De ce mă întorc mereu la tine ?

-//-

Câteva ore mai târziu , mă aflam la librărie, în spatele tejghelei de sticlă , scanând un exemplar al romanului " Darul lui Jonas" de Lois Lowry .
-Face 15 dolari , zic eu aruncând o privire la adolescenta cu păr auriu și ochi de un albastru superb , care te duceau cu gândul la cerul senin din zilele de august.
-Poftim, spune ea și îmi întinde o bancnotă de 25 de dolari , părând oarecum indecisă.
Îi înmânez restul împreună cu cartea și bonul fiscal și spun pe un ton care voia să pară cât se poate de hotărât și convingător și drăgăstos în același timp.
-Știi, este o carte grozavă, sunt ferm convinsă că nu o să îți pară rău că ai ales-o.
-Asta spune și unchiul meu , el mi-a recomandat-o, însă eu nu sunt prea sigură. Nu am mai citit până acum romane de aventură. Poveștile cu prinți și prințese care trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți sunt pe gustul meu.
Zâmbesc la ultima ei afirmație si îi răspund:
-Te înțeleg perfect, și eu sunt un mare fan al romanelor de dragoste și am avut aceiași reținere față de această carte. Mi-a luat două luni bune ca măcar să deschid cartea , timp în care , colegele mele îmi tot spuneau cât e de tare și că nu știu ce pierd.Așa că într-o zi am luat cartea și am început să o citesc . Ce-i drept , la început mi s-a părut atât de plictisitoare , încât eram mai gata să renunț , dar cu cât citeam mai mult cu atât îmi era mai greu să o las din mâini .Și îți garantez draga mea, nu am regretat nici o clipă , e chiar extraordinară.
-Mulțumesc pentru încurajare , însă tot nu sunt prea sigură.
Văzând că prima încercare a dat greș, mă aplec peste tejgheaua transparentă și îi spun în șoaptă astfel încât să mă audă doar ea :
-Uite cum facem, dacă după ce o citești constați că m-am înșelat în privința ei , poți să vi sa o returnezi și o sa îți primești banii înapoi plus oricare altă carte care îți face cu ochiul , din partea casei .
-Vorbiți serios ? întreabă ea , ochii albaștri aproape ieșindu-i din orbite .
- Bineînțeles ,o liniștesc eu zâmbindu-i, vorbesc cât se poate de serios, dar trebuie să îmi promiți ceva.
-Ce anume? cercetează ea cu suspiciune în glas și cu ochii mijiți , de data asta , în direcția mea.
-Trebuie să îmi promiți că o să-i dai totuși o șansă și că după ce o termini de citit , vei veni să îmi povestești daca am avut dreptate sau nu .
Dând afirmativ din cap și zâmbind cu gura până la urechi , spuse în grabă:
- Promit! Mulțumesc din suflet! Ne vedem curând.
Apoi a dispărut în spatele ușilor rotative ce dădeau spre strada principala 5th Square.