De ce mă întorc mereu la tine ?

-//-

Zgâlțâitul produs în încercarea de a evita o groapă ,probabil, mă scoate din transa în care am intrat . În timp ce îmi plimbam privirea curioasă peste chipurile obosite ale călătorilor, atenția mi s-a oprit asupra celor trei bărbați de pe partea opusă mie. Cei trei erau atât de diferiți unul de altul încât ai fi zis ca vin din trei dimensiuni diferite .

Cel din stânga purta o bandană roșie pe post de batic, avea o barbă lungă, împletită de la jumătate în jos , purta o jachetă de piele maro , destul de uzată , un tricou negru cu denumirea unei trupe de heavy metal a cărei nume nu îmi sună cunoscut și o pereche de jeansi bleumarin rupți , la fel de uzați.părea genul de bărbat dur, care cutreiera lumea în lung și-n lat , împreună cu banda de motocicliști călare pe renumitul harley și care își pierdea timpul în baruri , făcând skandenberg în cele mai întunecate colțuri ale acestora.

Cel din mijloc , era un tip roșcovan , pistruiat , mai tânăr cu vreo trei ani decât mine. Căștile albe, din care răsună vocea lui Eminem , erau mult prea mari în comparație cu capul care și așa abia dacă se zărea sub șapca verde pe care o purta. Ținuta era una sport ,fiind formată din pantaloni gri , bluza galbenă și geacă neagră de fâș . După geanta și cărțile pe care le ținea în poală , pot să bag mâna în foc că e student.

Cel din dreapta în schimb , este cu mult trecut de 48 de ani, firele cărunte ale sprâncenelor și ridurile adânci apărute în jurul ochiilor dându-l de gol. Domnul citea cu mare interes și concentrare ziarul "The Times" . Acest domn, cu pălărie în carouri și îmbrăcat la costum, își ascunde întreaga ținută sub un pardesiu bej până la genunchi.
Pe culoarul lung dintre noi , observ o bătrânică simpatică cu părul ușor grizonat de trecerea anilor și cu fața palidă care trăda până și cea mai mică încruntătură dar și fiecare zâmbet oferit. Sărmana, se chinuia să își țină atât echilibrul cât și cele două sacoșe , care erau umplute până la refuz cu fel de fel de produse și alimente .Cei trei "cavaleri" au observat că doamna abia se mai ține pe picioare și totuși , nici unul nu s-a sinchisit să își cedeze locul, toți trei afișând un aer nepăsător .Enervată la culme de reacția acestor bărbați cu foarte mult bun simț , m-am adresat doamnei :

-Mă scuzați doamnă , luați loc aici , probabil că ați obosit .
Chipul bătrânei s-a luminat instantaneu , mulțumirile și binecuvântarile neîntârziând să apară .
-Mulțumesc , scumpo , să îți dea Dumnezeu sănătate ! Mă bucur să văd că mai există si tineri cu bun simț în zilele noastre .

Între timp se anunța următoarea oprire , și anume strada 3, colț cu Middway , stația unde trebuia să cobor așa că , imi iau la revedere de la bătrânică, mă îndrept spre ușă și cobor , însă, nu înainte de a le arunca celor trei indivizi o privire plină de dispreț .
Aerul rece care s-a lăsat o dată cu apunerea soarelui , mi-a pătruns până în măduva oaselor așa că mi-am strâns paltonul roșu mai bine și am grăbit pasul spre căldurosul meu apartament de pe aleea Lalelelor .