jeff the Killer: dragoste adevarata (EDITARE)

Capitolul 5

Ma uit la pantofii mei negrii. Nu am curajul necesar pentru a ma uita in fata mea. Simt cum vantul rece, prevestitor de ploaie, adie usor prin aer purtand cu el cateva petale de trandafir alb. Imi ridic putin privirea pentru a vedea de unde vin petalele delicate si observ ca vin de pe coroana de flori asezata pe sicriul alb de Slender. O lactima amara imi curge usor pe obrazul stang, cazand pe rochia mea neagra.

In jurul meu se stransera toata familia daca imi permiteti sa ii spun asa. Toti si-au luat putin din timpul lor pentru a fi aici cu mine varsand lacrimi amare si luând fiecare cate puțin din suferinta mea. Simt o mana rece așezându-se pe umarul meu drept iar cand imi ridic alane privirea o vad pe Meli. De cand nu am mai vazut-o. Imi pun mana dreapta peste mana ei si mimez un zambet sincer si recunoscator. Imi intorc privirea spre stânga observând că in jurul lui Jeff se adunaseră L.Jack, Ben si E.Jack fiecare incercand sa ii aline durerea in tacere, el plangand cu suspine adanci.

Ma doare sufletul cand trebuie sa ma uit la el in starea asta, stiind ca nu pot sa ii alin suferinta in nici un fel. Simt cum cu fiecare suspin al lui o parte din sufletul meu este bombardata de gloanțe rupându-se din mine căzând zgomotos pe podeaua zgariata a incaperii sentimentelor mele. Si uite asa sentimentele mele de iubire, conpasiune si fericire sunt inlocuite de o durere cumpita care imi cuprinde tot corpul ca cea mai avansata forma de cancer distrugând tot ce e mai bun din mine.

Imi intorc privirea spre sicriul alb ce statea langa un malder de coroane funerare. Ma uit atenta la capacul deschis care dezgolea un chip de inger pregatit sa isi desfaca din nou aripile spre cer. Acel alb imaculat se potrivea perfect cu rochia ei alba din satin impodobita cu trandafiri rosii. Este rochia pe care a purtat-o la prima ei serbare din clasa intai. Cu greu incerc sa imi tin lacrimile in frau dar intr-un anumit fel am reusit sa raman puternica.

Foarte incet ma ridic de pe scaunul meu de un castaniu inchis tinand in mana dreapta un trandafir alb. Traversand incaperea intunecara ma plasez in dreptul sicriului chiar langa capul ei. Pentru cateva momente stau nemiscata fiind prinsa in gandurile mele sumbre si triste. Incep sa ma intreb ce am facut ca sa merit o asemenea catastrofa. De ce trebuie sa indur toata suferinta asta sfasietoare pe care simt ca nu o sa o mai pot tine mult in frau. Cu greu ma rup din tinutul gandurilor mele si revin la realitatea sumbra. Imi asez mana stanga pe marginea sicriului iar cu cea dreapta asez cu grija trandafirul fara tepi in mainile ei reci si firave. Far un pas in spate, ochii mei fiind fixati pe chipul ei angelic si palid, facand semn baietilor ca e timpul.

Slender impreuna cu Ben, E. Jack si L. Jack se ridica de pe scaunele lor, fiecare indreptandu-se spre cate un colt al sicriului. La numaratoarea lui Ben toti patru au ridicat capacul si l-au plasat usor si cu grija pe sicriu. Dupa ce toata lumea s-a adunat intr-un singur loc, au ridicat sicriul pe umeri incepand sa mearga in fata micii adunari de oameni. Eu si cu Jeff stateam in spatele sicriului tinandu-ne de mana, eu incepand sa plang pentru ca imi dadusem seama ce se intampla cu adevarat. Fata mea este condusa pe ulrimul drum.

Am bagat privirea in pamant, plangand in continuare, incercand sa ma linistesc. Jeff ma tinea starans de mana incercand sa ma consoleze dar, din nefericire lacrimile amare incepusera sa isi faca aparitia si pe obrajii lui palizi. Nimeni nu spunea nimic in timp ce ne indreptam spre locul inmormantarii, peste noi asternadu-se o liniste deplina. La un moment dat, Jeff a marit pasul mergand in dreptul sicriului apucand si el de bara aurie pentru a cara impreuna cu ceilalti. Langa mine a venit Meli si Raven luindu-ma in brate, evitand vreo conversatie.

In mai putin de o jumatate de ora am ajuns la locul inmormantarii. Cei cinci au asezat sicriul langa groapa gata pregatita. Jeff s-a asezat exact langa sicriu pentru a rosti ultimele cuvinte. Punandu-se in genunchi incepe sa spuna:

-Nu imi vine sa cred ca a trebuit sa ajungem pana in mometul acesta critic. Stiu ca nu am fost cel mai bun tata din lume dar am dat tot ce am avut din mine ca sa te fac pe tine sa te simti bine. Ai fost un copil minunat. Chiar mai mult decat imi imaginam. Ai fost acel copil care nu ar spune ''nu'' nimanui indiferent de situatie. Ai fost acel copil care te intampina mereu cu un zambet larg si sincer pe fata. Pentru toate astea te iubesc nespus de mult si nu am sa ma opresc din a te iubi. Imi doresc sa ajungi sus la Doamne Doamne si sa ai grija de noi si imi doresc sa zambesti mereu. Te lubesc mult Hope.

Dupa toate aceste cuvinte extrem de puternice am inceput sa plang in hohote pe umarul lui Raven. Jeff s-a ridicat din genunchi si s-a intors langa mine incercand sa ma faca sa ma linistesc. Dupa cateva momente de liniste in care am reusit sa ma redresez, m-am apropiat incet de sicriu incercand sa imi controlez emotiile. M-am oprit in dreptul sicriului punandu-mi mana pe marginea capacului tragand o gura mare de aer pentru a fi gata.

-Ai fost mereu speranta mea si a tuturor. Ai fost fata aceea care ne ridica tuturor moralul de la pamant indiferent de gravitatea situatiei. Hope, inca nu imi vine sa cred ca nu mai esti printre noi dar in acelasi timp simt ca ai fost eliberata de o povara mult prea mare pentru umerii tai mici. Eu nu o sa cred niciodata ca ai plecat dintre noi pentru ca doar corpul tau a murit. Sufletul tau o sa fie mereu aici cu noi indiferent de situatie. Vreau sa mai stii ca toti cei prezenti astazi au rezervat un loc speciat in inima lor doar pentru tine pentru ca nu o sa te uitam niciodata.

Dupa un moment de tacere m-am intorc pe calcaie indreptandu-ma spre ceilalti. I-am facut semn lui Slender ca suntem gata iar el si ceilalti trei baieti s-au indreptat catre sicriu. Fiecare a apucat cate un capat de funie iar dupa ce ne-am adunat cu totii in jurul sicriului au inceput sa coaboare sicriul in groapa. Mergea foarte incet. Cu fiecare moment se ducea tot mai jos simtind cum legatura dintre noi nu mai exista. Acum este ultimul ei moment printre noi. Dupe ce a ajuns la fundul gropii, picaturi mari de apa au inceput sa cada rapid peste noi. Toata lumea isi deschise umbrela incersand sa se apere de ploaia nemiloasa. dupa un moment de tacere funerara, Slender mi-a facut semn ca este timpul sa plecam. Am incuviintat cu o simpla miscare a capului incepand sa le fac semn si celorlalti ca este timpul sa plecam. Jeff m-a luat de mana si impreuna am inceput sa mergem in fruntea grupului. Slender si E. Jack au ramas in urma pentru a astupa groapa. Inainte sa ajung prea departe, mi-am intors capul spre Slender mimand un ''multumesc'' scurt in timp ce i-am zambit. El a dat incet din cap continuind apoi sa puna pamantul inapoi in groapa. m-am intors si am inceput sa merg din nou cu ceilalti spre casa.

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Hei lume! Sa stiti ca nu am murit , nu am fost spanzurata (inca) deci inseamna ca trebuie sa imi explic absenta. Deci, tot ce am de spus in apararea mea este ca: 1. Am avut o tona de examene la care a trebuie sa invat pe rupte si 2. am avut o totala lipsa de inspiratie in tot acesc timp. Adica pe bune, cred ca am rescris capitolul asta de un milion de ori.

Deci da, astea sunt motivele absentei mele dar de acum o sa fiu mai activa. Meritati asta. Sper sa ma intelegeti si ne auzim la urmatorul capitol. Va iubesc dragilor!