De ce mă întorc mereu la tine ?

-//-

Chiar când ușile liftului s-au deschis , am dat nas în nas cu nimeni altul decât , Alexander .

Cu ochii cât cepele și cu gura larg deschisă de uimire mă întreaba :
-Lola ? Ce e cu tine aici ?!
-Cu mine?! Aici locuiesc , dar tu ce scuză ai, domnule ?îi răspund aproape la fel de uimită .
-Locuiești aici ? Păi , asta înseamnă că vom fi vecini în curând , micuțo, zise el , coltul stâng al buzelor ridicându-se într-un zâmbet seducător , iar palma lui mare urca și cobora pe brațul meu ,făcându-mă să tresar la fiecare atingere .
Mult prea seducător !mi-am spus .
Distrasă de micul lui joc erotic , întrebarea lui veni ca o tornadă , risipind astfel toată magia de mai devreme .
-Mă gândeam să iau prânzul , ce spui , mi te alături ?
-Nu știu ce să zic , tocmai ieșeam la alergat , îi spun eu retrăgându-mi brațul de sub atingerea lui .
-Ei haide , doar nu alergi cu stomacul gol nu ? Și în plus , nu ai cum să refuzi o porție din gustoasa mea Lasagna .
-Bine , fie , îi spun eu în cele din urmă ,renunțând să mai caut alte scuze.
Ne-am urcat amândoi în lift și ne-am îndreptat spre apartamentul lui .

Până la urmă , îmi doream să petrec cât mai mult timp cu el , să îl cunosc mai bine pe acest tip misterios , și de ce să mai mint , îmi doream să mă mai sărute încă o data și încă o dată ... ce avea să se întâmple rau ?
Eram amândoi doi adulți SINGURI , un mic prânz nu omora pe nimeni .

Am ajuns la etajul 3 , hmm ... CIUDAT...si ne-am îndreptat spre capătul holului spre apartamentul 15 . Stai , ce ?!
-Ăsta e apartamentul tau ?! îl întreb eu , nemaiputând să îmi maschez șocul care m-a lovit din plin .
-Ăããmm ... Da . De ce , micuțo , e vreo problemă ?mă întreabă el în timp ce învârte cheia în broască .
-Nu, doar că eu stau chiar vis-a-vis, spun, arătând spre ușa de peste drum .
-Ei, ce să vezi,asta da coincidență ! Dacă cândva o să am nevoie de o cană de zahăr știu la cine să apelez, zice el, zâmbetul acela jucăuș apărându-i din nou pe chip . Haide, micuțo, intră și fă-te comodă, nu mușc, să știi .
Îmi fac curaj și intru într-un final în apartament, peste tot erau numai cutii de carton , ziare și cuti cu vopsea albă.
-Scuză-mi dezordinea, dar m-am mutat de curând și încă mai lucrez la renovarea apartamentului, zice el ducând o mână la ceafă și zâmbind timid.
-Stai liniștit, am trecut și eu prin asta, ar fi trebuit sa cezi cum arăta apartamentul meu când am început să îl renovăm, HORROR .
Am râs amândoi,apoi Alex m-a condus spre bucătărie.
A început sa scoată cele necesare pentru a se apuca de gătit faimoasa Lasagna, iar pe urmă s-a pus pe treabă .
-Te pot ajuta cu ceva? întreb eu, fascinată de cât de priceput este .
-Sigur, poți să pregătești sosul bechamel, aici ai ingredientele, spuse, presărându-mi un sărut scurt pe buze .
În sfârșit, buzele noastre s-au întâlnit, ce-i drept sărutul nu a fost atât de pasional cum mi-aș fi dorit dar nu mă plâng .
-În regulă, îi spun eu aruncându-i cel mai călduros zâmbet al meu .

Totul mergea bine și frumos, până când DOMNUL-MISTERIOS-CU-OCHI-SUPERBI, aruncă bomba în aer .
-Deci, aveai de gând să mă suni sau nu ?
-Hm?
-Am întrebat dacă aveai de gând să folosești numărul pe care ți l-am dat seara trecută .
-Nu știu, poate, îi spun zâmbind .
-Cum adică "poate" ? zice el și se îndreaptă spre mine ca o felină care își urmărește prada.
-Poate aveam de gând să te sun , dacă nu îmi ieșeai în cale , îi spun încolăcindu-mi brațlele în jurul lui .
-A , da ?întreabă el , buzele lui lipindu-se de ale mele, înainte să apuc să mai spun ceva .
Spre dezamăgirea mea , sărutul nu dură prea mult , îndepărtându-se de mine mult prea brusc , însă ochii lui , îmi făgăduiau că nu s-a terminat aici .
-Deci, Alex, cu ce te ocupi ?îl întreb eu când stânjeneala dintre noi s-a mai evaporat .
-Comerț.
-Și ce comercializezi mai exact ?
-Ai auzit de A&D ?
-Daa , normal,mint eu .
-Ei bine , cu asta mă ocup.
-Bine, mă dau bătută ... Nu am auzit de "A&D " .
Zâmbind , Alex , spune:
-Acum câțiva ani , eu și prietenul meu cel mai bun David , lucram într-un atelier auto . Acolo am învățat tot ce se poate ști despre mașini sau despre cum să asamblezi un motor de la zero . După ce ne-am pus ceva bani deoparte , ne-am deschis propriul atelier auto iar după ce a devenit destul de cunoscut , am decis să ne extindem afacerea și în alte orașe .
Dar tu , micuțo , cu ce te ocupi ?
-Povestea mea nu e la fel de palpitantă ca a ta , am terminat liceul și m-am mutat aici cu prietenii mei , am găsit un spațiu drăguț pe 5th Square și mi-am zis : Aici e locul perfect pentru librăria la care visez .Cam asta a fost, nimic special .
-Tot ce contează este să îți placă ceea ce faci .
-Îmi place , nici nu ai idee cât de bine mă simt de fiecare dată când cineva mă roagă să le recomand o carte sau îmi cer sfaturi în legătură cu cartea aleasă . Pur și simplu , ți se umple inima de bucurie și simți acel om depinde pentru un moment de ceea ce îi vei spune și că sfatul tău e atât de important încât ar putea schimba vieți și nu vrei să îl dezamăgești pe celălalt .
-Te înțeleg perfect , la fel e și în cazul meu , doar că în cazul meu ,viața oamenilor chiar depinde de cât de bine îmi fac treaba .

În jumătate de oră ,masa a fost gata și ne-am pus să mâncăm .
-Facem o echipă bună , nu ?îl întreb eu bucuroasă că totul a ieșit atât de bine.
-Da , micuțo , chiar facem o echipă bună , zise el , întorcându-mi zâmbetul .

După ce am terminat de mâncat și am terminat de strâns masa , m-am oferit să spăl eu vasele .
Venind în spatele meu , Alex își așează mâinile pe talia mea și îmi așterne săruturi umede pe obraz , ajungând la ureche , apoi pe gât și coborând pe umeri .
-Mulțumesc că ai acceptat să iei prânzul cu mine , Lola .
Întorcându-mă cu fața la el și punându-mi mâinile pe umerii lui spun :
-Mi-a făcut plăcere , Alexander .
Eram atât de aproape unul de celălalt , răsuflarea lui o întâlni pe a mea și am fost la un pas de a-i gusta din nou buzele dar chiaf atunci , telefonul meu a risipit toată atmosfera romantică dintre noi .