jeff the Killer: dragoste adevarata (EDITARE)

Capitolul 4

Mă uit pe geamul salonului. Văd cum Jeff plânge în hohote ținând-o pe Hope de mână. Au trecut cam trei ore de când inima ei a încetat să bată.

După ceva timp de plâns si jelit, reușesc să mă opresc din plâns si reusesc sa imi scot telefonul din buzunar ca sa îi dau vestea sfasietoare. Nu o să uit niciodată câtă durere am putut să îi transmit doar rostind aceste cuvinte. Dupa câteva momente venise și el intrând pe ușa spitalului alergând și țipând că nu poate fi adevarat. De când a venit nu s-a mai dezlipit de fetita noastră. A ținut-o de mână strâns lăsând lacrimile sa ii curga șiroaie pe obraji.

Am deschis ușa încet ca să nu fac zgomot și m-am apropiat de patul rece si alb de spital. M-am pus in genunchi lângă el și mi-am pus mâna peste a lui. A tresărit și s-a uitat la mine. Are ochii roșii și plini de durere iar lacrimile nu vroiau să înceteze să mai curgă. Mi-am ridicat mâna dreapta si am plasat-o pe obrazul lui stâng ștergând o lacrima care abia iesise la lumină.

- Cred că ar fi bine să te odihnești puțin. Ma ridic în picioare si îi întind mâna. Se uită la ea pentru cateva momente iar apoi o apucă, eu ajutându-l sa se ridice. Îl conduc până în sala de asteptare ajutându-l să se așeze pe un fotoliu. Văd că este extenuat așa că îmi dau geaca jos si o pun peste el lăsându-l sa doarmă. Pentru cateva secunde nu imi iau ochii de la el incercad sa tipăresc aceasta imagine cu el fiind atât de inocent dar trist. Sper să nu îl mai văd așa vreodată.

Ma întorc în salon unde văd doctorii începand să deconecteze aparatele și să le scoată din cameră. Astept lângă tocul ușii până când toata lumea iese afară stând puțin pe gânduri.

Nici nu știu ce întrebare să îmi pun mai întâi. Am atât de multe întrebări în cap încât simt cum creierul meu începe sa cedeza lăsându-mă în ceață. Atât de multe lucruri s-au întâmplat încât simt că lumea mea se destramă bucățică cu bucățică, lăsând în urma doar un gol imens în viața mea. Oare de ce nu am putut să o salvez? De ce trebuie să trăiesc așa ceva? De ce trebuie să trăiesc o viață plină numai de lacrimi și suspine? Nu am nici o idee cum să raspund la toate aceste întrebări dar nu există o secundă în care să nu aud aceste întrebări care simt cum mușcă din mine lăsându-mă să cad fără vlagă pe pamantul unei lumi inexistente.

Dupa ce ies din gândurile mele, observ că nu mai era nimeni în cameră în afara de mine si un înger decazut care acum își întinde din nou aripile pentru ași lua zborul. Mă apropii de patul ei și o iau de mână. Mă pun în genunchi lângă ea și îmi așez fruntea pe pieptul ei.

-Îți amintești ziua în care ai mâncat pentru prima oară vată de zahar? După ce ai gustat prima dată ai făcut ochii mari și te-ai uitat la mine spunând "Ce este chestia asta dulce și pufoasă? Zici că sunt nori din zahar!" Ai început să râzi și să mănânci toată vata de zahar până te-ai făcut toată roz pe față. Erai atât de drăguță încât îmi venea să te țin în brațe și să nu îți mai dau drumul. Am avut momente atât de frumoasa iar acum sunt doar niște amintiri pierdude. Nu pot sa îți explic nostalgia pe care o simt acum în suflet. Simt cum îmi vine să plâng dar cu zâmbetul pe buze. O să îți simt lipsa iubitul meu îngeraș. O sa îmi fie dor de fiecare surâs, de fiecare suspin, de fiecare zâmbet care îmi dădea putere să rezist. O să îmi fie dor de sursa mea de iubire și putere. O să îmi fie dor de tine.

Lacrimile încep să iasa la iveală lăsând în urmă dâre umezi și sărate. Le șterg repede și încep să zâmbesc gândindu-mă că o să ajungă în Rai fericită. Îi dau drumul mâinii ei mici si firave lăsând-o să cada ușor lângă corpul ei acoperit de o pătură subțire și înflorată. Mă ridic în picioare și mai arunc încă o privire spre fiica mea pe care știu că nu o să o mai pot privi niciodată. Îi mulțumesc în șoaptă pentru toate amintirile placute și neplăcute care mi le-a dăruit, mă intorc ușor pe călcâie și ies din salon închizând încet ușa dupa mine.

______________________________________________

Da știu, super scurt dar o să mă revanșez la următorul capirol. Vă iubesc mult unicornii mei ❤