Cap. 23

167 12 5
                                    

Am intrat in casa noilor nostii prieteni iar Austin ni l-a prezentat pe fratele sau, Noah, care apoi i-a tras scaunul lui Margo, aceasta asezandu-se la masa.

Austin a zambit amuzat catre mine cand Noah s-a asezat langa iubita mea.

-Hei Harry, nu vrei sa ma ajuti cu placintele? m-a intrebat Austin politicos.

Am zambit si l-am urmat in bucatarie, fiind chinuit de rasetele celor doi ramasi singiri in camera alaturata.

-Stii, Noah are pe cineva. se aude Austin vorbit din senin.
-Oh. a fost tot ce am putut spune.
-Incearca sa te relaxezi amice. Margo e a ta. Modul in care se uita la tine e unic. Ar face orice sa te stie fericit.
-Si eu as face acelasi lucru.
Austin a ras.
-Nu amice, tu ai fi in stare sa incasezi un glont pentru ea. Asta e un alt nivel. Dar va completati. Ea e atat de delicata si inocenta si..
-Ok, am priceput. l-am intrerupt din a imi mai complimenta iubita. Iar eu sunt idiotul, nu?
-Nu Harry, tu esti dur. Esti scutul ei.

Am ramas cateva secunde tacut, analizand atent cuvintele lui Austin.

-Hei, nu mai veniti? Mor de foame! se auzi vocea lui Margo din pragul usii.

Austin a zambit si a aprobat din cap. A luat doua placinte in mana si s-a indreptat spre iesire, eu urmandu-l cu inca 2 placinte in mana.

Ne-am asezat cu totii la masa si am luat fiecare cate o felie mare de plancinta.

-Si Harry, ce va aduce aici? intreaba Noah curios.
-Facultatea. raspund simplu.
-Si lipa de bani. replica Margo cu privirea in placinta ei.
-Nu iti fage griji Margo, o fata asa frumoasa ca tine se va descurca in viata.

Imediat dupa afirmatia lui Noah am auzit un sunet ciudat venind de sub masa, iar explesia lui si a frateui sau s-a schimbat.

-Vreti ceva de baut? intreba Austin incercand sa rezolve situatia ciudata.
-Nu, e ok.. Multumim pentru tot baieti, dar cred ca noi vom pleca. spune Margo ridicandu-se, gestul sau lundu-ma pirin surprindere.

-Nu vreti sa ramanem pentru un film? intreaba Noah usor panicat.
-Sunteti foarte amabili, dar e deja tarziu. Ne mai vedem, oricum, doar sunten vecini, spune fata mea zambind ciudat, iar eu i-am prins talia pentru a incerca sa o relaxez putin.

Am iesti pe usa, auzind certurile fratilor intrebandu-se unul pe altul ce a fost aia, probabil referindu-se la atitudinea lui Noah si la plecreaa noastra.

In cateva secunde ne-am trezit in mijlocul strazii, cu Margo desculta si pantofii in mana, cu capul sprijinit pe umarul meu, iar mana mea era in jurul sau.

-Ai fost dura acolo. ma inceput sa ma joc cu nervii ei.
-Tipul era dubios. spune uitandu-se la mine somnoroasa.
-Puteai sa il pocnesti.
-Pot sa te poctesc si pe tine. spune dandu-mi cativa pumni in mana.
-Ma doare Margo. spun razand.
-Aha, durule. spune lund-o in fata mea.

Am intrat in casa si am aprins lumina. Totul era aruncat aiurea, exact asa cum lasasem. Ma speria faptul ca iar trebuia sa dormin pe acea chestie care nu se putea numii canapea, pentru ca nu ne puteam odihnii iar maine urma o zi lunga.

-Mi-ai promis ceva Harry. spune Margo asezandu-se pe canapea.
-Nu ai uitat? Maine vom avea o zi grea oricum.
-Ah, deci ai vrea sa uit de intalnirea cu ai tai. Bine. spune si se ridica, dand sa plece.
-Nu, nu, nu am vrut sa zic asta. spun introrcand-o si lipind-o de piepul meu.
-Aha..
-Iubito?intreb dar ea nu isi ridica privirea. Facea pe suparta. Te iubesc! spun amuzat.
-Esti un idiot. replica si se duse sa isi ia niste pijamale din una dintre cutii, dar negasind nici una, a ramas doar la o camasa de a mea.

M-am dus sprea ea si i-am desfacut usor fermuarul rochiei, dand bretelele de pe umeri si lasand-o sa cada pe podea. Margo respira mai greu odata ce i-am dat parul pe umarul drept si am plasat catvea saruturi in acel loc. I-am luat camasa din mana, apoi i-am desfacut capsele sutienului, acesta alatrurandu-se rochiei. Mi-am plimbat mana pe umerii ei si pe spate, vazand cu tremura la fiecare atingere. Am luat apoi camasa si am ajutat-o sa se imbrace. Am intrs-o cu fata la mine si am inchis fiecare nasture, uitandu-ma in ochii ei, ea lasandu-i adesea in jos, probabil simtindu-se stanjenita de corpul ei. Cand am inchis si ultimul nasture, i-am sarutat fruntea, apoi am lipit-o pe a mea de a ei.

-Margo, nu vreau sa iti fie rusine de mine. Esti perfecta asa cum esti.

Ea a tras aer in piept.

-Credeam ca vrei altceva de la mine...
-Margaret, nu iti vreau corpul. Te vreau pe ...tine.
-Multumesc! a spuns imbratisandu-ma.

Am ajutat-o sa se baga in pat si am acoperit-o. A adormit imediat iar eu am iesit afara. M-am asezat pe scara din fata casei si mi-am scos telefonul, apeland si asteptand un raspuns.

-Harry? se auzi de parea celalta a telefonului.
-Buna mama.. Trebuie sa vorbesc cu tine.
-Ai dat de probleme, nu?
-Maine voi trece pe la tine. raspund ignorand intrebatea anterioara. Voi trece pe la tine cu iubita mea, vrea sa te cunoasca.

Dupa asta a urmat un timp lung le liniste ceea ce ma facea sa ma indoiesc de prezenta mamei mele la telefon.

-Harry, va asteptam! rapunse intr-un final mama, parand ca a prins viata.

M-am trezit apoi cu telefonul inchis in nas si singur pe strada. Am intrat incet in casa si am scapat de hainele de pe mine, inlocuindu-le cu altele si asezandu-ma langa tot universul meu ce acum dormea profnd. Langa Margo.



























~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Hei heeeeeei pinguinsssss.









V-a fost dor de mineee?
Normal ca daa😂😂😂😂














Deci am inviaaaaat si de acum ma tin de treaba gata😂😂😂😂



















Sper ca v-a placut acest capitol 😍😍









Love ya pinguins❤❤😊

Her Eyes |H•S|Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum