Mi-a apucat usor talia, in modul sau specific, si m-a condus spre masina sa. Mi-a deschis portiera si eu am intrat in masina, la fel de tacuta. A intrat si el, ocupand locul soferului.
Dupa mai multe minute de mers, am ajuns in parcarea familiara din fata blocului sau,iar el a oftat puternic si si-a lasat capul pe spate.
-De cate ori trebuie sa iti zic sa nu mai iesi singura atat de tarziu?Nu conteaza ca nu mai esti iubita mea, regula ramane.
Aerul mi s-a blocat in gat la cuvintele sale "nu mai esti iubita mea". Nu mai sunt? Nu mai tine de loc la mine?
-Nu vreau sa te stiu ranita.
A facut contact vizual cu mine iar eu m-am incruntat.
-Cred ca tu m-ai ranit destul.
A expirat nervos.
-Eu sunt de vina, nu?
-Da, normal! Nu eu m-am sarutat cu alt baiat.
-Pe tine nu a sarit nimeni! spune si iese din masina, trantind portiera poate putin prea tare, lasand discutia in aer.
Insa eu nu eram pregatita sa las totul asa. Voiam lamuriri, si chiar le voiam acum, asa ca am coborat dupa el.
-Eu as fi ripostat!stig in urma sa.
-I-am dat o plama, si crede-ma eu nu sunt un om violent! se apara intorcandu-se cu fata la mine, ridicand mainile in aer.
-Ah nu?
-Nu!
-Sa iti reamitesc ca era sa ma pocnesti cand ti-am gasit deselele?
-Imi vine sa te pocnesc si acum!
O liniste ciudata s-a lasat intre noi, iar eu am raspus tare.
-Fa-o!
L-am vazut ca s-a apopiat cu pasi mari de mine, iar o parte mare din mine stia ca nu imi va face rau.
Insa nu ma asteptam la ceea ce avea sa urmeze. M-a sarutat. Apasat, totusi tandru, savurand fiecare moment.
-De ce iti place sa ma enervezi Margo? intreaba, avand fruntea lipita de a mea.
-Nu vreau asta, vreau doar niste raspunsuri.
-Tu doar te certi cu mine.
-Nu mai sunt iubita ta, nu? imi fac curaj sa intreb.
-Mi-ai dat de inteles asta Margaret. In noaptea in care ai plecat.
Am luat o gura de aer si am încercat sa tin lacrimile ce urmau sa cada.
-Durerea era prea mare Harry.
-Cum crezi ca m-am simtit cand ai aruncat asta pe jos? intreaba scotand din buzunatul blugilor sai lantisorul pe care mi-l daruise. Asta era tot pentru mine, Margo. Insemna si va insemna mereu iubirea pe care ti-am purtat-o. Nu conteaza ce fata vine langa mine sau incearca sa obtina orice privire din partea mea, Margaret eu te voi iubii mereu si tu trebuie sa intelegi asta. Chiar daca acum ma urasti, si stiu, sunt cel mai mare bou. Meriti ceva mai bun, dar sunt atat de egoist, te vreau doar pentru mine. Nu pot sa dorm, sa mananc, sa fac nimic din moment ce stiu ca dupa ce soarele rasare dupa o noapte in care am stat si am admirat noanta de alb a a pertilor, nu o sa te mai pot stange in brtate si nu o sa pot sa iti privesc ochii magnifici.
Si acum ma aflam din nou in o situatie cunoscuta, in care cuvintele lui ma ameteau iar ochii lui ma faceau sa ma pierd. Un reflex m-a facut sa imi lipesc pamla puternic de obrazul zau, intorcandui-l.
-Daca nu faceai tu asta, o faceam eu. spune masand locul lovit.
Am zambit slab si am sarit in bartele sale, din nou. Ma intorc in bratele sale cand ma raneste, si asa cred ca voi face mereu. Nu pot sa il las sa plece, sunt un dezastru fara el. El e centrul meu de gravitate, el ma tine cu picioarele pe pamant si tot odata ma face sa plutesc atunci cand ma atinge.
-Sunt iertat? intreaba in soapte.
- Doamne Harry imi vine sa te pocnesc si sa te sarut in aceelasi timp!
-Poti sa ma saruri de data asta? Chiar stii sa dai palme! spune masand din nou zona lovita.
Am zambit si i-am sarutat obfazul lovit "ca sa treaca".
-Ai de gand sa ma duci acasa?
Nu mi-a raspuns, doar m-a impins spre intrarea in bloc, apoi am intrat in apartamentul baietilor. Defapt, acum era apadtamentul sau, acum apoape gol, ramand doar o canapea si o masa, in bacarie.
-Ce s-a intanplat aici...?
-Am vandut. Mai am de vandut doar apartamentul, dar...
-Dar?
-Nu puteam pleca fara tine. Fara sa iti vorbesc, si sa stiu daca inca vrei sa vi cu mine...cu toate ca nu cred ca asta se va intampla. spune scarpinandu-si nervos ceafa.
Cum poate crede asta. Da, eram cerati, dar eu...eu chair il iubesc...
Am luat loc pe canapea si l-am privit, apoi am decis ca e tipul sa renunt la orgoliul meu.
-Nu am de gand sa te las din cauza unei certi prostesti. Cu totii o stim pe Moira, cu totii stim ce poate, iar Liam mi-a spus ce s-a intamplat dupa ce am plecat de acolo.
S-a apropait de mine, aruncandu-mi priviri intrebatoate. Trebuiea sa o spun.
-Eu chiar te iubesc Harry. recunosc iar o lacrima rebelea se scurge pe obrazul meu stanga.
A zambit in coltul gurii si s-a apopiat de mine. Sa lasat in genunchi, in fata mea si a incercat sa se uite la mine. Ii evitam privirea, iar el mi-a luat mana in a sa.
-Margo, uita-te la mine.
Nu. Nu erau sanse sa ma faca sa ii intalnesc din nou ochii verzi si patrunzatori. Un sentiment de vine si dispret fata de mine m-a cuprins, iar asta era oribil. El fusese atat de sincer, eu atat de tonata si orgolioasa incat nici nu dorisem sa il ascult.
-Te iubesc Margaret Williams. O sa ne mutam impreuna, timpul o sa treaca iar tu o sa fi la fel de copilaroasa si incapatanata, si eu o sa te iubesc la fel ca in prima zi in care te-am vazut.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Pamm paaam pai cam asta cu capitolul astaa 😂😀.
Love ya pinguins😄💙❤
Necorectat...😧
