mi-am luat un tricoul alb si o pereche de blugi, in care m-am imbracat repede, in timp ce Harry bea relaxat o sticla de suc pe canapea.

-Iubire, mergem?

Pentru prima oara cand aduceam in discutie subiectul asta, a zambit. Pana la urma nu cred ca lucrurile merg asa de prost in familia lui incat sa nu fie fericit sa isi vada mama.

Am inchis usa casei noaste, m-am indreptat cu pasi repezi spre masina, unde Harry ma astepta deja pe scaunul soferului.

-O sa dureze ceva. ma anunta, punandu-si centura.
-O sa fie bine! ii raspund, punandu-mi mana peste a lui, uitandu-ma in ochii lui verzi, ce acum pareau totusi tristi.

M-am incruntat putin, insa nu am lasat sa imi piara zambetul, si l-am lasat sa porneasca masina.









Trecuse aproximativ o ora si jumatate, in care o liniste apasatoare se afla intre noi, iar Harry parea foarte stresat.

-Vrei sa imi vorbesti despre ceva? intreb uitandu-ma la el.

A stans puternic volanul si si-a inclescat maxilarul.

-Margaret, este posibil sa auzi cateva lucruri despre mine. Nu vreau sa le crezi. Nu asa cum iti sunt spuse. spune cu o raceala atipica, ceea ce m-a faut sa ma cutremur putin.
-Harry, ce vrei sa spui. spun cu o voce usor tremuranda.

Brusc, am simtit cum virat dreapta, in campul de pe marginea soselei.

-Harry, ma sperii.. spun si imi dau centura jos, luandu-i repede capul ce statea aplecat in mainile mele mici.

I-am dat centura repede jos, apoi i-am dat usor mainile inclestate pe volan jos.

-Harry! tip la el intorcandu-l spre mine.

Nu, nu imi raspundea. Statea cu capul in jos, tremurand. Dupa cateva momente am realicat cum cateva lacrimi ii se scurg pe obraji. Avea un atac de panica.

Am coborat repede din masina, si am fugit spre parea lui, unde am deschis portiera si l-am tras repede afara. Cu toata forta mea, l-am tarat pre partea cu lanul de grau, departe de zgomotul soselei, apoi l-am lasat jos, cu spatele sprijinit de masina.

-Harry, te rog! spun panicata, stergandu-i tremurand lacrimile si transpiratia de pe fata.
-Margaret... spune in cele din urma, punandu-mi palma pe fata.
-Sunt aici, Harry. Cat de des se intampla asta? Ai pastile sau calmante sau ceva? intreb repede toate acestea, iar el dezabroba din cap.

-Margaret, te rog, stai langa mine.

Nu am mai spun nimic. M-as asezat in fund, langa el, observand cat de rosi si murdari sunt genungii mei. Dar nu imi pasa. As fi facut orice pentru el, ca sa se simta mai bine.

-Te iubesc, Margaret. Esti singura mea lumina. imi spune si imi ia obrajii in palmele sale mari, observand cum isi ingite nodul din gat. Imi pare rau pentru asta, doar ca..
-Nu, nu, e bine, Harry. Tot ce conteaza e ca esti bine.

Mi-a zambit slab, apoi s-a razmat iar de masina.

-Asa as vrea sa imi petrec restul vietii; cu tine, privind apusul.

Am zambit si m-am asezat pe pieptul lui, in liniste.

-O sa te iau de nevasta, Margaret Williams... spune si eu raman inlemnita.












































~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~




HEEEEYYY THERE Y'ALLLLL✌✌✌✌❤❤😀😀😌😌

A trecut ceva timp nu? 😅😅


Mi-a fost dor sa postez.😋😋

Ii multumesc lui AnneMCervenciuc     pentru a ma motiva sa continui! Comentariul tau m-a ajutat mult!😅😃😀😀😀❤❤






Va iubesc pe toti! ❤❤❤




All the love!!❤❤❤

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Sep 07, 2017 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Her Eyes |H•S|Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum