Interviu cu autori si personaje

Irina_Miller- Moarte clinică

1) In primul rand as vrea sa stiu ce parere ai despre persoanele care nu citesc? Ai sa le dai vreun sfat? 

Nu pot judeca pe nimeni... Nu am niciun drept în privinţa asta, dar pot să-mi dau cu părerea. Persoanele care nu citesc stagnează intelectual. Nu-şi mai îmbogăţesc vocabularul şi nu-şi mai dezvoltă imaginaţia, ceea ce este un mare dezastru din punctul meu de vedere. Aşa cum am zis mai sus, nu pot judeca pe nimeni dar sfatul meu ar fi: Citiţi dragilor! E mai bine să staţi cu cărţi în mână decât cu sticla de vodkă, de asta sunt absolut sigură; şi încă ceva... nu o să vă judece nimeni pentru faptul că citiţi.

* Ai mare dreptate, acum la putere e tigara si bautura :((

2) Ce simti atunci cand scrii? 

Când scriu pot spune că sunt o altă persoană, mă eliberez de tot ceea ce înseamnă lumea reală şi păşesc pe un tărâm unic. Este acel tărâm magic pe care nu îl voi găsi niciunde înafară de mintea mea. Acolo mă simt acasă, acolo pot să mă exprim, acolo nu mai sunt nevoită să-mi controlez sentimentele şi le dau drumul să zboare. Când scriu mă simt cea mai fericită persoană. Eu mă detensionez prin scris (un mic exemplu: Dacă sunt foarte supărată, încep să scriu... şi nu scriu stările mele pe o hârtie ca să mi le pot stoarce în minte mai târziu, ci îmi scriu durerea în perspectiva personajelor

3) De ce ai ales acest titlu? Are vreo legatura mai mult cu viitoarele capitole?

Titlul cărţii mele "Moarte clinică" într-adevăr are legătură cu viitoarele capitole şi în acelaşi timp cu povestea care este una destul de încâlcită cu multe suişuri şi coborâşuri, un drum cu denivelări dar şi cu porţiuni drepte... Încă din titlu oricine îşi poate da seama că este vorba despre o moarte (clinică evident) dar nu oricine poate asocia titlul cu adevăratul mister pe care urmează să-l descriu în carte. Deja mi-e frică de trăirile pe care le voi avea în momentul când o să fiu nevoită să aştern prin cuvinte tensiunea. Am ales acest titlu pentru că prin el pot descrie foarte bine o filozofie de viaţă... Nu pot dezvălui foarte multe, dar cu siguranţă cine va citi cartea până la finalul ei va afla răspunsurile la toate întrebările.

* eu sigur o sa o citesc pe toata, chiar sunt foarte curioasa.

 4) cum au reactionat oameni la citatele puse la fiecare capitol? De ce ai ales sa faci asta?

Hmm... Fiecare citat din fiecare capitol are un sentiment ataşat, un fel de emoţie la pachet. Am refuzat să folosesc varianta clasică cu copierea citatelor de pe internet şi plasarea lor în capitole pentru că mi se pare o lipsă de originalitate şi eram convinsă că dacă mie nu-mi va plăcea acest lucru nici cititorilor nu le va plăcea. Oamenii au reacţionat cum nici nu mă aşteptam, şi-au împărţit păreri şi gânduri extrem de pozitive şi pline de laude la fiecare citat şi am văzut că ideea mea le-a surâs oarecum. Sunt foarte bucuroasă de acest lucru. Oh şi nu aş fi vrut să citesc întrebarea " De ce ai ales să faci acest lucru?" pentru că nici eu nu am clar în minte de ce am făcut-o. Vreau să dau vina pe vocea mea interioară şi să cred că ea e responsabilă de tot.

 5) Cum de ti-a venit ideea de a crea un personaj masculin care nu stie ce e aia dragostea? 

Nu am o filozofie neapărat pentru modul cum am creat acest personaj, dar haide să încep cu începutul. M-am gândit că vreau să scriu despre un om matur care totuşi nu cunoaşte iubirea, prin asta am vrut să scot în evidenţă cam cât de mult poate schimba această forţă incontrolabilă o persoană... fie ea şi neştiutoare. Kevin nu doar că era un neştiutor, mai avea şi o doză de sadism amestecată cu încăpăţânare. Sinceră să fiu când am creat personajul nu m-am gândit nicio secundă cam în ce manieră aş putea să-l prezint cititorilor şi mai ales nu ştiam ce fel de caracter va avea... dar toate astea au venit în timp ce scriam.