jeff the Killer: dragoste adevarata (EDITARE)

Inceputul

POV JEFF

O văd cum intră în clasă. E îmbrăcată cu un hanorac alb, nişte blugi negri şi conversi albi. Are părul lung şi blond iar ochii ei sunt de un albastru intens, pătrunzător. Se îndreaptă spre mine cu o privire ciudată. Cred că a observat că asemanarea dintre noi este destul de mare. Se apropie cu paşi repezi de banca mea şi cu o mişcare rapidă se aşează lângă mine.

-Bună, cum te cheamă? Întreabă ea cu o voce caldă încercând să mă sfideze cu privirea ei distrugătoare.

-Jeff...pe tine? Raspund eu nepasător încercănd să par neinteresat de ea ceea ce, normal, nu e adevărat.

-Julia James. Îmi răspunde ea scurt şi la obiect fără să mai dea alte explicații.

-Drăguț nume...îmi place. Ce ai zice să ne vedem după ore, doar dacă nu ai alte planuri. O întreb eu sfios, încercând să nu par emoționat. În momentul ăsta mă întreb cum de pot eu să fiu emoționat. Nu cred că am fost vreodată emoționat. Ce naiba ai Jeff?!

-Nu am alte palnuri, stai liniştit. Ne vedem după ore.

-Ok...deci presupun ca ne mai vedem. Îi fac cu mâna uşor în timp ce ea se ridică de pe scaun şi se îndreapta spre banca ei văzând cum profesorul întra pe uşa.

-Bine, Jeff. Spune ea cu un aer sarcastic. Îmi rânjeşte fals doar ca să îşi bată joc de mine.

POV JULIA

La început am crazut ce e doar un pervers care vrea să se dea la mine dar mi-am dat seama ce e un băiat destul de drăguț şi a început să îmi cam placă de el. Nu îmi vine să cred că pot să am sentimente pentru cineva. Nu credeam că sunt în stare să plac pe cineva. Dar acum, dacă mă atrage, înseamna că are ceva special de care eu încă nu ştiu. O doamne ce se întâmplă cu mine?! Julia vino-ți în fire!

Orele au trecut ca vântul iar eu eram nerăbdătoare să mă întâlnesc cu Jeff. Băiatul ăsta chiar are ceva special. Căt am fost la ore nu am înțeles nimic din ce spuneau profesorii pentru că în mintea mea era numai el. Ies din clasă cu ghiozdanul în spate și mă îndrept spre ieșirea şcolii. Toată lumea se uita ciudat la mine. Era și normal, doar sunt ciudata şcolii. Nu îi bag în seamă și ies pe ușa.

Sunt obişnuită să fiu privită cuidat pentru că sunt o ciudată şi recunosc asta, dar nu în fața celor pe care nu îi sufăr şi pe care nu pot sa îi privesc în ochii. Cred că nu există zi în care să nu fiu batjocorită sau înjurată şi poreclită în toare feluritle.

Eram în fața şcolii şi îl aşteptam pe Jeff. Cred că stau aici de vreo 10 minute dar merită așteptarea. La un moment dat îl văd că se îndreaptă spre mine cu un zâmbet ciudat, dar în acelaşi timp şi drăguț. Ce Doamne iartă-mă se întâmplă cu mine?!

-Hei Julia,ce mai faci? Mă întreabă plictisit ca de fiecare dată.

-Pai eu te aşteptam pe tine şi mă gândeam să mergen pe jos până acasă. Spun eu cuprinsă de emoții pe care reuşesc să le ascund cu brio.

-Buna idee. Unde locuieşti?

-Cam la două străzi depărtare de liceu. Tu?

-Pai...eu locuiesc..nu contează, hai să mergem. Spune el cu o voce stinsă.

-Ok. Răspund eu puțin îngrijorată dar nu pentru mult timp.

POV JEFF

Mergeam pe o stradă întunecată iar ea stătea destul de aproiape de mine deoarece se lăsase răcoare. Părul ei mirosea a mere iar pielea ei era atât de fină. Nu vroiam să îi mai dau drumul chiar dacă eram nevoit. Nu ştiu cănd am început să am sentimente pentru cineva dar parcă începe să îmi placă. Recunosc, prima dată cănd am văzut-o m-am gandit sa o omor dar ceva ma oprit.

Până cănd am ajuns în fața casei ei am povestit despre filme de groază şi tot felul de chestii sadice. Lucruri care ne caracterizează pe amândoi. Am aflat ca îi plac crimele şi avem foarte multe lucruri în comun. Este foarte ciudat faptul ca ne asemănăm atât de mult. De parcă am fi fost sortiți să ne întâlnim. După ce am ajuns în fața casei ei m-a sărutat pe obraz şi a plecat.