Am mers in bucatarie unde Liam si Lou ne asteptau cu cateva cutii de pizza. Mi-am lins buzele pofticioasa si m-am asezat prima la masa, uitandu-ma la baieti cum aseza farfuriile si restul.
-Cand se fac inscrierile pentru facultate? intreba Lou care s-a asezat la masa langa mine.
-Incep de saptamana viitorae, cred. raspunde Liam simplu.
-O sa imi fie greu sa ma despart de locul asta... raspunde uitandu-se in jur iar eu raman blocata.
-Cum? O sa pleci? iar el se uita la Liam, apoi la mie, cu o figura trista.
-Da, cred ca ar trebuii sa vorbim despre asta. raspunde Harry trecandu-si o mana prin par.
-Ce nu mi-ati spus pana cum? intreb cu mainile incrucisate la piept.
-Facultatea mea si cea a lui Louis sunt departe de aici. Vom sta la camin, si nu cred ca o sa ne vedem prea des.Iar apartamentul, il vom vinde. spune Liam trist.
-Sa il vindeti? Si Harry?
-Posibil isi va gasi unul nou la facultatea din Santa Barbara. imi raspune Lou iar eu mi-am matit ochii.
-Santa Barbara? intreb cu tonul ridicat si ma uit spre Harry. Cand aveai de gand sa imi spui? De ce nu poti aplica la o facultate aici, in Long Beach?
-Deoarece nu imi ajung bani. recunoaste cu fata in palme.
-Oh, si sa inteleg ca aveai de gand sa tii asta ascuns pana in ziua plecarii tale, apoi sa ma lasi balta nu? spun ridicandu-ma de la masa in lacrimi si iesind val vartej pe usa.
-Margo, stai!
-Nici nu vreau sa aud Harry! spun trantind usa de la intrare.
Am ajuns in fata blocului si m-am uitat in jur, tragand cateva guri mari de aer. Cand mi-am intors privirea, l-am vazut pe Harry venind cu pasi apasati spre mine.
-Cum ai ajuns aici?
-Blocul are doua lifturi. raspunde calm iar eu imi dau ochii peste cap si ma pregatesc sa plec pana ce am fost intoarsa.
-Vreau sa ma ascuti Margaret!
-Ce mai am de auzit de la tine? Pleci in Santa Barbara in scurt timp, iar eu o sa raman singura aici. Te vei duce la facultate, la fel ca si mine. Vei intalnii oameni noi, cu timpul ma vei uita.
-N-as putea face asta! spune zambind slab.
-Ba da, o vei face.
-Unde este facultatea la care tu vrei sa aplici?
-Apropate Harry. La jumatate de ora de aici, nu la cateva sute de kilometrii. Dar nu inteleg de ce nu mi-ai spus pana acum...
-Imi era frica sa nu te pierd....
-Sa nu ma pierzi? Sa nu ma pierzi dar sa ma lasi cu ochii in soare in drumul tau spre drept. Si singura vinovata din toat ecuatia asta sunt eu deoarece te iubesc si oricat as incerca sa te urasc nu pot, la dracu ca nu pot. Si probabil vei intalnii o tipa frumoasa, inalta, cu talie de viespe cu care vei ramane si te vei casatorii si toate cele. spun geticuland.
-Singura tipa cu taleie de viespe cu care vreau sa ma casatoresc esti tu! tipa la mine pentru a ma face sa ma opresc din a vorbii atat de mult. Am ramas cu buzele intredeschise iar in jurul nostru parea ca se asezase o liniste mormantala. Nu ti-am spus nimic deoarece cautam o casa. continua el.
-Stai ce?
-O casa. Micuta, fara etaj, in spate sa avem plaja, un catel dragut, sa fim dor noi doi. Am gasit facultatea de arte acolo. Nu avem de gand sa te las aici, nu te pot lasa aici pentru ca te iubesc prea mult! spune prinzandu-mi fata in plame si apoi sarutandu-ma apasat, in sarutul nostru amestecandu-se o lacrima ce se scurgea de pe obrazul meu.
-Uneori iubirea nu e suficineta Harry... spun tragandu-mi nasul si el ofteaza.Nu stiu daca pot pleca.
-Te rog, Margo, doar gandeste-te...
M-a prins de talie si am inceput sa ne indreptam spre casa mea, intr-o liniste incomoda. Incepuse sa se insereze iar norii se adunau pe cer. In scurt timp o ploaie torentiala a pus stapanire pe oras, iar Harry si -a dat jacheta jos si a pus-o peste unerii mei si am luat-o la fuga. Cand am ajuns in fata casei,ne-am adapostit langa usa. In cateva minute ploaia s-a oprit iar Harry s-a intors sa plece si mi-a lasat un sarut pe obraz. M-a luat lantisorul de la el, pe care nu il dadusem jos de atunci si s-a uitat in ochii mei zambind.
-Multumesc ca in ca il mai porti. spune iar eu zambesc.
Am intat in casa, care aparent era goala. Tata imi lasase un bilet in bucatarie prin care imi spunea ca e la o intalnire cu Lora. Am lasat biletul inapoi pe masa. Mi-am luat ceva de mancare si m-am dus in sufragerie unde am pornit un film. Incepusem deja sa stanut si sa am o durere insuportabila de cap. Perfect, numai raceala imi mai lipsea acum!
Niste batai puternice m-au facut sa tresar si sa ma ridic destrul de amortitra de pe canapeau pe care adormisem aseara. Am indepartat patura de pe mine si mi-am trecut o mana prin par, apoi m deschis usa, in fata mea fiind Harry cu o fata serioasa.
-Esti bolnava.
-Asta nu trebuia sa fie o intrebare?
-Nu, nu ai febra. remarca dupa ce isi pune mana pe fruntea mea.
-Tu esti ok? il inteb dupa ce il las sa intre in casa.
-Nu ai venit azi, si m-am speriat, am crezit ca ti s-a intamplat ceva.
-Ma doare capul si sunt putin ametita. Cred ca am racit , mami. spun cu o voce inocenta, iar apoi incep a rad.
-Nu mai rade Twity! raspunde amuzat, iar eu ma uit in jos la pijamalele mele negre cu twity.
-Ok trebuie sa ma schimb. spun serioasa si incep sa fug pe scari.
Am intat rapid in camera si am scos din dulap o pereche de blugi scurti si negri cu in maieu larg, apoi mi-am prins parul intr-o coada. Adupa ce m-am machiat putin, am coborat unde Harry astepta pe canapea.
-Cum te simti? intreaba el iar eu imi las capul in poala sa.
-La fel de rau. raspuns si ma ridic sa imi suflu nasul.
-Am nevoie sa stiu Margo...
-Ce sa stii?
-Daca vei venii cu mine sau nu.
-Nu iti pot spune asta. Nu am vorbit cu tatal meu, totul s-a intamplat prea repede.
-Nu vreau sa te conving sa faci ceva ce nu simti. Dar cred ca merit incredera ta.
-Oare? raspund fara sa realizez iar el ma priveste rece cateva secunde si se ridica de pe canapea. Stai unde pleci? intreb mergand dupa el.
-Nu ai nevoie de mine, asa ca de ce imi pierd timpul. Am vrut ceva bun pentru amandoi Margaret! Am vrut un viitor pentru noi! Nu te-ai saturat pe orasul asta in care suntem niste nimeni? Nu vrei sa facem ceva cu viata noasta? Tot ce am vrut a fost sa iti fie tie bine! imi arunca el cuvintele apoi se intoarce sa plece.
- Harry... il stig timid.
-Hm?
-Te iubesc... spun in soapta si cu privirea in pamant.
Insa cand o ridic, cretul se afla in fata mea cu o fata serioasa.
-Uneori iubirea nu este suficienta, Margaret. imi raspunde apoi iese din casa, lasandu-ma in lacrimi.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Pam paaam....
Stiu, capitolul asta a fost mai trist...
Loove ya penguins!❤
Scuze pentru greseli...
